ICCJ. Decizia nr. 1060/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1060/2010
Dosar nr. 6626/109/2006
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 decembrie 2006 reclamanta T.A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Piteşti prin Primar, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze în parte dispoziţia nr. 3184/2006 emisă de pârât, numai în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 579 mp, situată în Piteşti, judeţ Argeş, urmând a dispune restituirea în natură a acestei suprafeţe de teren, ca fiind liberă de construcţii şi neafectată de obiective de interes public.
Prin sentinţa civilă nr. 77 din 20 martie 2008, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins acţiunea cu următoarea motivare:
Reclamanta este unica succesoare acceptantă a moştenirii defunctului O.I., fratele său O.C. fiind străin de succesiune prin neacceptare conform art. 700 C. civ.
În masa succesorală a fost inclusă şi suprafaţa de 1400 mp teren - construcţie, situat în Piteşti, fără număr, dobândit în baza Legii nr. 18/1991 conform titlului de proprietate nr. 14206/1993.
Aşa cum rezultă din sentinţa civilă 698 din 24 ianuarie 2001 a Judecătoriei Piteşti, autorul O.I. a primit acest teren în compensaţie pentru suprafaţa de 2500 mp, pe care o deţinuse şi din care face parte şi terenul de 419 mp solicitat prin notificarea de faţă.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1252/2002 de către B.N.P. C.M., reclamanta a înstrăinat suprafaţa de 547 mp teren curţi-construcţii, din suprafaţa de 1407 mp situată în Piteşti, menţionându-se că terenul a fost dobândit de la autorul său prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Prin urmare, pentru suprafaţa de teren ce a aparţinut defunctului O.I. de 2500 mp, acestuia i s-a atribuit în compensare un alt teren în suprafaţă de 1400 mp, pe un alt amplasament, astfel încât reclamanta nu mai poate solicita atribuirea în natură a terenului pe vechiul amplasament.
Pe de altă parte, terenul a fost trecut în domeniul public prin H.C.L. nr. 194/1999, fiind în prezent de utilitate publică, deoarece are destinaţia de spaţiu verde, ceea ce face imposibilă restituirea în natură.
Prin Decizia civilă nr. 31 din 9 februarie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentinţa, a dispus restituirea în natură a terenului în litigiu în suprafaţă de 412 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică şi a menţinut dispoziţia privitoare la măsuri reparatorii în echivalent în limita suprafeţei de 167 mp.
Totodată, l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 502 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a avut în vedre următoarele considerente:
Este cert că terenul în suprafaţă de 671 mp solicitat de reclamantă prin notificare face obiectul Legii nr. 10/2001 din moment ce, prin dispoziţia nr. 3184/2006, pârâtul a admis în parte cererea de restituire în natură numai cu privire la o suprafaţă de 92 mp, iar pentru diferenţa de 579 mp a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a drepturilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin urmare, este eronată concluzia tribunalului în sensul că reclamanta nu mai poate solicita restituirea în natură a terenului pe vechiul amplasament, cu motivarea că pentru întreaga suprafaţă de 2500 mp ce a aparţinut autorului său i s-a atribuit deja în compensare o suprafaţă de 1400 mp pe alt amplasament.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză s-a identificat o suprafaţă de 412 mp, ce face parte din spaţiul verde din faţa Complexului Ciocârlia, care nu este afectată de lucrări de utilitate publică şi pe care nu sunt edificate construcţii.
Prin H.C.L. nr. 194/2009 s-a realizat doar inventarierea domeniului public al Municipiului Piteşti, situaţie recunoscută de pârât prin întâmpinare, trecerea efectivă în domeniul public în temeiul art. 107 din Constituţia României şi art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 fiind realizată prin HG nr. 447/2002.
Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 sub sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurii administrative şi, după caz, judiciare operate de prezenta lege este interzisă schimbarea destinaţiei şi grevarea sub orice formă a bunurilor imobile notificate potrivit legii.
În cauză, imobilul solicitat în natură de către reclamantă este terenul în suprafaţă de 419 mp – în realitate 412 mp identificat de expert, în legătură cu care trecerea în domeniul public s-a efectuat după înregistrarea notificării.
În procesul de soluţionare al notificărilor, trebuie respectat cu prioritate principiul prevalenţei restituirii în natură, în conformitate cu art. 1 alin. (1) art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul invocând în drept prevederile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., fără a dezvolta separat motivele de recurs invocate.
În motivarea cererii recurentul susţine că, din probele efectuate în cauză, rezultă fără putinţă de tăgadă că autorul reclamantei a primit în compensare potrivit Legii nr. 18/1991 o suprafaţă de 1400 mp, diferenţa de teren de 1100 mp nefiind atribuită; aceasta din urmă este ocupată de blocuri de locuinţe F2, zona de protecţia şi construcţia Complexului Ciocârlia, împreună cu parcul public din această zonă.
Această situaţie este atestată de inventarul Municipiului Piteşti care a fost întocmit în anul 1999 şi ulterior atestat prin HG nr. 477/2002.
