Devoluţiune legală a moştenirii. Nerelevanţa testamentului descoperit ulterior. Neîndeplinirea condiţiilor de înscris nou pentru revizuirea hotărârii de partaj

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

C. proc. civ., art. 322 pct. 5

Testamentul invocat ca şi înscris nou în revizuire trebuie să întrunească mai multe condiţii pentru a duce la schimbarea hotărârii judecătoreşti, şi anume: să aibă calitatea de înscris doveditor ceea ce implică înţelesul de înscris ca probă scrisă (condiţie întrunită întrucât este înscris autentic), dar şi calitatea de doveditor, adică să fie probant prin el însuşi, aşadar, nu un înscris care să implice la rândul lui cerinţa confirmării prin alte mijloace de probă sau care să fie susceptibil de completare ulterioară prin alte mijloace de dovadă (condiţie îndeplinită, testamentul probând prin el însuşi, după verificarea condiţiilor de validitate a oricărui înscris autentic, modul şi întinderea drepturilor succesorale ale copiilor defunctei).

De asemenea, înscrisul nou trebuie să fie opozabil părţii adverse celei care o invocă, aşa încât, dacă partea nu a participat la operaţiunea constatată prin înscris, acesta trebuie să fi dobândit dată certă. Or, fiind autentificat de un notar public, testamentul poartă data certă a întocmirii lui şi număr de ordine în Registrul înscrisurilor autentice ale notarului.

în plus, testamentul îndeplineşte şi condiţia dedusă din coroborarea prevederilor art. 322 pct. 5 cu ale art. 324 pct. 4 C. proc. civ., în sensul că înscrisul nou trebuia să fi existat la data judecăţii, anul întocmirii înscrisului autentic fiind anterior promovării litigiului şi deci a pronunţării deciziei de apel.

A patra condiţie de îndeplinit pentru înscrisul nou este aceea de a fi prezentat de către partea litigantă care este datoare a face dovada împiedicării de a fi invocat în judecata încheiată prin hotărârea atacată cu o cale extraordinară de atac. Or, în aceste limite, partea revizuientă trebuie să dovedească fie că înscrisul nou a fost reţinut voluntar sau involuntar de partea potrivnică, fie că a existat o împrejurare mai presus de voinţa sa care a împiedicat prezentarea în instanţa de fond.

Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 586/A din 3 aprilie 2006, nepublicată

Prin cercrca înregistrată la data de 10 mai 2005 pc rolul Tribunalului Bucureşti, Sccţia a V-a civilă, sub nr. 1809/2005, pârâta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu reclamantul C.N., revizuirea deciziei civile nr. 94 A/2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă în dosar nr. 111/2005. Se solicită admiterea revizuirii, schimbarea hotărârii atacate, constatarea naturii testamentare a succesiunii defunctei mame B.F., constatarea cotelor moştenitorilor a fiind de 1/6 pentru C.N. şi 5/6 pentru D.A. Se solicită suspendarea executării hotărârii atacate până la soluţionarea cererii de revizuire conform art. 325

C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Motivând în fapt cererea de revizuire, revizuienta a arătat că numitul C.N. a avut calitatea de reclamant în litigiul având ca obiect partajarea masei succesorale rămase după defuncta lor mamă B.F., instanţele reţinând, în funcţie de actele de la dosar, natura legală a succesiunii şi cotele de 1/2 pentru cei doi copii moştenitori. Sub aspectul masei succesoralc, în instanţa de apel s-a constatat conţinutul acesteia.

Precizează revizuienta că după comunicarca hotărârii instanţei de apel, văzând decizia instanţei de a considera că nu s-a înstrăinat întregul imobil succesoral prin contractul de întreţinere, a căutat printre actele rămase de la mama sa, diverse schiţe şi planuri, întocmite la momentul dobândirii proprietăţii pentru a dovedi că niciodată nu a existat un al treilea corp de proprietate sau alte camere decât cele menţionate în contract. Cu această ocazie, a descoperit un testament întocmit de mama sa prin care este instituită legatar universal, conform art. 888 C. civ., autentificat la B.N.P. C.M.P. sub nr. 3178 din 25 iulie 1997, în aceeaşi zi cu alte două declaraţii ale mamei sale nr. 3176 şi 3177.

Revizuienta pârâtă solicită revizuirea deciziei de apel în partea dispozitivului referitoare la natura legală a succesiunii şi a cotei de 1/2 pentru fiecare parte, urmând ca instanţa de recurs să se pronunţe cu privire la compunerea masei succesorale faţă de care instanţele inferioare au făcut o greşită aplicare a legii. Consideră cererea de revizuire ca fiind admisibilă, deoarece testamentul autentic invocat îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fiind un înscris nou care nu a fost invocat şi folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, testamentul exista la momentul când s-a pronunţat hotărârea atacată, fiind autentificat la 25 iulie 1997, nu a fost invocat şi folosit până la acest moment dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, fiind găsit întâmplător printre actcle rămase de la mama lor. Sc arată că revizuienta nu a avut cunoştinţă de întocmirea testamen

tului, deşi locuia împreună cu familia sa, motivul fiind relaţiile de familie încordate datorate reclamantului C.N. care i-a acţionat în judecată pentru a se constata că este proprietar pe o parte din imobilul ce aparţinuse mamei şi pentru a se anula contractul de întreţinere încheiat de aceasta. Se mai arată şi faptul că testamentul este determinant pentru soluţionarea cauzei, întrucât dacă ar fi fost cunoscut, soluţia în partajul succesoral ar fi fost cu totul alta.

