ICCJ. Decizia nr. 1433/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1433/2010
Dosar nr. 5951/99/2007
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1240 din 3 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost respinsă acţiunea reclamanţilor B.C., C.N. şi A.M. în contradictoriu cu pârâţii B.T.A. şi Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" Iaşi.
A fost respinsă cererea pârâtului B.T.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, că reclamanţii B.C., C.N., B.A., A.M. şi pârâtul B.T.A., cu notificările nr. 361 din 13 iulie 2001 şi nr. 840 din 10 august 2008 au solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Iaşi, format din casă de locuit, anexe şi suprafaţa de teren de 1400 mp teren.
Intimata Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" Iaşi prin Decizia nr. 786 din 24 iunie 2003, a respins cele două notificări.
B.C., C.N. şi A.M. nu au înţeles că conteste Decizia nr. 786 din 24 iunie 2003 emisă de intimată, astfel încât aceasta a rămas definitivă.
Intimatul reclamant B.A. a decedat la 12 iunie 2003, descendentul acestuia B.T.A. a solicitat intimatei Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" Iaşi, comunicarea deciziei pe care apoi a contest-o, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 676 din 8 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Iaşi.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii B.C., C.N. şi A.M. au formulat apel susţinând că, prima instanţă, a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ignorând faptul că imobilul din litigiu are regimul juridic reglementat de Legea nr. 18/1991, fiind scos de sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 16 din 28 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost respins apelul formulat de reclamanţi, reţinând în considerentele deciziei următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (31) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 „dispoziţia sau Decizia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită, la secţia civilă a tribunalului în a cărei circumscripţie se află sediul entităţii deţinătoare, sau după caz, investită cu soluţionarea notificării în termen de 30 de zile de la comunicare".
Or, apelanţii nu au înţeles să conteste Decizia nr. 786 din 24 iunie 2003 emisă de intimată.
A fost înlăturată şi critica potrivit căreia, instanţa de fond, ar fi interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 10/2001, şi nu pe cele prevăzute de Legea nr. 18/1991, întrucât reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi a Legii nr. 247/2005, iar în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza, sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamanţii A.M., C.N. şi B.C. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate reclamanţii – recurenţi au susţinut că instanţa de fond şi de apel nu a luat în considerare incidenţa prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, că nulitatea absolută a deciziei nr. 1417 din 20 iunie 2007 emisă de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" Iaşi poate fi invocată oricând, motiv de apel la care instanţa nu a răspuns.
Recurenţii au mai arătat că prima instanţă nu a cercetat dacă imobilul din litigiu mai face obiectul Legii nr. 10/2001, având în vedere modificările aduse de Legea nr. 247/2005, în condiţiile în care s-a făcut dovada că terenul în litigiu are regimul juridic reglementat de Legea nr. 18/1991.
Recurenţii au mai arătat că în mod greşit instanţa de apel a reţinut „că nu-şi pot modifica cauza acţiunii" şi de altfel nulitatea absolută invocată asupra deciziei nr. 1417 din 20 iunie 2007.
Că, oricum instanţa de apel nu a cercetat acest motiv şi nici nu a stabilit regimul juridic al terenului în litigiu.
Faţă de cele expuse, recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanţe.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În temeiul Legii nr. 10/2001, recurenţii din prezenta cauză au notificat la 13 iulie 2001 şi respectiv 10 august 2001, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" Iaşi, pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul situat în Iaşi, Campusul Universitar Tudor Vladimirescu în suprafaţă de 1400 mp şi casa de locuit.
Prin Decizia nr. 786 din 24 iunie 2003 emisă de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" Iaşi, notificările au fost respinse.
Recurenţii nu au atacat în termen Decizia nr. 768 din 24 iunie 2003, cu excepţia intimatului B.T.A.
După apariţia Legii nr. 247/2005, recurenţii B.C., A.M. şi C.N. au formulat noi notificări privind imobilul în litigiu, acestea fiind respinse prin Decizia nr. 1417 din 20 iunie 2007 emisă de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" Iaşi.
Or, notificările formulate la 1 septembrie 2005, după apariţia Legii nr. 247/2005, nu pot fi considerate ca fiind formulate în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, întrucât acest text nu a suferit nicio modificare prin apariţia Legii nr. 247/2005.
Nefondată este şi critica vizând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi faptul că imobilul în litigiu are regimul juridic prevăzut de Legea nr. 18/1991.
Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Prin acţiunea introductivă de instanţă recurenţii – reclamanţi şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi respectiv Legii nr. 247/2005, contestând Decizia nr. 1417 din 20 iunie 2007 emisă de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" Iaşi, prin care s-a respins cererea de acordare de măsurii reparatorii prin echivalent pentru construcţii şi teren, precum şi restituirea în natură a suprafeţei de 1400 mp, teren situat în Iaşi.
În aceste condiţii, curtea de apel, în mod corect a reţinut că recurenţii – reclamanţi au încălcat dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţii A.M., C.N. şi B.C. împotriva deciziei nr. 16 din 28 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii A.M., C.N. şi B.C. împotriva deciziei nr. 16 din 28 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1026/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 95/2010. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs → |
|---|