Este eronată concluzia instanţei de apel, în sensul că ar fi procedat la includerea în inventar în timpul derulării procedurii de soluţionare a notificării a terenului în litigiu, deoarece această procedură a început în anul 1999, anterior Legii nr. 10/2001.
Din probatoriul administrat de instanţă – acte şi expertiză tehnică - rezultă că terenul este de utilitate publică şi nu poate fi atribuit în natură, iar dispoziţia primarului a fost emisă în conformitate cu art. 8 pct. 10 din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale" are în vedere, în accepţiunea textului menţionat, acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, supuse unor amenajări destinate a servi nevoilor comunităţii şi anume, căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, pieţe pietonale şi altele.
Instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, dispunând restituirea suprafeţei de 413 mp, care poate fi, în opinia instanţei, dezafectată de la domeniul public al Municipiului Piteşti.
Terenul are în prezent destinaţia de parc amenajat cu spaţiu verde şi arbuşti ornamentali, destinaţie dobândită încă din anul 1960, când a fost edificat Complexul comercial Ciocârlia.
Reclamanta a depus la dosar o copie a unei decizii care îl priveşte pe S.V., vecin de proprietate cu ea, căruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în aceeaşi zonă, dar această reconstituire a fost dispusă de instanţă şi nu de către pârât.
Recurentul solicită în principal admiterea recursului, modificarea deciziei şi respingerea apelului, iar în subsidiar, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de noi probe din care să rezulte situaţia juridică exactă a trenului, respectiv aspectele cu privire la dotările tehnico edilitare subterane ale terenului în litigiu.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este într-adevăr nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Deşi invocă în drept dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul nu formulează nicio critică posibil de încadrat în prevederile art. 304 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Astfel, recursul nu conţine nicio referire la nerespectarea limitelor învestirii instanţei sau la schimbarea naturii ori înţelesului vădit şi neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii.
De asemenea, deşi se referă la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti – motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurentul nu arată atribuţiile cărei alte puteri au fost exercitate de instanţa de judecată în soluţionarea apelului declarat în cauză.
Recurentul formulează o serie de critici referitoare la interpretarea probatoriului şi la stabilirea situaţiei de fapt, care nu pot face obiect de analiză în recurs, în condiţiile în care dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. erau deja abrogate la data pronunţării deciziei.
Prin urmare, instanţa de recurs nu poate ca, reanalizând actele depuse la dosar şi expertiza efectuată în cauză, să reţină o altă situaţie de fapt cu privire la terenul în litigiu decât cea stabilită de instanţa de apel.
Cu privire la situaţia de fapt a terenului solicitat de reclamantă, curtea de apel a stabilit pe baza expertizei tehnice de specialitate că aceasta măsoară în realitate 412 mp şi că este amplasată în faţa Complexului Comercial Ciocârlia, fiind un spaţiu verde neafectat de vreo amenajare de utilitate publică sau de vreo construcţie.
Chiar dacă pe restul suprafeţei de teren preluată de la autorul reclamantului se află un bloc de locuinţe cu zona de protecţie aferentă şi un complex comercial, aşa cum pretinde recurentul, ceea ce face obiectul litigiului şi în legătură cu care s-a stabilit că poate fi restituit în natură este numai suprafaţa de 412 mp.
Faptul că această suprafaţă este un spaţiu verde nu înseamnă că se încadrează în mod automat în prevederile art. 8 pct. 10.3 din HG nr. 250/2007, care se referă, printre altele, la amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice.
Cu alte cuvinte, nu orice spaţiu verde se încadrează în categoria amenajare de utilitate publică, destinată prin definiţie a servi nevoilor comunităţii.
Dacă în speţă suprafaţa de teren amplasată în proximitatea Complexului Comercial Ciocârlia serveşte sau nu nevoilor comunităţii, este o chestiune de apreciere, şi nu de legalitate, asupra căreia instanţa de apel s-a pronunţat în limitele învestirii şi cu respectarea prerogativelor puterii judecătoreşti.
În ceea ce priveşte includerea acestei suprafeţe de teren în domeniul public al municipiului, instanţa de apel a reţinut că operaţiunea de inventariere a început în anul 1999, dar că apartenenţa legală la domeniul public s-a decis prin HG nr. 447 din 14 mai 2002.
Or, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pârâtul avea obligaţia de a soluţiona mai întâi notificarea, care avea drept obiect restituirea în natură a terenului şi de a sista până la soluţionarea procedurii demarate în temeiul legii speciale de reparaţie operaţiunea de includere a trenului litigios în domeniul public.
În raport de situaţia de fapt reţinută, curtea de apel a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente, în sensul că, stabilind că terenul era liber la data formulării notificării, trebuia aplicat principiul prevalenţei restituirii în natură a acestuia, conform art. 1 alin. (1), art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Cum criticile de nelegalitate ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să menţină Decizia şi să respingă recursul ca nefondat.
Deşi a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, intimata nu a depus la dosar vreo dovadă a efectuării unor atari cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Piteşti, prin primar, împotriva deciziei nr. 31/A din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1449/2010. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 1448/2010. Civil. Grăniţuire. Revizuire -... → |
|---|
