ICCJ. Decizia nr. 11/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 11/2010
Dosar nr. 175/117/2009
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2010
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 45 din 11 martie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Consiliul Judeţean Cluj.
S-a respins plângerea formulată de petiţionara G.M. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Judeţean Cluj împotriva Dispoziţiei nr. 552 din 12 noiembrie 2008 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, în prealabil cercetării fondului, in conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. tribunalul a analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimat, pe care a găsit-o întemeiată raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea 10/2001 republicată.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că dispoziţia atacată a fost emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea 10/2001, situaţie în care acesta trebuia să fie chemat în judecată în calitate de intimat, şi nu Consiliul Judeţean, care neavând atribuţii în procedura soluţionării notificării, nu are calitate procesuală pasivă în cauză, împrejurare ce a atras consecinţa respingerii cererii.
Prin Decizia civilă nr. 178/A/2009 din 1 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta G.M., prin mandatar R.D.D., prin care a solicitat instanţei admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii civile aşa cum a fost formulată.
În motivarea apelului său, reclamanta a arătat că înţelege să cheme în judecată pe numitul T.A., preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, care a emis dispoziţia atacată prin prezenta acţiune.
A mai susţinut reclamanta că nu a fost citată oficial la şedinţa publică din 11 martie 2009.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, în apel nu se pot face alte cereri noi. In speţă, chemarea în judecată a preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj în calitate de pârât este o cerere nouă, inadmisibilă în apel.
Cu privire la susţinerea apelantei referitoare la faptul că în şedinţa publică din 11 martie 2009 a lipsit pentru că nu a fost citată oficial s-a reţinut că la prima zi de înfăţişare din 11 februarie 2009, mandatara reclamanta R.D.D. s-a prezentat personal în faţa primei instanţe care a acordat un nou termen de judecată în vederea studierii întâmpinării şi a înscrisurilor depuse de pârât care au fost comunicate mandatarei acest termen de judecată .La următorul termen de judecată fixat pentru 11 martie 2009, nici reclamanta şi nici mandatara acesteia nu s-a prezentat în instanţei, deşi aveau termenul în cunoştinţă, potrivit art. 153 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanta a formulat calea de atac a recursului întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente:
In şedinţa publică din 11 ianuarie 2009 instanţa a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului, având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ.
Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obţine doar în condiţiile de nelegalitate strict reglementate prin dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În prezenta cauză recurenta nu s-a conformat obligaţiei de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanţei să realizeze în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. încadrarea în limitele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurenta menţionează incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă în expunerea motivelor se mărgineşte să reia susţinerile şi apărările formulate în fazele procesuale anterioare şi a căror încadrare în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., text de lege indicat de recurentă, este imposibilă.
Întrucât recurenta nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 303 alin. (2) C. proc. civ., neindicând în cererea sa niciunul din motivele de casare şi de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu a formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unui din cazurile expres şi limitativ prevăzute de textul legal susmenţionat, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
În consecinţă, constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ.. şi art. 306 C. proc. civ. Înalta Curte va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta G.M. împotriva deciziei nr. 176/A/2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2010
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1504/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1500/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
