Drepturi. Jurisprudență Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria ORŞOVA Sentinţă civilă nr. 236 din data de 29.06.2016

Prin cererea înregistrată sub nr. x la 30.03.2016, reclamantul C. N. a chemat în judecată pe pârâta C. D. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de 6834 mp, teren situat pe raza comunei E. și înscris în CF nr. x al comunei E.; obligarea pârâtei la plata unei prestații cu caracter permanent, cu titlul de chirie, pentru suprafața proprietatea reclamantului de la data promovării acțiunii și până la desființarea/mutarea celor 5 stâlpi de electricitate de pe suprafața terenului său; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ce reprezintă lipsa de folosință a terenului pe ultimii 3 ani de la data introducerii acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea procesului.

În motivare a arătat că, în fapt, este proprietarul unui teren în suprafață de 6834 mp, situat în comuna E., punctul C., județul M., teren ce se află în posesia sa și a familiei sale de peste 100 de ani. Precizează faptul că pe acest teren se află amplasați 5 stâlpi de electricitate, stâlpi ce aparțin pârâtei, iar modalitatea în care aceștia sunt amplasați fac imposibilă folosirea acestui teren de către reclamant.

A mai arătat faptul că amplasarea acestor stâlpi de electricitate a fost făcută în mod abuziv, în condițiile în care pe el sau pe familia sa nu i-a notificat absolut nimeni, motiv pentru care consideră că sunt îndreptățiți la despăgubiri.

Cu toate că este proprietar nu se poate folosi de toate atributele pe care le conferă acest drept de proprietate, în condițiile în care pe acest teren nu pot fi edificate construcții datorită existenței acestor stâlpi de electricitate care străbat proprietatea sa pe mijloc, pe toată lungimea acestuia.

Legea nr. 13/2007 a energiei electrice prevede că în cazul în care pentru realizarea unei capacități energetice (rețele electrice) este necesară utilizarea unui teren proprietate privată, titularul autorizației de înființare fie va cumpăra terenul de la proprietar, fie poate iniția proceduri de expropriere, dar în nici un caz nu este acordat prin lege vreun drept asupra oricărui teren proprietate privată.

În aceste condiții, consideră că pârâtei îi incumbă obligația personală de a plăti o despăgubire proprietarului terenului, întrucât nu se poate îmbogății pe nedrept din paguba acestuia.

Precizează faptul că la data de 22.01.2016 s-a adresat pârâtei în vederea rezolvării pe cale amiabilă a acestei probleme, însă prin adresa nr. x aceasta i-a comunicat faptul că nu înțelege să mute stâlpii de electricitate decât pe cheltuiala reclamantului.

Cu privire la solicitarea sa de obligare a pârâtei la plata unei chirii aferente folosirii terenului pentru scopurile sale personale, solicită să se aibă în vedere următoarele aspecte :

Pârâta s-a folosit un timp foarte îndelungat de proprietatea sa, fără însă a plăti nicio chirie sau altă prestație în considerația sa. Solicită să se aibă în vedere faptul că oricine folosește cu titlul de servitute un anumit teren, loc, spațiu este ținut în conformitate cu prevederile legale la plata unei sume de bani pentru folosința acelui spațiu.

În speță, invocă dispozițiile art.602 Cod Civil, care arată că legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate, fie în interes public, fie în interes privat, însă în cazul de față nu se află într-o asemenea situație, prin urmare se vede obligat să facă aplicarea art. 617 și următoarele, cu precădere art. 621, care la alin.2 arătă că, obligația de a permite trecerea prin fondul său a cablurilor electrice subterane ori aeriene subzistă numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare. La alin. 3 se arată în mod clar că "în toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste."

Prin urmare, sunt îndreptățiți să ceară plata acestor despăgubiri lunare pentru servitutea de loc ce o deține pârâta, urmând ca în urma unei expertize să se stabilească valoarea plății juste ce urmează să le fie plătită la cota pieței.

În dovedire a depus adresa nr. 1/22.01.2016, răspunsul pârâtei la sesizarea reclamantului, plan de amplasament și delimitare a imobilului, extras de carte funciară, copie CI reclamant.

Acțiunea a fost legal timbrată cu 350 lei taxa de timbru.

Prin serviciul registratură la 29.04.2016 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., întrucât sediul pârâtei este la C.,iar pe raza de competență a Judecătoriei C. nu are decât stații de înaltă tensiune și puncte tehnice de reparație și întreținere. De asemenea, a arătat că acțiunea nu este timbrată corespunzător, este timbrat doar capătul de cerere privind despăgubirile, nu a timbrat capătul de cerere privind revendicarea de la capătul I și nici capătul II de cerere privind chiria.

