Suspendarea contractului individual de muncă
| Comentarii |
|
suspendarea contractului individual de muncă, potrivit art. 50 din Codul Muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept de la data expirării perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei. Dacă în termen de 6 luni salariatul nu şi-a reînnoit avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de muncă încetează de drept. De asemenea, potrivit art. 52, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului pe durata suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor.
Prin Legea nr. 395/2005, executarea serviciului militar obligatoriu în calitate de militar în termen şi militar în termen redus a fost suspendată începând cu data de 1 ianuarie 2007. Ultima încorporare a militarilor cu termen redus datează din iunie 2006, iar în cazul militarilor în termen, ultima încorporare a avut loc în octombrie 2006.
în anul 2007, odată cu finalizarea serviciului militar obligatoriu de către ultimii încorporaţi, dispoziţia art. 50 lit. d) C. muncii, ce reglementa suspendarea de drept a contractului individual de muncă pe durata efectuării serviciului militar obligatoriu, a devenit desuetă. în acelaşi context, a devenit desuetă dispoziţia art. 60 alin. (1) lit. g) C. muncii, ce interzicea concedierea salariaţilor pe durata îndeplinirii serviciului militar.
CONCLUZIE: Abrogarea expresă prin Legea nr. 40/2011 a dispoziţiilor Codului muncii referitoare la efectele serviciului militar obligatoriu asupra raportului de muncă reprezintă un act de armonizare legislativă, de mult timp scadent. Deşi de la momentul suspendării prin legea specială a serviciului militar obligatoriu au fost efectuate mai multe modificări succesive ale Codului muncii, niciuna dintre acestea nu a tinut cont de această realitate.
Suspendarea contractului individual de muncă în cazul salariaţilor care necesită avize/autorizaţii/atestări speciale pentru exercitarea profesiei
[art. 50 lit. h) şi art. 52 alin. (1) lit. e) C. muncii, republicat
Necesitatea obţinerii unor avize, autorizaţii ori atestări pentru exercitarea anumitor profesii ori meserii, în baza unui contract individual de muncă, este stabilită prin acte normative cu caracter special. Având caracter administrativ, aceste autorizaţii pot fi suspendate temporar ori retrase cu titlu de sancţiune prin dispoziţie a organului emitent sau, după caz, îşi pot pierde valabilitatea în urma ajungerii la scadenţă. Exemplificaţiv, menţionăm situaţia fochiştilor, stivuitoriştilor, agenţilor de pază sau protecţie, taximetriştilor etc.
Retragerea autorizaţiei profesionale: Fără să ţină cont de aceste realităţi, Codul muncii, anterior adoptării Legii nr. 40/2011, reglementa doar situaţia retragerii acestor autorizaţii administrative de către autorităţile emitente. In condiţiile art. 56 alin. (1) lit. h) C. muncii111, contractul individual de muncă al salariatului înceta de drept la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 545/2004121, a stabilit conformitatea acestei reglementări cu legea fundamentală, reţinând că nu sunt încălcate astfel dispoziţiile constituţionale referitoare la libertatea muncii.
în ipoteza obţinerii ulterioare a autorizaţiilor profesionale, de exemplu, la momentul reevaluării medicale a aptitudinilor salariatului, acesta putea încheia un nou contract individual de muncă, fie cu angajatorul iniţial, fie cu oricare alt angajator.
Lipsa autorizaţiei profesionale: Nu ridica niciun fel de probleme situaţia încheierii contractului individual de muncă în lipsa avi-zelor/autorizaţiilor/atestărilor necesare în vederea exercitării meseriei ori profesiei. Contractul astfel încheiat urma să înceteze de drept, ca urmare a constatării nulităţii sale absolute, în condiţiile art. 56 alin. (1) lit. e) C. muncii ’ . Pornind de la principiul salvgardării raporturilor de muncă, prin excepţie de la principiile nulităţii în dreptul civil, nulitatea contractului individual de muncă putea fi acoperită în acest caz prin obţinerea ulterioară de către salariat a avizelor/autoriza-ţiilor/atestărilor necesare ’ pentru exercitarea profesiei ori meseriei.
Codul muncii, în varianta iniţială, nu făcea niciun fel de referire la ipoteza suspendării temporare a autorizaţiei administrative pentru exercitarea profesiei şi nici la situaţia expirării perioadei de valabilitate a acesteia. Angajatorul care se confrunta cu astfel de probleme putea dispune suspendarea contractului individual de muncă al salariatului, însă numai dacă obţinea acordul acestuia. O altă variantă o reprezenta concedierea salariatului lipsit de autorizaţiile necesare pentru desfăşurarea activităţii prevăzute în contractul individual de muncă şi în fişa postului.
CONCLUZIE: Inspirându-se din practica şi problemele angajatorilor, Legea nr. 40/2011 aduce Codului muncii completările atât de necesare în privinţa situaţiilor de suspendare temporară, respectiv de expirare a valabilităţii avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei ori meseriei.
