ICCJ. Decizia nr. 1444/2010. Civil. Partaj judiciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1444/2010
Dosar nr. 5584/1/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin încheierea din 16 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, în dosar nr. 9637/325/2006, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta recurentă V.V. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din OUG nr. 137/2008.
Curtea de Apel Timişoara a constatat că reclamanta recurentă a mai formulat o cerere similară, soluţionată deja irevocabil de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a constatat că textele a căror neconstituţionalitate se invocă nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta V.V.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece judecătorii nu pot face dovada independenţei lor faţă de executiv, din moment ce acceptă să fie remuneraţi de Ministerul Justiţiei.
La 9 decembrie 2009, recurenta reclamantă a depus la dosar o cerere prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 50/2006, nr. 154/2007, nr. 137/2008, Legii nr. 137/2008, precum şi o cerere de recurs împotriva încheierii prin care Înalta Curte îi va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
La 25 februarie 2010, recurenta reclamantă a depus o nouă cerere, prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale şi cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. X şi art. XI din OUG nr. 114/2009.
Analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa constată că aceasta nu este fondată.
Recursul aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are ca obiect încheierea prin care Curtea de Apel Timişoara a respins cererea reclamantei de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a unor texte de lege, iar reclamanta invocă excepţia de neconstituţionalitate a unor acte normative care vizează finanţarea şi organizarea sistemului judiciar.
Or, este evident că normele de organizare şi finanţare a justiţiei nu au legătură cu soluţionarea cauzei reclamantei.
În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, Înalta Curte constată că dosarul nr. 9637/325/2006 al acestei instanţe are ca obiect recursurile declarate de reclamantă împotriva încheierilor de şedinţă pronunţate la data de 20 iunie 2008 şi 6 iunie 2009, prin care au fost invocate excepţii de neconstituţionalitate.
La 16 iunie 2009, în faţa Curţii de Apel Timişoara, reclamanta a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor OUG nr. 137/2008 pentru prorogarea unor termene în raport de prevederile art. 108 alin. (3) şi (4), art. 115 alin. (5), art. 124 alin. (1), (2) şi (3), art. 126 alin. (2) şi (5), art. 1 alin. (3)-(5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3), art. 53 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. k) şi l), art. 82 alin. (2), art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor de judecată de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Prin urmare, actul normativ care vizează prorogarea termenului până la care înregistrările din şedinţa de judecată se vor face prin mijloace audio sau video nu are legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece vizează aspecte care ţin de organizarea justiţiei ca serviciu public.
Reclamanta nu poate pretinde că amânarea intrării în vigoare a acestor dispoziţii legale are legătură cu judecarea cauzei sub aspectul dreptului la un proces echitabil, deoarece, conform Codului de procedură civilă, grefierul are obligaţia de a consemna în încheiere toate susţinerile părţilor şi dispoziţiile instanţei, eventualele inadvertenţe sau erori putând fi corectate la solicitarea părţilor.
Pe cale de consecinţă, încheierea atacată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Faţă de cele arătate, recursul declarat se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Respinge recursul declarat de reclamanta V.V. împotriva încheierii din 16 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, în dosarul nr. 9637/325/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1041/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1037/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
