Tentativă la omor şi vătămare corporală gravă - distincţie. Punerea în primejdie a vieţii persoanei - accepţiunea juridică şi medico-legală Omor
| Comentarii |
|
- infracţiuni
- penal
- omor
- vătămare corporală gravă
Dosar nr. 1721/116/2008
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze de minori şi de familie, decizia penală nr. 296 din 11 decembrie 2008
Tentativă la omor şi vătămare corporală gravă - distincţie. Punerea în primejdie a vieţii persoanei - accepţiunea juridică şi medico-legală
Întrucât tentativa la omor are în vedere sensul juridic al expresiei de punere în primejdie a vieţii persoanei, iar infracţiunea de vătămare corporală gravă nu poate avea în vedere decât accepţiunea medico-legală a expresiei, constatarea medico-legală nu poate constitui prin ea însăşi un criteriu de încadrare a faptei în tentativă la omor ci, cel mult, un element de fapt, care pentru a fi relevant, trebuie să se coroboreze în mod obligatoriu şi cu alte circumstanţe reale şi personale, care să contureze latura subiectivă specifică acestei ultime infracţiuni, respectiv intenţia de a ucide.
art. 20 raportat la art. 174, art. 182 alin. (2) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 120 din 14.10.2008 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.N.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 24/25.06.2008, inculpatul a turnat diluant peste fratele său şi apoi l-a incendiat, producându-i arsuri pe 30-39% din suprafaţa corpului, leziuni care au pus în primejdie viaţa victimei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând în principal schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată şi, în subsidiar, redozarea pedepsei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Distincţia dintre tentativa la omor şi vătămarea corporală gravă este o problemă controversată întrucât urmarea celor două infracţiuni este comună, ea constând în punerea în primejdie a vieţii persoanei.
Această expresie prezintă două accepţiuni:
a) una juridică, ce constă în crearea unui pericol iminent pentru viaţa persoanei, prin punerea în executare a unei acţiuni apte de a produce suprimarea vieţii acesteia şi caracterizate de intenţia specifică de omor, care să demonstreze, prin natura lor şi împrejurările de săvârşire, că infractorul a avut intenţia de a ucide, nu intenţia generală de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii victimei;
b) alta medico-legală, constând în crearea unui pericol iminent pentru viaţa persoanei, generat de natura şi gravitatea vătămărilor produse prin fapta comisă, pericol ce poate fi imediat, tardiv sau potenţial, important fiind ca leziunea să determine moartea, indiferent de modul de îndepărtare a lui (prin tratament medical sau reactivitate organică crescută).