Expirarea valabilităţii autorizaţiei profesionale: Contractul individual de muncă se suspendă de drept de la data expirării perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei, în condiţiile art. 50 lit. h) C. muncii, republicat.
Salariatul nu mai poate primi drepturile de natură salarială pe durata suspendării contractului individual de muncă, putând beneficia în acest caz numai de drepturile stabilite în mod expres prin legi speciale, contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă sau regulamentul intern. în condiţiile în care salariatul nu îşi reînnoieşte la scadenţă autorizaţiile necesare pentru exercitarea profesiei, deşi şi-a asumat în prealabil această obligaţie pe cale convenţională, nu poate beneficia pe durata suspendării contractului individual de muncă de niciun drept care rezultă din calitatea sa de salariat1 .
Ce se întâmplă în situaţia în care angajatorul nu îşi respectă obligaţia asumată pe cale convenţională, privind reînnoirea pe cheltuiala sa a autorizaţiei necesare pentru exercitarea profesiei salariatului? Suspendarea contractului individual de muncă al salariatului nu poate fi oprită de angajator, operând de drept în baza dispoziţiilor legale, la data expirării perioadei de valabilitate a autorizaţiei. Salariatul se poate adresa în acest caz instanţei de judecată, solicitând despăgubiri corespunzătoare perioadei de timp în care a fost lipsit de drepturile salariale din culpa angajatorului.
Legea nr. 40/2011 reglementează în acest context şi situaţia în care salariatul întârzie în mod nejustificat reînnoirea avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei ori meseriei, având în vedere că prelungirea pe durată nedeterminată a suspendării contractului individual de muncă nu serveşte interesele niciunei părţi. Astfel, dacă în termen de 6 luni salariatul nu îşi reînnoieşte aceste autorizaţii, contractul său individual de muncă încetează de drept, în temeiul dispoziţiilor art. 50 lit. h) C. muncii, republicat.
CONCLUZIE: Suspendarea de drept a contractului individual de muncă la data expirării perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei salariatului reprezintă una dintre completările Codului muncii ce primeşte calificativul „foarte bine“. Angajatorul nu mai este obligat să plătească salariul unui angajat care nu îşi poate îndeplini atribuţiile profesionale din fişa postului, până la remedierea acestei situaţii. în cazul în care culpa angajatorului a determinat neprelungirea autorizaţiei profesionale a salariatului, problema despăgubirilor poate fi tranşată pe cale amiabilă sau prin hotărâre a instanţei de judecată.
Este de asemenea binevenită reglementarea încetării de drept a contractului individual de muncă în cazul salariatului care nu şi-a reînnoit autorizaţiile profesionale în interiorul unui termen de 6 luni, fiind vorba despre un termen rezonabil, ce nu ar trebui să afecteze drepturile salariaţilor de bună-credintă.
Cu toate acestea, considerăm că reglementarea având ca obiect încetarea de drept a contractului individual de muncă după expirarea termenului de 6 luni nu trebuia introdusă în capitolul din Codul muncii destinat în exclusivitate suspendării contractului individual de muncă, fiind vorba despre o instituţie distinctă de dreptul muncii.
Suspendarea autorizaţiei profesionale: O serie de acte normative cu caracter special reglementează posibilitatea suspendării pe cale administrativă a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea anumitor meserii ori profesii. Un exemplu clasic îl reprezintă suspendarea permisului de conducere în condiţiile încălcării dispoziţiilor Codului rutier, situaţie în care un conducător auto profesionist nu îşi mai poate exercita atribuţiile profesionale.
Venind să acopere lacuna de reglementare a Codului muncii, Legea nr. 40/2011 stabileşte dreptul angajatorului de a suspenda din iniţiativa sa contractul individual de muncă al salariatului, pe durata suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea funcţiei acestuia.
Spre deosebire de situaţia retragerii autorizaţiei profesionale de către autorităţile competente, ce determină încetarea de drept a contractului individual de muncă, în cazul suspendării acestei autorizaţii, angajatorul este cel care decide cu privire la soarta raportului de muncă.
CONCLUZIE: Posibilitatea acordată angajatorului de a suspenda contractul individual de muncă al unui salariat pe durata suspendării autorizaţiilor profesionale necesare pentru exercitarea atribuţiilor acestuia reprezintă o măsură de normalitate în derularea raporturilor de muncă. Spre deosebire de retragerea autorizaţiilor profesionale, ce are de regulă caracter definitiv, măsura suspendării acestor autorizaţii pe cale administrativă are întotdeauna caracter temporar şi remediabil. Legiuitorul permite angajatorului în acest caz să decidă asupra suspendării contractului individual de muncă al salariatului afectat de această măsură. Opinăm că şi în acest caz ar fi trebuit reglementată încetarea de drept a contractului individual de muncă, la momentul depăşirii unui termen rezonabil de la intervenţia cauzei de suspendare a autorizaţiilor profesionale
