ICCJ. Decizia nr. 1382/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1382/2010
Dosar nr. 5825/105/2007
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea introductivă reclamantul I.C.C. a chemat în judecată Oraşul Buşteni prin Primar, Comisia Locală Buşteni pentru aplicarea legii 10/2001 şi Primarul Oraşului Buşteni solicitând anularea dispoziţiilor nr. 390, 391, 497, 498/2007 emise de Primarul Oraşului Buşteni, restituirea în natură, pe vechiul amplasament a terenului de 3135 mp situat în Buşteni, sau, în subsidiar atribuirea în compensare a unui teren de aceeaşi valoare şi excluderea din cuprinsul dispoziţiilor a intervenientei B.G. care nu are calitate de persoană îndreptăţită.
A solicitat citarea în cauză, în calitate de intervenienţi forţaţi, pentru a le fi opozabilă hotărârea, a numiţilor V.A.I., V.E., V.N., V.M., I.A. şi B.G.
In motivarea cererii a solicitat restituirea în natură a întregului teren şi a învederat că intervenienta B.G. nu are calitate de persoană îndreptăţită fiind străină de moştenirea autorului său I.C.I.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 2548 din 7 octombrie 2008 a respins contestaţia reţinând că prin dispoziţiile contestate s-a dispus restituirea în natură către reclamant şi intervenienţi, a suprafeţei de 1156 mp, pentru restul de 1979 mp acordându-se despăgubiri.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a concluzionat că terenul în suprafaţă totală de 3135 mp şi este folosit de CFR.
S-a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 reclamantul şi intervenienţii au calitate de persoane îndreptăţite, reţinându-se că autorul acestora, R.V. a dobândit imobilul constând din două loturi.
Nu a fost reţinută susţinerea potrivit căreia intervenienta B.G. nu ar avea calitate de persoană îndreptăţită întrucât certificatul de vacanţă succesorală nr. 12/1965 a fost desfiinţat, iar certificatele de moştenitor nr. 33/1997 şi nr. 52/2001, prin care se constată calitatea de moştenitoare a intimatei, au fost emise cu acordul reclamantului şi nu au fost desfiinţate prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul învederând că Primăria Oraşului Buşteni nu are calitate procesuală pasivă întrucât expertiza a concluzionat că terenul este ocupat de Ministerul Transporturilor reprezentat de CFR care trebuia introdus în cauză. De asemenea, greşit s-a constatat că a fost solicitată restituirea în natură a întregului teren, iar intervenienta B.G. nu are calitate de succesor al defunctului R.V. întrucât potrivit declaraţiei autentificate nr. 397/1965 a renunţat la moştenire, certificatul de moştenitor eliberat ulterior fiind fals. Conform declaraţiei intervenientei, din dosarul penal nr. 5284/P/2005 aceasta a recunoscut că a renunţat la succesiune şi ulterior a solicitat eliberarea certificatului de moştenitor.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 70 din 27 martie 2009 a respins apelul reţinând că Primăria Oraşului Buşteni are calitate procesuală pasivă întrucât a fost investită cu soluţionarea notificării.
De asemenea, instanţa fondului a interpretat corect cererea cu care a fost investită.
S-a mai reţinut că intervenienta B. a dovedit calitatea de moştenitor prin certificatele de moştenitor nr. 33 din 29 aprilie 1997 şi nr. 52/2001 depuse la filele 41-42 ale dosarului de fond. Aceste certificate au fost contestate de reclamant, însă cererea s-a respins prin sentinţa irevocabilă nr. 2519 din 9 aprilie 2003 depusă la filele 43-49 ale dosarului de fond. Certificatul prin care s-a constatat vacanţa succesorală a fost constatat nul prin sentinţa civilă, irevocabilă, nr. 21227/1999 a Judecătoriei sectorului 1, iar referirea reclamantului la dosarul penal nu poate fi luată în seamă cât timp cele două certificat de moştenitor nu au fost declarate false.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul I.C.C., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând casarea acesteia. In motivare a arătat că este necesar a se localiza corect terenul în litigiu, considerând că, în mod abuziv i s-a impus acceptarea unui alt teren decât cel deţinut de autorul său. De asemenea, a reiterat critica privitoare la lipsa calităţii de moştenitoare a intimatei B.G.
Recursul nu este fondat.
Recurentul susţine că expertiza topo efectuată în cauză, pe parcursul soluţionării cauzei în fond, a identificat terenul pe alt amplasament decât cel iniţial, însă nu a formulat obiecţiuni la concluziile expertului, aspect consemnat în încheierea de şedinţă din 30 septembrie 2009, fila 313 a dosarului de fond. De asemenea, nu a criticat acest aspect nici pe calea devolutivă a apelului în care se putea cere completarea probelor referitoare la situaţia actuală a imobilului.
Ca atare, această critică este invocată omisso medio, recurentul nemaiputând învedera direct în recurs nelegalitatea soluţiei pronunţată de instanţa de fond sub acest aspect.
Nu poate fi reţinută nici critica privitoare la lipsa calităţii de moştenitoare a intervenientei B.G.
Certificatele de moştenitor nr. 33 din 29 aprilie 1997 şi nr. 52/2001 cu care aceasta şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită nu au fost anulate printr-o hotărâre judecătorească, astfel încât ele fac dovada deplină a calităţii de moştenitor, cum bine a reţinut instanţa de apel.
Trebuie menţionat că potrivit prevederilor Legii nr. 36/1995 privind notarii publici şi a activităţii notariale, certificatul de moştenitor se eliberează de către notarul public în cadrul procedurii succesorale notariale necontencioase şi cuprinde constatările referitoare la masa succesorală, calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, respectiv bunurile atribuite dacă moştenitorii şi-au împărţit averea prin bună învoială.
Referitor la puterea doveditoare a certificatului de moştenitor Legea nr. 36/1995, prin art. 88 teza a II-a, şi-a fixat preferinţele sale, fiind categorică şi fără echivoc, în sensul că „până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte".
Din dispoziţia legală citată rezultă că, odată emis de notarul public, certificatul de moştenitor nu poate fi ignorat, prin simpla lui negare, de către părţile litigante, întrucât atare act, în puterea legii, face dovada deplină, printre altele şi asupra calităţii de moştenitor, până la anularea lui prin hotărâre judecătorească.
Faţă de aceste considerente recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.C.C. împotriva deciziei nr. 70 din 27 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 510/2010. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 502/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
