ICCJ. Decizia nr. 1557/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1557/2010
Dosar nr. 3473/1/2009
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 16 din 18 februarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Suceava, prin primar împotriva sentinţei nr. 825 din 25 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Suceava, pe care a schimbat-o în parte în sensul că, menţinând dispoziţiile de admitere a plângerii reclamantului S.M. şi de desfiinţare a celor două procese verbale de divergenţă, a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 570 mp teren, în loc de 782 mp, astfel cum acestea au fost identificate conform planului de situaţie anexă la raportul de expertiză suplimentar efectuat în cauză.
A constatat dreptul reclamantului la despăgubiri băneşti, pentru suprafaţa de 1375 mp teren ocupat de construcţii edilitare (în loc de 1163 mp) şi a înlăturat din sentinţă dispoziţiile contrare.
A luat act că reclamantul a renunţat la judecata cererii de aderare la apel.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul S.M., invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 7 – 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se redă istoricul cauzei, fiind evidenţiate aspecte de fond, ce nu vizează nelegalitatea hotărârii care trebuie analizată în recurs.
Susţinerea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, în aşa fel încât să se poată reţine chiar şi din oficiu, o critică susceptibilă a fi încadrată în cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita căruia să se poată exercita controlul judiciar în recurs.
Recursul este nul.
Cauza recursului constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Aşadar, simpla nemulţumire a părţii de hotărârea pronunţată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmaţia generală că hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să îşi sprijine recursul pe cel puţin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la soluţia pronunţată şi la motivul de recurs invocat.
În prezenta cauză, recurentul nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Acesta a declarat recurs în termenul prevăzut de lege şi a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 – 9 C. proc. civ., dar nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în textele invocate.
Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
Cum, susţinerile recurentului nu fac posibilă încadrarea în temeiurile invocate şi nici în alte motive din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul urmează a se constata, ca fiind nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva deciziei nr. 16 din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1418/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1146/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
