ICCJ. Decizia nr. 955/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ Şl DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 955/2010
Dosar nr. 43261/3/2006
Şedinţa publică de la 16 februarie 2010
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 18 februarie 2007, reclamanta U.C.M.R. - A.D.A. a chemat în judecată pârâta SC O.T. SRL solicitând: obligarea pârâtei la plata remuneraţiei în cuantum de 2 % din veniturile obţinute de pârâtă din activitatea de radiodifuzare (televiziune) în perioada 1 iulie 2005, data pronunţării hotărârii, remuneraţie ce reprezintă drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru radiodifuzarea operelor muzicale de către pârâtă pe postul O.T.V. în perioada menţionată; obligarea la plata penalităţilor de întârziere contractuale de 0,05 % începând cu data de 25 octombrie 2005 şi până la plata efectivă a remuneraţiei datorate de pârâtă potrivit capătului 1 al cererii; obligarea pârâtei să comunice U.C.M.R. – A.D.A. pentru perioada 01 ianuarie 2004, data pronunţării hotărârii, un raport cuprinzând: lista cu operele muzicale utilizate zilnic pe postul O.T.V., indicând pentru fiecare operă muzicală în parte denumirea operei, autorul/autorii, numărul de difuzări zilnice şi durata de utilizare a fiecărei opere muzicale; obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data predării efective a raportului privind operele muzicale utilizate de pârâtă de la 01 ianuarie 2005 până la data efectuării raportului de expertiză, cu cheltuieli de judecată.
La data de 10 mai 2007, reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul indicării cuantumului pretenţiilor deduse judecăţii, ca fiind în sumă de 116.629 Ron, reprezentând remuneraţiile datorate cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale pe postul O.T.V., în perioada 1 iulie 2005 - 31 martie 2007, respectiv 7.985,69 Ron penalităţi de întârziere la plată calculate până la data de 24 aprilie 2007 şi 5,419 Ron cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 664 din 10 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă cererea precizată, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 116.629 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor de autor opere muzicale datorate pentru perioada 01 iulie 2005 - 31 martie 2007, suma de 7.985,69 RON, reprezentând penalităţi de întârziere la plată calculate până la data de 24 aprilie 2007 şi la plata în continuare de penalităţi de 0.05 %/zi de întârziere de la data de 25 aprilie 2007 până la plata efectivă a debitului de 116.629 RON. Totodată, pârâta a fost obligată să comunice reclamantei lista cu operele muzicale utilizate zilnic în cadrul postului O.T.V. în perioada 01 ianuarie 2004, data pronunţării hotărârii, cu menţionarea denumirii, autorului, numărului de utilizări zilnice şi a duratei de utilizare a fiecărei opere muzicale sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 500 Ron/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiei. în sarcina pârâtei, au fost stabilite cheltuieli de judecată în cuantum de 4.419 Ron, către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a formulat apel în termen legal, solicitând schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul exonerării apelantei de plata remuneraţiei ce reprezintă drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru radiodifuzarea operelor muzicale de către aceasta pe postul O.T.V., pentru perioada 25 octombrie 2005 - 25 ianuarie 2006 şi exonerarea apelantei de a prezenta lista cu operele muzicale utilizate şi a plătii dobânzilor moratorii şi penalităţilor de întârziere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia nr. 31/ A din 10 februarie 2009, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că suma pe care pârâta o datorează reclamantei cu titlu de contravaloare drepturi de autor pentru opere muzicale, aferentă perioadei 01 iulie 2005 - 31 martie 2007 este de 97.129,2 lei, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Fără a contesta natura şi existenţa debitului reţinut prin sentinţa atacată, apelanta-pârâta a criticat suma la care a fost obligată cu includerea obligaţiilor de plată pentru anul 2005, fără a dezvolta argumente.
În plus, pe parcursul judecării apelului, a înţeles să achite şi alte obligaţii de plată.
În acest context, se impune în prealabil precizarea că plăţile efectuate de către apelanta-pârâta, după pronunţarea sentinţei la 10 mai 2007, datorită limitelor devoluţiunii apelului, nu pot fi luate în considerare, întrucât nu privesc temeinicia soluţiei.
Reprezentând o problemă de executare a obligaţiilor de plată, ele vor putea fi avute în vedere, la eventuala compensare cu ocazia efectuării plăţilor.
Ca atare, pornind de la debitul de 116.629 lei, reţinut de către prima instanţa ca reprezentând contravaloarea drepturilor de autor opere muzicale datorate pentru perioada 01 iulie 2005-31 martie 2007, instanţa de apel a constatat, în baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în această fază procesuală, că până la data pronunţării sentinţei, pârâta achitase sumele de 7.334,10 lei (cu O.P. nr. 245 din 24 noiembrie 2005), respectiv 12.165,70 lei (cu O.P. nr. 27 din 16 februarie 2006). Aceste două plăţi pot fi luate în considerarea argumentului de achitare a debitului pentru anul 2005 (trimestrele III şi IV), cu efect în planul soluţionării atacate, rezultând un debit restant de 97.129,20 lei.
Asupra penalităţilor de întârziere, curtea de apel a reţinut că acestea au fost corect calculate prin expertiza efectuată în primă instanţă, fiind luate în considerare ca efectuate, plăţile de remuneraţii mai sus menţionate. De asemenea, plăţile efectuate pentru penalităţile de întârziere, ulterior pronunţării sentinţei şi asupra cărora expertiza apelului se pronunţă, nu pot fi luate în considerarea temeiniciei soluţiei, pentru argumentele mai-sus menţionate. Ca atare, soluţia asupra acestui capăt de cerere, apare ca fiind temeinică şi legală, urmând a fi menţinută.
