ICCJ. Decizia nr. 1427/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1427/2010
Dosar nr. 3974/85/2006
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Sibiu, în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA Sibiu şi A.V.A.S. Bucureşti, reclamantulM.I. a solicitat să se constate că imobilul-teren şi construcţii, înscris în C.F. 15351 Sibiu, nr.top 4159/1/1/2/2/3, transcris în C.F. 377494, a fost preluat abuziv de stat şi să fie obligate pârâtele la restituirea în natură a imobilului sau acordarea de despăgubiri băneşti la valoarea de circulaţie a imobilului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că imobilul a aparţinut părinţilor săi, iar, în anul 1971, prin Decizia nr. 130, Statul Român a preluat abuziv acest imobil şi l-a predat în administrare operativă Inspectoratului de Construcţii Montaj Sibiu. După apariţia Legii nr. 15/1991, întreprinderea şi-a schimbat denumirea în SC C. SA, şi a inclus în patrimoniul său şi imobilul în litigiu.
Reclamantul a formulat notificare, conform Legii nr. 10/2001, însă pârâtele nu i-au comunicat niciun răspuns.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale art. 274 C. proc. civ.
Prin precizarea de acţiune, reclamantul a chemat în judecată, în calitate de pârâţi, Primăria municipiului Sibiu şi Primarul municipiului Sibiu.
Prin sentinţa nr. 622 din 23 aprilie 2007, Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. Bucureşti şi excepţia lipsei capacităţii procesuale a Primăriei municipiului Sibiu, şi a respins contestaţia reclamantului formulată în contradictoriu cu aceste pârâte; a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Sibiu şi a obligat pârâta să emită dispoziţie cu privire la imobilul înscris în C.F. 18873 Sibiu, nr. top 4160/2/2 pentru cota de ½ şi a respins acţiunea faţă de pârâtul Primarul municipiului Sibiu. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că imobilul înscris în C.F. 15351 Sibiu, nr. top 4159/1/1/2/2/3 a fost proprietatea lui M.I. şi M.M., în cotă de ½ părţi, şi în urma exproprierii a fost transcris în C.F. 18873 Sibiu şi intabulat în favoarea Statului Român.
Numărul top 4159/1/1/2/2/3 a fost comasat cu alte numere top şi s-a obţinut nr. top 4160/2/2 de 35.860 mp teren, care a fost dat în administrare operativă Întreprinderii de Construcţii Montaj Sibiu, şi înscris în C.F. 18873.
Prin încheierea nr. 1396/1993, s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea SC C. SA şi, în consecinţă, imobilul reclamantului se află în prezent în patrimoniul acestei societăţi.
Reclamantul M.I. este succesorul foştilor proprietari tabulari M.I. şi M.M., conform certificatului de naştere nr. 138754, pentru cota de ½ părţi, iar suprafaţa imobilului era de 500 mp teren, şi, deci, acesta are calitatea de persoană îndreptăţită, conform art. 4 din Legea nr. 10/2001, pentru a cere restituirea a 250 mp teren, cât au avut autorii săi.
Imobilul a fost expropriat, astfel că a fost preluat abuziv, conform art. 2 din Legea nr. 10/2001, şi, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, s-a considerat că se impune fie restituirea în natură, fie acordarea de măsuri reparatorii de către unitatea deţinătoare SC C. SA.
Întrucât SC C. SA are capital privat, instanţa a admis lipsa calităţii procesuale pasive pentru A.V.A.S. şi a respins acţiunea faţă de aceasta.
Prin Decizia nr. 136/A din 25 septembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâta SC C. SA Sibiu; a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat pârâta să emită dispoziţie cu privire la cota de ½ părţi din imobilul înscris în C.F. 15351 Sibiu, top nr. 4159/1/1/2/2/3, prin acordarea de măsuri reparatorii şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, reţinând, în esenţă, că, din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. DSB 33 din 21 mai 1999, încheiat între Fondul Proprietăţii de Stat şi asociaţia C. Sibiu, rezultă că fondul a vândut acţiunile pe care le avea la data de 21 mai 1999, ceea ce înseamnă că statul nu mai avea nicio cotă de participare la SC C. SA Sibiu; că SC C. SA Sibiu era proprietara terenului în suprafaţă de 457.565 mp, potrivit Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Consiliul local Sibiu la data de 10 aprilie 1995 şi asupra suprafeţei de 5832 mp teren, potrivit Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Consiliul local Sibiu la data de 8 aprilie 1998; că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, la 14 februarie 2001, Statul Român nu avea nicio cotă de participare la societatea apelată, care era integral privatizată, iar faţă de aceste aspecte, s-a apreciat că tribunalul corect a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. Bucureşti, şi că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că societatea comercială este entitatea obligată să răspundă notificării formulată de reclamantul M.I., decedat, procesul fiind continuat de M.M., în calitate de soţie supravieţuitoare şi M.A.L., în calitate de fiu.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel, instanţa de apel l-a apreciat că este fondat, întrucât, faţă de obiectul cererii reclamantului, prima instanţă s-a pronunţat, în dispozitiv, cu privire la un imobil cu care nu a fost sesizată, deşi în considerente a fost analizată situaţia imobilului înscris sub nr. top 4159/1/1/2/2/3, din care antecesorii reclamantului, M.I. şi M.M., au avut în proprietate cota de ½ părţi, înscrisă în C.F. 15351 Sibiu, sub B+1,2 cotă ce a fost preluată prin expropriere de către Statul Român, în anul 1975.