S-au anexat cererii de revizuire testamentul nr. 3178 din 25 iulie 1997, autentificat de B.N.P. P.C.M. şi certificatul medico-legal nr. A 2/3947 din 2 iunie 1997, eliberat de I.M.L. Bucureşti.

Intimatul a declarat că nu cunoaşte semnătura de pe testament ca fiind a mamei lui, invocând dispoziţiile art. 177 şi urm. C. proc. civ., înscriindu-se în fals cu privire la testament. Instanţa de revizuire a cercetat falsul în conformitate cu art. 180 şi urm. C. proc. civ., dispunând efectuarea unei expertize grafoscopice de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti. Raportul de expertiză criminalistică nr. 28 din 27 ianuarie 2006 a fost depus la dosar la data de 3 februarie 2006, concluzia lucrării fiind aceea că testamentul autentificat sub nr. 3178 din 25 iulie 1997 la B.N.P. P.C.M. a fost semnat de B.F. Fiind înlăturată existenţa producerii oricărei infracţiuni de fals, care să fi făcut necesară cercetarea în instanţa penală, Tribunalul a procedat la cercetarea admisibilităţii cererii de revizuire, asupra căreia reţine următoarele:

Se invocă ca şi motiv de revizuire a deciziei civile nr. 94 din 17 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 111/2005, dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

In cauză, prin sentinţa civilă nr. 2308 din 25 martie 2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. 10520/2003, a fost admisă în parte cererea reclamantului C.N., în contradictoriu cu pârâta D.A. şi, în consecinţă, s-a constatat că de pe urma defunctei

B.F., decedată la data de 8 ianuarie 2003, nu există activ succesoral, s-a constatat că părţile, în calitate de fii, sunt moştenitori legali ai defunctei cu o cotă de 1/2 fiecare şi au fost respinse celelalte cereri ca

neîntemeiate. Urmare a apelului declarat de reclamantul C.N., Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a pronunţat decizia civilă nr. 94 A din 17 februarie 2005, în dosarul nr. 111/2005, prin care s-a admis apelul, s-a schimbat în parte sentinţa de fond, s-a constatat că masa succesorală de pe urma defunctei B.F. se compune din imobilul -construcţie - situat în Bucureşti, sector 6, s-a dispus sistarea stării de indiviziune şi s-a atribuit imobilul succesoral în deplină proprietate şi posesie intimatei pârâte D.A., cu obligarea acesteia la plata unei sulte către intimatul reclamant C.N. în cuantum de 169.150.000 lei, în termen de 90 de zile de la rămânerea definitivă. Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei apelate cu privire la calitatea de moştenitori a părţilor şi a cotei parte de câte 1/2 din masa succesorală.

Litigiul de fond se află în prezent în faza de judecată a recursului, fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, sub nr. 220/2005, cu termen de judecată la 4 aprilie 2006.

Ceea ce invocă revizuienta este faptul că instanţa de apel a pronunţat decizia în lipsa unui înscris imposibil de prezentat la acea dată care, dacă ar fi fost cunoscut instanţei, era de natură să determine o altă soluţie în litigiu, în sensul că testamentul întocmit de defuncta mamă a părţilor ar fi modificat natura succesiunii şi prin urmare, întinderea drepturilor succesorale ale celor doi copii, adică reclamantul C.N. ar fi cules numai rezerva succesorală, iar pârâta D.A., în calitate de legatar universal, ar fi cules întreaga cotitate disponibilă a moştenirii.

Or, testamentul invocat ca şi înscris nou în revizuire trebuie să întrunească mai multe condiţii pentru a duce la schimbarea hotărârii de apel, şi anume: să aibă calitatea de înscris doveditor, ceea ce implică înţelesul de înscris ca probă scrisă (condiţie întrunită întrucât este înscris autentic), dar şi calitatea de doveditor, adică să fie probant prin el însuşi, aşadar, nu un înscris care să implice, la rândul lui, cerinţa confirmării prin alte mijloace de probă sau care să fie susceptibil de completare ulterioară prin alte mijloace de dovadă (condiţie îndeplinită, testamentul probând prin el însuşi, după verificarea condiţiilor de validitate a oricărui înscris autentic, modul şi întinderea drepturilor succesorale ale copiilor defunctei).

De asemenea, înscrisul nou trebuie să fie opozabil părţii adverse celei care o invocă, aşa încât, dacă partea nu a participat la operaţiunea constatată prin înscris, acesta trebuie să fi dobândit dată certă. Or, fiind autentificat de un notar public, testamentul poartă data certă a întocmirii lui - 25 iulie 1997 - şi numărul de ordine 3178 în Registrul înscrisurilor autentice ale notarului C.M.P.