Prin urmare, modificându-se cuantumul debitului datorat asupra remuneraţiilor pentru perioada 01 iulie 2005 - 31 martie 2007, instanţa de apel a constatat că se impune a fi schimbată soluţia primei instanţe, cu consecinţa admiterii apelului, respectiv cu menţinerea soluţionării date celorlalte capete de cerere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC O. T. SRL, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii capătului de cerere cu privire la obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanţa de apel a omis să se pronunţe pe motivul de apel prin care s-a criticat sentinţa sub aspectul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei, sub sancţiunea unor daune cominatorii în cuantum de 500 Ron/zi, de a preda lista cu operele muzicale utilizate zilnic de postul O.T.V., indicând pentru fiecare operă muzicală în parte denumirea operei, autorul, numărul de difuzări zilnice şi durata de utilizare, având în vedere, pe de o parte Autorizaţia de licenţă neexclusivă de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de televiziune încheiată în data de 26 septembrie 2005, iar pe de altă parte dispoziţiile art. 5803C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că, pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în art. 5803 C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat şi completat prin Legea nr. 459/2006, nu se pot acorda daune cominatorii.
Astfel, în speţă, pârâta este debitoarea unei obligaţii „de a face” şi în această situaţie cererea de acordare a daunelor cominatorii este inadmisibilă, pârâta putând fi obligată, în caz de neexecutare a obligaţiei, doar la plata unei amenzi civile în favoarea statului.
Recursul va fi admis pentru considerentele ce succed:
Daunele cominatorii au caracterul unei pedepse civile, prin ameninţarea pe care o reprezintă pentru debitor, trăsătura esenţială a acestora fiind aceea că apar ca un mijloc de constrângere, spre a-l determina pe debitor să-şi execute obligaţia.
Posibilitatea acordării de daune cominatorii a fost recunoscută în cazul neîndeplinirii obligaţiilor „de a face” în scop de constrângere a debitorului obligaţiei la îndeplinirea acesteia, sub sancţiunea plăţii unei sume de bani pentru fiecare zi de întârziere.
De asemenea, anterior modificării dispoziţiilor art. 5803 C. proc. civ., prin Legea nr. 459/2006, reglementarea amenzii civile ca mijloc de constrângere, pentru a înfrânge rezistenţa manifestată de debitor la executarea obligaţiei „de a face” sau „de a nu face”, nu excludea folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, atâta timp cât prin nici o dispoziţie a legii nu era înlăturată o astfel de posibilitate.
În acest sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, prin decizia în interesul Legii nr. XX/2005, reţinând că, cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă şi în condiţiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile, conform art. 5803C. proc. civ., hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii fiind susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, în limita daunelor-interese dovedite.
Însă, la data introducerii prezentei acţiuni în justiţie (18 februarie 2007), vechile norme de procedură erau abrogate, art. 5803 C. proc. civ., fiind modificat prin Legea nr. 459/2006 (publicată în M. Of. nr. 994/13.12.2006).
Astfel, în actuala reglementare, prevederile art. 5803 alin. (5) C. proc. civ., interzic acordarea daunelor cominatorii ca mijloc de constrângere în caz de neexecutare a unor obligaţii „de a face”, singura sancţiune fiind amenda civilă aplicată în favoarea statului, reglementată de alin. (1) pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de neîndeplinirea obligaţiei „de a face”, creditorul putând cere obligarea debitorului la daune-interese [(alin. (2)], în acest din urmă caz fiind aplicabile dispoziţiile art. 574 C. proc. civ.
Ca urmare, actualmente prin aplicarea dispoziţiilor art. 5803 C. proc. civ., constrângerea debitorului unei obligaţii „de a face”, care nu se poate aduce la îndeplinire prin executare silită, se poate realiza prin aplicarea unei amenzi civile, care se achită în folosul statului şi nu al creditorului, iar creditorul obligaţiei are dreptul de a primi numai daune- interese echivalente prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligaţiei.
În consecinţă, se impune a se constata că prin reglementarea dată în cuprinsul art. 5803 C. proc. civ., s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la instituţia daunelor cominatorii pentru silirea debitorului să îndeplinească obligaţia „de a face” sau „de a nu face”, instituindu-se amenda civilă ca mijloc de determinare a debitorului să îşi îndeplinească obligaţia asumată.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a admite recursul, cu consecinţa modificării în parte a deciziei atacate, în sensul înlăturării dispoziţiilor referitoare la plata daunelor cominatorii.
Critica ce vizează nepronunţarea instanţei de apel pe anumite aspecte invocate de pârâtă nu poate fi reţinută, întrucât din analizarea motivelor de apel se constată că acestea sunt lapidare, nestructurate din punct de vedere juridic ca veritabile critici ale sentinţei primei instanţe, constituindu-se într-o enumerare a nemulţumirilor părţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC O.T. SRL împotriva deciziei nr. 31/ A din data de 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Modifică decizia în parte, în sensul că înlătură dispoziţiile referitoare la plata daunelor cominatorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4174/2010. Civil ŞI DE PROPRIETATE... | ICCJ. Decizia nr. 4203/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