S-a concluzionat, că pârâta urmează a fi obligată să emită dispoziţie cu privire la cota de ½ părţi din imobilul înscris în C.F. 15351 Sibiu, nr. top 4159/1/1/2/2/3, prin acordarea de măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, în condiţiile în care nu este posibilă restituirea în natură.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC C. SA, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâta SC C. SA a arătat că, prin hotărârea atacată, instanţa a făcut o aplicare greşită a legii în sensul că, în situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2) din art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, „măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează privatizarea, sau, după caz, a efectuat privatizarea"; că, în motivarea hotărârii, deşi se reţine că SC C. SA Sibiu este societate comercială cu capital privat, în contradicţie cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, s-a impus acestei societăţi comerciale „să emită dispoziţie motivată prin acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat".
Punctul 21.1 lit. e) din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, prevede că societăţile comerciale integral privatizate, care au dobândit astfel de bunuri după privatizare, nu sunt entităţi învestite cu soluţionarea notificărilor.
S-a concluzionat, că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, întrucât SC C. SA Sibiu, societate comercială cu capital privat, provenită prin privatizarea I.C.M.J. S.A. Sibiu, care a dobândit bunurile în proprietate după privatizare, nu este entitatea învestită cu soluţionarea notificărilor, ci entitatea căreia îi revine obligaţia de a soluţiona notificarea este instituţia publică care a efectuat privatizarea, respectiv A.V.A.S. Bucureşti.
În ceea ce priveşte acordarea măsurilor reparatorii, în măsura în care restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, s-a arătat că, potrivit procedurii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deciziile/dispoziţiile emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 vor fi înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea evaluării finale şi emiterii titlurilor de proprietate.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul fondat pentru următoarele considerente :
Reclamantul M.I., în prezent decedat, procesul fiind continuat de M.M., în calitate de soţie supravieţuitoare şi M.A.L., în calitate de fiu, a notificat, în temeiul Legii nr. 10/2001, în termenul legal, pârâtelor SC C. SA Sibiu şi A.V.A.S. Bucureşti, în principal, restituirea în natură a imobilului-teren şi construcţii în suprafaţă de 500 mp, situat în Sibiu, înscris iniţial în C.F. 15351 Sibiu, nr. top 4159/1/1/2/2/3, ce a fost preluat abuziv de la autorii reclamantului, M.I. şi M.M., iar, în subsidiar, în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor băneşti, constând în valoarea de circulaţie a imobilului preluat abuziv de stat.
Instanţele de fond şi apel, au reţinut corect că reclamantul are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, conform art. 4 din Legea nr. 10/2001, şi că imobilul a fost preluat de stat abuziv, prin expropriere, conform art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Deşi au constatat că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, la 14 februarie 2001, imobilul era evidenţiat în patrimoniul pârâtei SC C. SA, societate comercială integral privatizată, potrivit certificatului constatator nr. 17698 din 4 aprilie 2007 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu, filele 78 şi 79 dosar apel, la care Statul Român nu avea nicio cotă de participare, cu aplicarea greşită a prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, au reţinut că societatea comercială este „entitatea obligată să răspundă notificării formulate de reclamantul M.I.".
În ceea ce o priveşte pe pârâta A.V.A.S., prin sentinţa primei instanţe s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia şi s-a respins, în consecinţă, acţiunea faţă de această pârâtă, soluţie menţinută pe acest aspect şi prin Decizia recurată, cu încălcarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate" [alin. (1)], şi „în situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2) măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător" [alin. (3)].
Faţă de cele expuse, se constată că pârâta SC C. SA Sibiu nu se circumscrie noţiunii de unitate deţinătoare, aşa cum este reglementată de prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale nu era acţionar ori asociat minoritar al acestei societăţi comerciale, astfel că devin incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că instituţia publică care a efectuat privatizarea va propune prin decizie/dispoziţie motivată acordarea măsurilor reparatorii pentru cota de ½ parte din imobilul în litigiu preluat de stat abuziv, prin expropriere, de la autorii reclamantului M.I., respectiv Fondul Proprietăţii de Stat, în prezent A.V.A.S.
Prin urmare, în raportul juridic dedus judecăţii, pârâta A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă în raport de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, şi nu SC C. SA Sibiu, în raport de prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, iar soluţiile instanţelor de fond şi apel date în raport de pârâta A.V.A.S., pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, sunt nelegale.
Faţă de considerentele expuse, instanţa, constatând că greşit prima instanţă a admis excepţia lipsei procesuale pasive a A.V.A.S. şi a respins acţiunea în consecinţă faţă de această pârâtă, soluţie menţinută pe acest aspect şi prin Decizia recurată, şi nu a cercetat fondul litigiului în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., fără a mai analiza celelalte critici formulate de pârâta SC C. SA Sibiu, va admite recursul declarat de pârâta SC C. SA şi, în temeiul art. 315 C. proc. civ., va casa Decizia recurată, şi, în parte, sentinţa primei instanţe; va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de SC C. SA Sibiu şi va respinge acţiunea faţă de această pârâtă; va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. şi va trimite cauza Tribunalului Sibiu pentru judecata cererii, în contradictoriu cu A.V.A.S.
Se vor menţine dispoziţiile sentinţei privind admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale a Primăriei municipiului Sibiu şi respingerii contestaţiei faţă de această pârâtă şi faţă de pârâtul Primarul municipiului Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C. S.
Casează Decizia nr. 136/A din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, şi, în parte, sentinţa nr. 622 din 23 aprilie 2007 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de SC C. SA şi respinge acţiunea faţă de această pârâtă.
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S.
Trimite cauza Tribunalului Sibiu pentru judecata cererii în contradictoriu cu A.V.A.S.
Menţine dispoziţiile sentinţei privind admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale a Primăriei municipiului Sibiu şi respingerii contestaţiei faţă de această pârâtă şi faţă de pârâtul Primarul municipiului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 92/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 88/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