A mai arătat, în esență, că reclamantul a dobândit terenul prin sentința judecătoreasca din anul 2005. La aceasta data în vigoare era Legea 318/2003, lege abrogată ulterior, azi fiind în vigoare Legea 123/2012, și nu Legea 13/2007, așa cum arată reclamantul. Categoria de folosință a terenului este arabil-fânețe.

Conform Legii 123/2012, lege în vigoare la data cumpărării terenului în discuție, exercitarea dreptului de uz și servitute se face fără intabulare în Cartea funciara. Este o servitute legală.

Pe cale de excepție, invocă faptul că reclamantul nu poate și nu este proprietarul terenului de sub instalațiile electrice (de sub fundația stâlpilor întrucât pentru terenul de sub conductoarele electrice aeriene are servitute legală și gratuită) întrucât terenul aferent acestora aparține domeniului public al Statului și aparține conform Legii 123/2012 art. 44 punctul (4) domeniului public al Statului: "Terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului.", linia electrică fiind amplasată în baza unor Decrete de expropriere.

Reclamantul nu contestă faptul că la data pronunțării sentinței instalațiile electrice erau pe terenul în discuție. Astfel pe teren erau amplasate instalațiile electrice în discuție, instalații afectate unei utilități publice: distribuția publică de energie electrică, iar instalațiile electrice respective nu fuseseră construite după 1990, ci cu mult înainte de 1990, în anul 2005 acestea fiind funcționale și existente în teren domeniu public al statului.

C. D. SA are un drept legal asupra terenului de sub instalația electrică în discuție, drept născut prin contractul de concesiune înaintea emiterii contractului de cumpărare teren din anul 2013, contractul de concesiune fiind aprobat în anul 2005 printr-un Ordin de Ministru publicat in Monitorul oficial.

Instalația electrică construită înainte de 1990 constituie de fapt o adevărata sarcina ce afectează fondul. Aceasta sarcina incumba titularului dreptului real, în fapt, proprietarul terenului din jurul acestei instalații, constituind deci o obligație propter rem, accesorie dreptului real pe care îl îngrădește însă cu respectarea dispozițiilor art. 480 din Vechiul Cod civil, text de lege în vigoare la data reconstituirii dreptului de proprietate în baza legii 18/1991, text de lege preluat adliteram și de Noul Cod Civil. Potrivit acestui text de lege atât din Vechiul cât și din Noul cod civil titularul dreptului de proprietate poate dispune de lucrul său, însă în limitele stabilite de lege. În aceasta speța, legea a restricționat exercitarea proprietății private de respectarea proprietății publice. Aceasta restricționare este în concordanță cu legea, deoarece terenul aferent instalațiilor electrice nu poate fi în nici un fel proprietatea reclamanților.

Pe fondul cauzei a arătat că nu este posibil ca un teren domeniu public (terenul de sub instalațiile electrice ) să fie introdus în circuitul civil prin emiterea prin reconstituire drept proprietate .

Încadrarea prin lege organică a terenurilor pe care se situează rețelele energetice de distribuție în categoria terenurilor cu destinație specială, precum și reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se justifica prin caracterul de bun public de interes național al fondului energetic și corespund pe deplin regimului constituțional de protecție a proprietății.

Nu se poate vorbi în speță de o expropriere gratuită a terenului reclamanților. Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toata durata existentei acestora, deși ar putea avea ca efect o eventuala lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine principiului garantării și ocrotirii proprietății private. În speța de față nu este vorba de o lipsire de venituri întrucât reclamanții au beneficiat de restituirea unui teren cu sarcini (rețeaua electrica existentă). Mai mult sub liniile electrice de înaltă tensiune terenul se poate cultiva conform normativelor tehnice dar se poate și construi în anumite condiții reglementate expres de normativele tehnice din domeniu.

A mai arătat că reclamantul încearcă sa acrediteze idea că pârâta a amplasat pe terenul său o rețea electrica nouă fără îndeplinirea formalităților legale. Pârâta nu a amplasat în teren o rețea noua ci ea exista în teren la data cumpărării fiind construită de Statul Roman înainte de 1990.

În plus în speță nu a fost demonstrată o cupla a societății pârâte, sau vreo pagubă pricinuită de către aceasta.

În ceea ce privește obligarea pârâtei la încheierea unui contract de închiriere, acțiunea este inadmisibila întrucât Instanța nu se poate subroga voinței pârâtei de a nu încheia un contract de închiriere, pârâta neputând fi obligată să încheie un astfel de contract. Nu are cum să închirieze teren domeniu public al Statului, teren lăsat în folosința pârâtei cu titlu gratuit, iar în ceea ce privește conductoarele electrice aeriene, acestea supratraversează terenul, terenul este extravilan fânețe, deci reclamantul își poate folosi terenul conform categoriei sale de folosința, astfel că nu există vreo paguba pricinuita de pârâtă.

