ICCJ. Decizia nr. 1435/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1435/2010
Dosar nr. 1475/108/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 950 din 10 decembrie 2008, Tribunalul Arad, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantul O.R.G. împotriva pârâţilor Penitenciarul Arad, Ministerul Justiţiei şi Guvernul României.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor civile cu titlu de daune morale în cuantum de 10.000.000 lei, datorate pentru tentativa şi complicitate la tentativa de omor prin otrăvire cu hrană expirată, pentru insultă şi calomnie şi reintroducerea dreptului de a primi prin poştă alimente şi cartele telefonice.
Tribunalul a constatat că Guvernul României şi Ministerul Justiţiei nu au calitate procesuală pasivă, deoarece între aceştia şi reclamant nu există un raport juridic determinat de comiterea faptelor de natură penală invocate de reclamant.
În ceea ce priveşte cererea formulată împotriva penitenciarului Arad, aceasta este nefondată, nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.
Prin Decizia nr. 89 din 16 aprilie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamant.
Instanţa de apel a reţinut că reclamantul beneficiază de scutire de la plata taxelor de timbru şi că s-a făcut distincţie între raporturile juridice ale reclamantului, în calitate de deţinut şi penitenciarul în cadrul căruia îşi execută pedeapsa, pe de o parte, şi reclamant şi Guvernul României şi Ministerul Justiţiei, pe de altă parte.
În ceea ce priveşte Penitenciarul Arad, nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, iar Guvernul României şi Ministerul Justiţiei nu au calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul.
Recursul declarat este nul.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază precum şi dezvoltarea lor.
Conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) din acelaşi cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi de instanţă din oficiu.
În recursul declarat, reclamantul nu aduce critici deciziei atacate, ci se rezumă doar să arate că nu s-a aplicat Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Acest aspect face ca recursul declarat de reclamantă să nu fie motivat, deoarece prin cerere nu se face nici o critică de nelegalitate.
Or, un recurs motivat, ar fi presupus dezvoltarea motivelor pentru care, din punctul său de vedere, Decizia atacată este nelegală şi prezentarea motivelor pentru care nu s-a făcut aplicarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Simpla afirmaţie vagă şi generală, ce se regăseşte în cererea de declarare a recursului nu permite încadrarea acestuia în nici unul din motivele reglementate de art. 304 C. proc. civ., motiv pentru care recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul O.R.G. împotriva deciziei nr. 89 din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1027/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1026/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