Dc asemenea, testamentul îndeplineşte şi condiţia dedusă din coroborarea prevederilor art. 322 pct. 5 cu ale art. 324 pct. 4 C. proc. civ. în sensul că înscrisul nou trebuia să fi existat la data judecăţii, anul întocmirii înscrisului autentic 1997 fiind anterior promovării litigiului şi deci a pronunţării deciziei de apel.

Tribunalul apreciază că împrejurările de fapt prezentate de revizuientă pentru dovedirea imposibilităţii de prezentare a testamentului în instanţa de judecată a partajului succesoral, nu probează o imposibilitate în sensul edictat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Din chiar susţinerile revizuientei în cererca de revizuire este înlăturată ipoteza ca înscrisul nou invocat să fi fost reţinut voluntar sau involuntar de partea adversă, intimatul C., deoarece s-a arătat că testamentul a fost descoperit între lucrurile rămase în locuinţa proprie la decesul mamei.

Nici cealaltă ipoteză nu este probată suficient deoarece nu s-a arătat vreo împrejurare mai presus de voinţa revizuientei pentru care nu a fost prezentat testamentul instanţelor de judecată. In esenţă, revizuienta invocă o descoperire întâmplătoare a acestui înscris doveditor şi relevant în partajul succesoral, afirmând că „după comunicarea hotărârii de apel, văzând că contrar voinţei reale a mamei noastre, reclamantul şi instanţa consideră că prin contractul de întreţinere nu ni s-a înstrăinat întregul imobil, am căutat între actele rămase de la mama schiţe şi planuri (...)”. Aşadar, deşi între cei doi fraţi existase un litigiu privind împărţirea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei lor mame B.F., după ce anterior purtaseră un litigiu privind desfiinţarea vânzării-cumpărării cu clauză de întreţinere a unui imobil succesoral, revizuienta s-a preocupat pentru găsirea înscrisurilor doveditoare asupra moştenirii numai după pronunţarea deciziei de apel din data de 17 februarie 2005, mai exact după comunicarea acesteia făcută la data de 2 iunie 2005.

Ipoteza invocată a necunoaşterii acestui testament de la momentul întocmirii lui de către beneficiara D.A. este greu de crezut deoarece partea locuia în acelaşi domiciliu cu mama B.F., iar la data autentificării testamentului, notarul public C.M.P. carc a instrumentat actul a

autentificat şi alte două declaraţii ale mamei B.F. sub numerele de ordine anterioare 3176 şi 3177 în Registrul înscrisurilor autentice. Or,

B.F. face declaraţii asupra situaţiei juridice a bunurilor sale în sensul că din iulie 1994 locuieşte la fiica sa D.A. şi ginerele său D.C. şi se află în îngrijirea şi întreţinerea acestora, că a vândut acestora imobilul din Bucureşti, C.P. nr. 156, sectorul 6, cu rezerva dreptului de abitaţie viageră (declaraţia nr. 3176 din 25 iulie 1997), iar prin declaraţia ulterioară (nr. 3177 din 25 iulie 1997) înţelege să renunţe la dreptul de uzufruct viager rezervat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 17664 din 18 iulie 1995. Cum aceste înscrisuri autentice erau cunoscute revizuientei, prezentându-le instanţei de judecată în litigiul de fond, ca fiind doveditoare asupra dreptului său de proprietate dobândit ca efect al vânzării şi nu prin moştenire de la mama decedată, nu poate fi acceptată existenţa unui testament întocmit în aceleaşi împrejurări de loc şi timp şi de către aceeaşi persoană care să nu fi fost cunoscut părţii interesate, adică celei instituite legatar universal.

In concluzie, revizuienta a dat dovadă de neglijenţă faţă de drepturile sale pe care le-ar fi putut valorifica într-un alt mod, avantajos, în litigiul având ca obiect partajul succesoral. Cum nu s-a dovedit nicio împrejurare mai presus de voinţa părţii revizuiente, niciun eveniment de forţă majoră, adică un fapt extraordinar, neobişnuit care să fi împiedicat această persoană să cunoască existenţa actului în afara oricărei imputabilităţi, chiar dacă actul nou - testamentul - ar fi fost de natură să conducă la o altă soluţie decât cea pronunţată în instanţele de fond, instanţa de revizuire va considera că nu sunt întrunite toate condiţiile de admisibilitate ale retractării deciziei pentru acest motiv, astfel încât, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., va dispune respingerea acesteia ca inadmisibilă.

← Teren expropriat prin decret al fostului Consiliu de Stat, urmat...		Invenţie. Drepturi băneşti cuvenite inventatorilor. Contract... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Devoluţiune legală a moştenirii. Nerelevanţa testamentului descoperit ulterior. Neîndeplinirea condiţiilor de înscris nou pentru revizuirea hotărârii de partaj