Prin încheierea de ședință din 22.06.2016 instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și a respins proba cu efectuarea unei expertize ca neconcludentă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază acțiunea reclamantului neîntemeiată, urmând să o respingă, pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamantul este proprietarul unui teren în suprafață de 6834 mp, situat în comuna E., punctul C., județul M., teren traversat de o rețea de electricitate, dintre stâlpi de susținere a cablurilor electrice, 5 fiind amplasați pe acest teren.

Stâlpi de electricitate aparțin pârâtei, care a concesionat prin antecesoarea Electrica O. SA, rețeaua electrică de distribuție a energiei în anul 2005, fiindu-i concesionat totodată prin art.2.2 din contract și terenul domeniul public al statului de sub instalațiile electrice, contractul nr.6/20.06.2005 fiind aprobat prin Ordinul nr.404/2005 al Ministrului Economiei publicat in Monitorul oficial (f.67-74).

Pârâta invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. nu a Judecătoriei O., astfel încât instanța nu se va pronunța asupra acestei excepții, considerând că paragraful din întâmpinare privind excepția, a rămas în mod eronat de la o altă întâmpinare adresată Judecătoriei C., așa cum sunt pasaje întregi în întâmpinare referitoare la stări de fapt care nu au legătură cu cererea dedusă judecății, spre exemplu: ,, că reclamantul a dobândit terenul prin sentința judecătoreasca din anul 2005. La aceasta data în vigoare era Legea 318/2003, lege abrogată ulterior, azi fiind în vigoare Legea 123/2012, și nu Legea 13/2007, așa cum arată reclamantul,,; ,, Conform Legii 123/2012, lege în vigoare la data cumpărării terenului în discuție, exercitarea dreptului de uz și servitute se face fără intabulare în Cartea funciara. Este o servitute legală; că nu este posibil ca un teren domeniu public (terenul de sub instalațiile electrice ) să fie introdus în circuitul civil prin emiterea unui drept prin reconstituire drept proprietate,; ,,drept născut prin contractul de concesiune înaintea emiterii contractului de cumpărare teren din anul 2013,,etc..,, (f.17,22).

În ceea ce privește taxa de timbru, instanța observă că aceasta a fost achitată de reclamant la introducerea cererii, conform aprecierii sale (f.13), urmând ca după efectuarea expertizei solicitate ca probă, care ar stabili valoarea prejudiciului, să o suplimenteze, astfel că excepția netimbrării nu este întemeiat, urmând a fi respinsă.

Pe fond, instanța reține că pârâta are amplasați pe terenul reclamantului 5 stâlpi de electricitate, fapt recunoscut de aceasta, însă acești stâlpi există pe terenul reclamantului dinainte de anul 1990, rețeaua electrică fiind de utilitate publică, edificată anterior concesionării distribuției de energie electrică de către reclamantă, în anul 2005.

Potrivit art.44 alin.(4) din Legea nr.123/2012 a energiei electrice și a gazelor: ,, Terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului,,.

Reclamantul invocă Legea nr.13/2007 ca temei al cererilor sale, dar instanța constată că această lege a fost abrogată prin Legea nr.123/2012.

Alte temeiuri ale cererilor reclamantului sunt art.602, art.617, și art. 621 alin.(2),(3) Cod civil.

Conform acestor prevederi: ,, Legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie în interes public, fie în interes privat; Limitele legale în interes privat pot fi modificate ori desființate temporar prin acordul părților; Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop; Această obligație subzistă numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare; În toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste. Dacă este vorba despre utilități noi, despăgubirea trebuie să fie și prealabilă,,.

Instanța reține că aceste dispoziții ale Codului civil sunt prevederi generale - codul civil fiind o lege generală - care sunt limitate prin dispoziții ale unor legi speciale, cum sunt cele prevăzute în art.44 alin.(4) din Legea nr.123/2012, și art.3 alin.(1),(3) din Legea nr.213/1998 privind bunurile proprietate publică, iar pe de altă parte legea în care sunt cuprinse, Codul civil din 2009, nu retroactivează pentru situații născute anterior anului 2009.

Potrivit acestor dispoziții: ,,Terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului,,; Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct.I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege,,.

În anexă la pct.14 se regăsesc rețelele de transport al energiei electrice, care includ toate instalațiile înglobate în aceste rețele, deci și stâlpi de susținere al firelor aeriene.

Prin urmare, instanța apreciază că, în cauza pendente, nu sunt aplicabile dispozițiile codului civil, invocate de reclamant, pârâta având în baza unor legi speciale, care derogă de la legea generală, potrivit principiului de drept ,, specialul derogă de la general,, un drept de servitute legală și gratuită asupra terenurilor pe care se regăsesc rețelele electrice de utilitate publică, cu toate componentele sale, și care rămân în proprietate publică a statului.

Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici în una de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine principiului garantării și ocrotirii proprietății private.

