ICCJ. Decizia nr. 7012/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7012/2011
Dosar nr.929/108/2010
Şedinţa din 11 octombrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 350 din 12 mai 2010 Tribunalul Arad, secţia civilă a anulat ca insuficient timbrată acţiunea reclamantului P.A. formulată în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, Penitenciarul Arad şi Penitenciarul Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Arad, la data de 17 februarie 2010, reclamantul P.A. a chemat în judecată pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Penitenciarul Arad şi Penitenciarul Timişoara solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata unor daune morale în cuantum de 11.000.000 euro pentru supunerea sa la rele tratamente pe perioada detenţiei, aşa cum sunt ele definite în art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Raportat la cuantumul pretenţiilor formulate, reclamantului i s-a stabilit o taxă judiciară de timbru în cuantum de 456.211 RON şi 5 RON timbru judiciar.
Reclamantul a solicitat în baza OUG nr. 51/2008 acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata acestei taxe de timbru, motivând că nu realizează venituri şi nu deţine bunuri imobile.
Prin Încheierea Camerei de consiliu din data de 27 aprilie 2010, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar şi reclamantul a fost scutit, parţial, de la plata taxei de timbru până la plafonul maxim de 7.200 RON, rămânând de achitat în sarcina acestuia, taxa judiciară de timbru în cuantum de 449.011 RON.
Pentru termenul din 12 mai 2010, deşi legal citat cu menţiunea de a achita această diferenţă, reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, astfel încât, tribunalul a anulat acţiunea ca insuficient timbrată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul P.A., considerând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia civilă nr. 421A din 9 noiembrie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă a respins apelul declarat, cu următoarea motivare:
Obiectul acţiunii reclamantului l-a constituit obligarea instituţiilor pârâte la plata sumei de 11.000.000 euro, expres determinată în cuprinsul acesteia, în funcţie de care, în mod corect s-a apreciat că este supusă obligaţiei timbrării la valoare conform Legii nr. 146/1997 şi în raport cu care, instanţa a calculat taxa de timbru ca fiind de 456.211 RON.
Ca urmare a solicitării reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar conform OUG nr. 51/2008, tribunalul a admis în parte această cerere şi l-a scutit pe reclamant de maximul sumei permise de lege în acest sens (art. 7 din actul normativ menţionat), respectiv pentru suma de 7.200 RON, punându-i-se în vedere să achite diferenţa de 449.011 RON taxă judiciară de timbru şi 5 RON timbru judiciar.
Cum reclamantul nu a dat curs acestei dispoziţii, corect instanţa de fond a anulat acţiunea reclamantului ca insuficient timbrată.
Prezentarea acestor date este în măsură să ateste că în soluţionarea cauzei, tribunalul a făcut o aplicare corectă a legii incidente la situaţia dată.
Totodată, această soluţie nu contravine art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţei europene în materie, care, într-o cauză similară (cauza Kupiec contra Poloniei), a apreciat că reclamanţii care exagerează în mod deliberat valoarea cererilor de despăgubire nu se pot aştepta să fie scutiţi în totalitate de la plata taxelor de timbru sau de cerinţa de a contribui, într-un cuantum rezonabil, la costurile procesului.
În aceste circumstanţe, Curtea a considerat că taxa pe care reclamantul fusese obligat să o plătească nu putea fi considerată disproporţionată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P.A.
Criticile formulate prin motivele de recurs vizează, în esenţă, aplicarea greşită a Legii taxelor judiciare de timbru, pretenţiile formulate derivând din cauze penale.
Recursul este fondat.
În speţă, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul P.A. a solicitat obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Penitenciarul Arad şi Penitenciarul Timişoara, în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 11.000.000 euro pentru supunerea sa la rele tratamente pe perioada detenţiei, aşa cum sunt ele definite în art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Raportat la cuantumul pretenţiilor formulate, instanţele de fond au stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
În general, obligaţia de plată a taxei de timbru este reglementată de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care la momentul introducerii acţiunii de faţă - 16 februarie 2010 (plic poştal), era în vigoare în forma modificată prin Legea nr. 277/2009 publicată în M. Of., nr. 486/14.07.2009.
Potrivit art. 15 lit. f1) din această lege (modificat prin OUG nr. 53/2000, începând cu 23 mai 2000), sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la stabilirea şi acordarea de despăgubiri persoanelor fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine.
Prin art. I pct. 4 din OG nr. 34/2001, publicată în M. Of., nr. 511/28.11.2001, s-a abrogat litera f1) a art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 778/2009, publicată în M. Of., nr. 465/06.07.2009, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din OG nr. 34/2001, statuând că abrogarea art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru contravine prevederilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, precum şi ale art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Decizia Curţii Constituţionale menţionată produce efecte şi asupra acţiunii pendinte, introdusă ulterior publicării acesteia, întrucât efectele deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii sunt obligatorii "erga omnes" de la data publicării în Monitorul Oficial.
În acest sens, art. 147 alin. (4) din Constituţia României prevede caracterul general obligatoriu şi efectele "ex tunc" al deciziilor Curţii Constituţionale.
Având în vedere considerentele arătate, concluzia care se impune este aceea că dispoziţiile declarate neconstituţionale nu se pot aplica, instanţa învestită cu soluţionarea unei acţiuni căreia i s-ar fi aplicat norma declarată neconstituţională având obligaţia să nu aplice în acea cauză dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost constatată.
Prin urmare, instanţele de fond învestite fiind cu soluţionarea unei acţiuni în plata daunelor morale pentru supunerea reclamantului la rele tratamente pe perioada detenţiei, scutită de la plata taxei judiciare de timbru în baza normelor legale mai sus menţionate, au aplicat greşit Legea privind taxele judiciare de timbru faţă de reclamantul P.A.
Faptul că instanţele au pronunţat soluţii cu aplicarea greşită a legii, ocazionează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atrage modificarea hotărârii, însă, statuând în mod greşit că sunt incidente dispoziţiile privitoare la timbraj, instanţele anterioare nu au cercetat motivele de fond ale acţiunii, aşa încât, în baza art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva Deciziei nr. 421/A din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia atacată.
Admite apelul declarat de reclamant, desfiinţează Sentinţa nr. 350 din 12 mai 2010 a Tribunalului Arad, secţia civilă şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 7014/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7010/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
