ICCJ. Decizia nr. 4583/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4583/2013
Dosar nr. 8345/121/2008
Şedinţa publică din 17 octombrie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 715/C/2003 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia civilă, reclamantul C.N.Ş. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al Municipiului Tecuci, jud. Galaţi, să se constate că este proprietarul imobilului situat în Tecuci, str. L., compus dintr-o moară, atelier şi magazii cu o suprafaţă construită de 350,58 mp şi terenul aferent şi obligarea pârâtului să-i restituie acest imobil.
Prin Sentinţa civilă nr. 934/2004 Tribunalul Galaţi a admis acţiunea, a anulat Dispoziţia nr. 772 din 10 noiembrie 2003 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul Municipiului Tecuci şi a obligat Primăria Municipiului Tecuci să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul în litigiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamantul a făcut dovada că autorul său, C.A., a fost proprietarul imobilului în litigiu şi că în baza Legii nr. 10/2001 a notificat pârâtul la data de 13 februarie 2002 să-i restituie acest imobil, dar acesta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 de a-i fi comunicat reclamantului că acest imobil este deţinut de o societate comercială.
S-a mai reţinut că prin Dispoziţia nr. 772/2003 în mod greşit reclamantului i-au fost respinse solicitările de restituire a imobilului în litigiu, cu atât mai mult cu cât reclamantul şi-a dovedit pretenţiile iar pârâta este în culpa de a nu fi respectat dispoziţiile procedurale ale Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 649/A din 31 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tecuci şi s-a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a anulat Dispoziţia nr. 772/2003 ca fiind emisă de o persoană care nu are calitatea de unitate deţinătoare şi s-a respins capătul de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului.
Prin Decizia nr. 3795 din 12 aprilie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de către reclamant, a fost casată Decizia civilă nr. 649/A/2005 a Curţii de Apel Galaţi şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Prin Decizia civilă nr. 87/A din 29 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, în Dosarul nr. 3442/44/2006 a fost admis apelul declarat de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tecuci, a fost desfiinţată Sentinţa civilă nr. 934/2004 a Tribunalului Galaţi şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. RJ/5694/121/2007 şi, conform aspectelor dezlegate de instanţa de apel, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC R. SA Tecuci care a fost citată prin lichidator judiciar SC S. SPRL Galaţi.
Prin Sentinţa civilă nr. 1779 din 29 noiembrie 2007, Tribunalul Galaţi a respins acţiunea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamantul C.N.Ş., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Tecuci şi SC R. SA Tecuci prin lichidator judiciar SC S. SPPL Galaţi, ca nefondată, reţinându-se că reclamantul nu a făcut dovada certă că autorul său ar fi deţinut imobilul situat în Tecuci, str. L., compus dintr-o moară, atelier şi magazii cu o suprafaţă construită de 350,58 mp şi terenul aferent.
Prin Decizia nr. 190/A din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi a fost admis apelul declarat de reclamantul C.N.Ş., desfiinţată sentinţa apelată şi cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a arătat ca imobilul în discuţie a fost cumpărat de SC T.C. SRL Tecuci de la SC R. SA Tecuci care se afla în lichidare şi că în aceste condiţii, această societate - SC T.C. SRL Tecuci, trebuia introdusă în cauză pentru a se putea administra probatoriile arătate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, introducere în cauza care nu poate fi făcută direct în apel.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia civilă (devenită secţia I civilă) sub nr. 8345/121/2008.
Prin Sentinţa civilă nr. 498 din 9 martie 2012 a Tribunalului Galaţi s-au respins excepţia perimării acţiunii, excepţia inadmisibilităţii modificării cererii, excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civile în ceea ce priveşte judecarea capătului privind constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare din 25 aprilie 2008, excepţia tardivităţii introducerii pe cale de excepţie a constatării nulităţii absolute a actelor de transmitere a proprietăţii, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a actelor de transmitere a proprietăţii şi excepţia tardivităţii introducerii cererii de constatare a nulităţii absolute a actelor de transmitere a proprietăţii. S-a respins ca nefondată acţiunea.