Aceste argumente se regăsesc în considerentele Deciziei nr.232/21.04.2005 a Curții Constituționale, privind respingerea excepției de neconstituționalitate a art.37 alin.(4) din Legea nr.318/2003 a energiei electrice, în vigoare la pronunțarea Curții, prevedere care azi se regăsește la art.44 alin(4) din Legea nr.123/2012.

Și în Decizia nr.878/10.07.2008 a Curții Constituționale se regăsesc aceleași considerente, la care se adaugă argumentația că exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, prin lege, nu reprezintă o expropriere formală sau de fapt, ci o restricție privind bunurile private în interes național, în conformitate cu art.1 paragraful al doilea din Protocolul nr.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea a reținut într-o altă decizie, nr. 17/2012, că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

De asemenea, prin Decizia nr. 89 din 20 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2009, Curtea a stabilit că înființarea instalațiilor și executarea lucrărilor la capacitățile energetice pentru buna funcționare a acestora reprezintă un interes general major și, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condițiile exercitării dreptului de proprietate.

De altfel, și Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că "drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcția lor în societate. Aceasta înseamnă că restricțiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenție nemăsurată și intolerabilă care ar aduce atingere însăși substanței dreptului garantat".

Analizând și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se observă că se lasă statului o marja de apreciere, în funcție de nevoia reala a comunității în adoptarea măsurii de privare de proprietate.

Astfel, prin Hotărârea din data de 31 mai 2011, pronunțată în cauza Mirela Cernea și alții împotriva României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a arătat că, "într-un domeniu atât de complex si de delicat ca cel al strategiei naționale în domeniul energetic, statul dispune de o marja largă de apreciere pentru a-și desfășura politicile sale de interes general." Prin decizia pronunțată în această cauză, instanța europeană a reținut că unul dintre principalele argumente prezentate de către toți reclamanții în sprijinul tezei conform căreia restricțiile aduse exercitării dreptului lor de proprietate ar fi disproporționate se bazează pe faptul că nu au primit nicio despăgubire care să compenseze drepturile de uz și de servitute concesionate titularei autorizației de exploatare a capacității energetice amplasate pe terenul lor.

Curtea europeana reține că atunci când este vorba de o măsură de reglementare a folosirii bunurilor, ca în cazul de față, lipsa despăgubirii este unul dintre factorii care trebuie luați în considerare pentru a stabili dacă a fost respectat un just echilibru, dar acesta nu poate, ca atare, să reprezinte o încălcare a art.1 din Protocolul 1.

Caracterul proporțional al unei atingeri aduse dreptului la respectarea bunurilor poate să depindă, de asemenea, de existența unor garanții de procedură care să asigure că punerea în aplicare a sistemului și impactul său asupra proprietarului nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile.

Curtea Europeană a mai constatat că legile naționale adoptate în domeniul energetic conțin asemenea garanții, având în vedere atât legislația anterioară Legii nr. 13/2007, cât și dispozițiile acestei legi, care se regăsesc și în Legea nr.123/2012.

În consecință, Instanța apreciază că nu este întemeiată cererea reclamantului în privința niciunuia dintre cele trei petite: de obligare a reclamantului de a-i lăsa în proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de 6834 mp, aceasta fiind în posesia și proprietatea reclamantului, cu excepția terenului de sub stâlpi, care a fost, este și va rămâne proprietate publică a Statului Român pe durata existenței rețelei electrice de utilitate publică, pârâta având un drept de servitute legală și gratuită asupra lui, în temeiul art.44 alin.(4) din Legea nr.123/2012, coroborat cu art. art.3 alin.(1),(3) din Legea nr.213/1998 privind bunurile proprietate publică, art. 44 alin. (1) teza a doua, art.136 alin.(5) din Constituție, și Deciziile Curții Constituționale invocate anterior; de a-i fi plătită de pârâtă o chirie lunară de la data introducerii acțiunii până la desființarea sau mutarea stâlpilor, și de a-i fi plătită o despăgubire pentru lipsa de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, pentru aceleași motive.

Încadrarea prin lege organică, Legea nr.123/2012, a terenurilor pe care se situează rețelele energetice de distribuție în categoria terenurilor cu destinație specială, precum și reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se justifica prin caracterul de bun public de interes național al fondului energetic și corespunde pe deplin regimului constituțional de protecție a proprietății.

Contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii 3 ani pentru terenul pe care se află rețeaua electrică de înalta tensiune, ar putea fi datorată doar în situația existenței unui prejudiciu cu ocazia reparării rețelei, ceea ce nu este cazul în speța pendente, mai mult din extrasul de carte funciară de la fila 10 și planșele foto de la filele 49,50 dosar rezultând că terenul este fâneață.

← Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice....  Plângere contravenţie. Jurisprudență Circulaţie rutieră →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi. Jurisprudență Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)