ICCJ. Decizia nr. 1446/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1446/2010
Dosar nr. 7600/1/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25 septembrie 2009 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, contestatoarea Primăria Municipiului Tecuci reprezentată prin Primar în contradictoriu cu intimaţii D.I., H.C., P.G. şi P.P. a solicitat anularea deciziei nr. 6639 din 12 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi judecarea recursului, conform art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut că instanţa de recurs a omis să cerceteze două motive de recurs cu privire la:
- împrejurarea că reclamanţii au solicitat restituirea unor imobile ce au fost identificate sub alt număr;
- prin soluţia pronunţată în cauză instanţa a încălcat principiul disponibilităţii;
Referitor la primul motiv de recurs, contestatoarea a susţinut că SC P. SRL a vândut imobilul iar prin notificare intimatul D.I. a solicitat imobilul de la nr. 223.
SC F.T.C. SRL a cumpărat imobilul situat în strada nr. 227, iar H.C. a solicitat imobilul de la nr.159.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, contestatoarea a arătat „în motivarea recursului se menţionează prin preluare din sentinţa instanţei de fond că întrebaţi expres cu privire la cadrul procesual, reclamanţii nu au dorit introducerea în cauză a altor persoane deşi au invocat nulitatea actelor de vânzare-cumpărare încheiate de Primăria Tecuci după depunerea notificării. În consecinţă, tribunalul va analiza incidental legalitatea actelor de dispoziţii".
Subsumat acestui motiv de recurs, contestatoarea a precizat faptul că reclamanţii nu au uzat de dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr.1 0/2001, astfel că dreptul acestora este prescris.
În continuarea motivării, contestatoarea a făcut trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului invocând cauza Virgil Ionescu împotriva României, hotărârea din 29 septembrie 2005 şi cauza Van de Hurk împotriva Olandei, hotărârea din 19 aprilie 1994.
Contestaţia în anulare nu este întemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare".
Referitor la cea de a doua teza a art. 318 alin. (1) C. proc. civ., din considerentele deciziei civile nr. 6639 din 12 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, rezultă că, instanţa de recurs a analizat criticile formulate reţinând următoarele:
„În ceea ce priveşte restituirea în natură către reclamanţi, se constată că soluţia este corectă şi conformă cu Decizia de casare a instanţei supreme prin care s-a recomandat instanţei de rejudecare să aibă în vedere că prin intrarea în vigoare la 14 decembrie 2001, a Legii nr. 10/2001, pentru imobilele care cădeau în sfera de aplicarea acestei legi (cum sunt şi cele în litigiu) apare o indisponibilizare legală până la finalizarea procedurilor legale instituite prin acest act normativ în favoarea foştilor proprietari deposedaţi de stat în mod abuziv sau a moştenitorilor acestora.
În acest sens, în mod greşit au reţinut instanţele de fond şi de apel că restituirea în natură nu este posibilă, pe de o parte pentru că reclamanţii au mai beneficiat în primul ciclu procesual de restituirea în natură şi că existenţa contractelor de vânzare-cumpărare nu influenţează această restituire, în condiţiile în care acestea au fost încheiate după depunerea notificării de către reclamanţi şi mai înainte de soluţionarea acestora se operase şi o indisponibilizare a bunurilor până la soluţionarea irevocabilă a cererii depusă în baza Legii nr. 10/2001".
Or, instanţa de recurs a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligaţia de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare, putându-le sintetiza, ceea ce a şi făcut.
Pentru considerentele expuse, contestaţia în anulare a deciziei nr. 6639 din 12 iunie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie formulată de Primăria municipiului Tecuci va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Primăria municipiului Tecuci împotriva deciziei nr. 6639 din 12 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1058/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1044/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
