ICCJ. Decizia nr. 1445/2010. Civil. Asigurări sociale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1445/2010
Dosar nr. 8123/1/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 879 din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis sesizarea şi a constatat perimat recursul declarat de reclamantul P.N. împotriva sentinţei civile nr. 444/C din 6 aprilie 2007, pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. 759/103/2006.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că, la termenul din data de 11 septembrie 2007, recurentul-reclamant P.N., cât şi reprezentantul intimatei Casa Judeţeană de Pensii Neamţ au lipsit, iar citaţia emisă intimatului-pârât D.C. a fost restituită cu menţiunea „destinatar decedat", fiind însoţită de o copie a certificatului de deces al intimatului.
În raport de această situaţie, instanţa a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ., iar, de la această dată, părţile nu au mai cerut repunerea cauzei pe rol, aşa încât pricina a stat în nelucrare o perioadă mai mare de un an. În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ., cererea de recurs s-a perimat de drept, deoarece a rămas în nelucrare, din vina părţilor, timp de un an.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul P.N., iar prin Decizia nr. 1021 din 28 septembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de contestatorul P.N. în favoarea Secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe rolul Înaltei Curţi, cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei civile şi de proprietate intelectuală, la nr. 8123/1/2009, iar în şedinţa publică din 4 martie 2010, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de împrejurarea că are ca obiect o decizie irevocabilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, a invocat excepţia nulităţii recursului faţă de dispoziţiile art. 3021 lit. b) C. proc. civ., întrucât prin cererea de recurs nu a fost indicată hotărârea atacată.
Examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, declarat împotriva unei decizii irevocabile, invocată din oficiu, instanţa constată excepţia întemeiată pentru următoarele considerente.
Articolul 299 alin. (1) C. proc. civ. prevede că sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii, sunt irevocabile.
Potrivit art. 2531 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea ce constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.
Prevederile art. 2531 alin. (2) C. proc. civ. nu pot fi interpretate în sensul că toate hotărârile pronunţate în baza art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs.
Din interpretarea art. 2531 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că intenţia legiuitorului a fost să suprime apelul pentru cazul în care hotărârea prin care s-a constatat perimarea este supusă atât apelului, cât şi recursului, şi nu să deschidă calea recursului şi în situaţia în care hotărârea prin cate s-a constatat perimarea a fost pronunţată în recurs şi este, deci, irevocabilă.
De aceea, în cazul hotărârilor prin care s-a constatat perimarea, recursul este admisibil numai dacă această hotărâre este susceptibilă de apel sau recurs.
Or, în prezenta cauză, hotărârea recurată, fiind dată în recurs, este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., şi nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţie prevăzute de art. 299 C. proc. civ.
Mai mult, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă.
Constatând excepţia inadmisibilităţii recursului întemeiată, analiza excepţiei nulităţii recursului, potrivit art. 3021 lit. b) C. proc. civ., invocată de intimata-pârâtă, nu se mai impune.
Prin urmare, hotărârea supusă recursului fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, astfel că instanţa constată că recursul declarat de contestatorul P.N. este inadmisibil şi va dispune respingerea sa în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul P.N. împotriva deciziei nr. 870 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1044/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1041/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
