ICCJ. Decizia nr. 502/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 502/2010
Dosar nr. 24555/3/2007
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea formulată pe data de 2 iulie 2007, contestatoarea T.A. s-a adresat instanţei formulând cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primar şi solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să i se admită contestaţia şi să se dispună anularea dispoziţiei nr. 7247 din 18 decembrie 2006 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti şi acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul situat în Municipiul Bucureşti, imobil compus din două corpuri de clădire formate din parte şi două nivele, precum şi terenul aferent în suprafaţă de 287 mp.
Motivându-şi în fapt contestaţia, contestatoarea T.A. a susţinut că prin dispoziţia nr. 7247 din 18 decembrie 2006 Primăria Municipiului Bucureşti, în mod nejustificat, i-a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul solicitat, însă doar în limita cotei de ¼ din imobil, întrucât era îndreptăţită să beneficieze de măsuri reparatorii pentru întregul imobil, în condiţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, soţul său T.S. fiind singurul moştenitor legal al autorului M.D. de la care a fost preluat imobilul de către stat în baza Decretului-lege nr. 92/1950, care a formulat notificare în temeiul Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1158/F din 16 iunie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea T.A., în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General; a modificat dispoziţia nr. 7247 din 18 decembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, în sensul că s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru întregul imobil situat în Municipiul Bucureşti, imobil compus din construcţie demolată şi teren aferent în suprafaţă de 287 mp.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale dispoziţiei nr. 7247 din 18 decembrie 2006.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că este întemeiată contestaţia formulată de contestatoarea T.A., aceasta fiind îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent, pentru întregul imobil aflat în litigiu, faţă de dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora – de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Capitolul III din lege, profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cerea de restituire, soţul contestatoarei T.S., în prezent defunct şi a cărui singură moştenitoare legală este contestatoarea, fiind singurul care, în calitate de moştenitor legal, a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, solicitând măsuri reparatorii pentru imobilul preluat de către stat în baza Decretului-lege nr. 92/1950, ce a constituit proprietatea autorului M.D.
S-a avut în vedere procesul verbal pentru înfiinţarea cărţilor funciare invocat de pârâtă şi aflat la fila 54 din dosar, din care a rezultat că de pe urma defunctului M.D. au rămas patru moştenitori, fiecare cu o cotă de ¼, însă aceştia nu au făcut nici un fel de partaj, fiind menţionat în mod expres faptul că imobilul este deţinut sub titlu de indiviziune şi nu cu titlu de moştenire, iar naţionalizarea s-a realizat pe numele autorului M.D. şi nu pe numele moştenitorilor.
Împotriva hotărârii respective, la data de 10mdecembrie 2008, în termen legal, a declarat apel intimata Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, apel ce a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 403 din 15 iunie 2009.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că este neîntemeiat motivul de apel formulat de către intimată, întrucât prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care numai un singur moştenitor legal a formulat notificare în baza acestei legi.
Împotriva deciziei respective, la data de 14 iulie 2009, în termen, legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, cu consecinţa respingerii, ca neîntemeiată, a contestaţiei formulată de contestatoarea T.A., împotriva Dispoziţiei nr. 7247 din 18 decembrie 2006.
Prin motivele de recurs formulate la aceeaşi dată, s-a susţinut că, în mod greşit, Curtea de Apel Bucureşti a menţinut hotărârea primei instanţe prin care s-a constatat că are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent intimata T.A., pentru întregul imobil situat în Municipiul Bucureşti, aceasta fiind îndreptăţită doar la cota de ¼ întrucât, din procesul-verbal nr. 49101/1944 emis de Comisiunea pentru înfiinţarea cărţilor funciare în Bucureşti, imobilul aflat în litigiu a fost deţinut, cu titlu de moştenire, de la defunctul tată D.M. decedat în anul 1938, în cote egale de ¼ de către numiţii T.N., T.I., S.M. născută T. şi T.S. (soţul intimatei ).
S-a susţinut sub acest aspect că autorul intimatei, T.S., chiar dacă a fost singurul care a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, are calitatea de persoană îndreptăţită doar pentru cota de ¼ şi nu pentru întregul imobil.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La data de 22 ianuarie 2010, intimata T.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de cele reţinute de Curtea de Apel Bucureşti şi de motivul de modificare invocat de către pârât, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat de pârât, şi-l va respinge, avându-se în vedere următoarele considerente :
Astfel, dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, stipulează faptul că – de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Capitolul III din lege (proceduri de restituire), profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire.
Aceste prevederi au fost aplicate corect de către cele două instanţe la situaţia de fapt necontestată de către pârât, întrucât soţul contestatoarei, în prezent decedat, ( T.S. ), a fost singurul care a uzat de procedura specială a Legii nr. 10/2001, lege cu caracter reparatoriu, vizând imobilele preluate de stat în perioada arătată, acesta fiind singurul care a formulat notificare, solicitând în calitate de moştenitor legal al autorului M.D., cel care a deţinut în proprietate imobilul aflat în litigiu şi care a fost preluat de către stat în baza Decretului-lege nr. 92/1950, măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Municipiul Bucureşti.
În acest sens, actul invocat de către recurentă prin motivele de recurs, respectiv procesul-verbal nr. 49101/1944 emis de Comisiunea pentru înfiinţarea cărţilor funciare din Bucureşti, a fost avut în vedere de către cele două instanţe, fiind analizat şi interpretat în mod corespunzător întrucât în conţinutul acesteia s-a menţionat expres faptul că imobilul este deţinut în indiviziune şi nu cu titlu de moştenire, iar naţionalizarea s-a realizat pe numele autorului M.D. şi nu pe numele moştenitorilor.
Este real faptul că autorul M.D. a decedat în anul 1938, având ca moştenitori legali pe numiţii T.N., T.I. , S.M. născută T. şi T.S., cu cote de ¼, însă în urma apariţiei şi aplicării Legii nr. 10/2001, autorul contestatoarei, T.S., a fost singurul care a făcut notificare în baza acestei legi, astfel încât profită acestuia cotele celorlalţi moştenitori legali care nu au uzat de procedura legii speciale.
În raport de aceste considerente, se constată că nu subzistă motivul de modificare invocat, respectiv prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 403 din 15 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1382/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1380/2010. Civil → |
|---|