Pentru a se pronunţa această sentinţă s-au reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia perimării acţiunii invocată de pârâta SC R. SA Tecuci prin lichidator judiciar SC S. SPRL, tribunalul a constatat că dosarul a fost suspendat la data de 20 noiembrie 2009, iar reclamantul a formulat cererea de repunere pe rol la data de 19 aprilie 2010.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii modificării cererii invocată de pârâta SC R. SA Tecuci prin lichidator judiciar SC S. SRL, tribunalul a constatat că reclamantul nu şi-a modificat acţiunea, ci a invocat excepţia nulităţii absolute a actelor prin care a fost transmisă proprietatea asupra imobilului situat în Tecuci, str. L.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civilă în ceea ce priveşte judecarea capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare din data de 25 aprilie 2008, invocată de pârâta SC R. SA Tecuci prin lichidator judiciar SC S. SPRL, tribunalul a apreciat că atât timp cât constatarea nulităţii absolute a acestui act de adjudecare s-a făcut pe cale de excepţie, judecarea acestei excepţii se face de instanţa legal învestită cu soluţionarea fondului cauzei.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii introducerii pe cale de excepţie a constatării nulităţii absolute a actelor de transmitere a proprietăţii invocată de pârâta SC D. SRL, tribunalul a apreciat că excepţiile absolute pot fi invocate oricând în timpul desfăşurării procesului în faţa instanţei de fond.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii introducerii pe cale de excepţie a constatării nulităţii absolute a actelor de transmitere a proprietăţii invocată de pârâta SC D. SRL, tribunalul a apreciat că reclamantul putea să invoce o asemenea excepţie, iar a considera că această excepţie este inadmisibilă echivalează cu îngrădirea dreptului reclamantului la justiţie şi la apărare.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi referitor la constatarea nulităţii absolute a actelor de transmitere a proprietăţii invocată de pârâta SC D. SRL, tribunalul a apreciat că atât timp cât constatarea nulităţii absolute a acestor acte s-a făcut pe cale de excepţie, judecarea acestei excepţii se face de instanţa legal învestită cu soluţionarea fondului cauzei.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii introducerii cererii de constatare a nulităţii absolute a actelor de transmitere a proprietăţii invocată de pârâta SC D. SRL, tribunalul a apreciat că această nulitate a fost invocată pe cale de excepţie iar termenul arătat de pârâtă se referă numai la acţiunile formulate pe cale principală şi nu pe cale de excepţie, or, invocarea acestor excepţii este imprescriptibilă în faţa instanţei de fond.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul a apreciat că în cel de-al treilea ciclu de judecată reclamantul nu a făcut nicio dovadă în plus care să ducă la concluzia indubitabilă că imobilul care a existat în patrimoniul autorilor săi este cel situat în Tecuci, str. L.
Prin Decizia nr. 9/A din 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, s-a admis apelul declarat de reclamant şi a fost schimbată Sentinţa civilă nr. 498 din 9 martie 2012 a Tribunalului Galaţi, în sensul că s-a admis contestaţia, s-a anulat Dispoziţia nr. 772/2003 a Primarului Municipiului Tecuci şi s-a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru moară şi magazii având o suprafaţă construită totală de 350,58 mp.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că prin notificarea nr. 32/2002, apelantul-reclamant a solicitat restituirea în natură sau echivalent a imobilului din Tecuci, str. L., imobil ce avea o suprafaţă construită de 350,58 mp, iar prin Dispoziţia nr. 772/2003 a Primarului Municipiului Tecuci s-a respins notificarea pentru lipsa dovezii de proprietar pentru imobilul solicitat.
Analizând probatoriul administrat în cauză şi coroborând toate datele şi dovezile aflate la dosar, instanţa a constatat că, în speţă, s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului reclamantului asupra morii şi anexelor în suprafaţă totală de 350,58 mp, s-a făcut dovada preluării acestora în baza Decretului nr. 111/1955 (adresa nr. 979/2002 a SC T. SA şi adresa nr. 3934/1953 a Secţiunii Financiare Tecuci), precum şi a faptului că în prezent acestea sunt demolate, astfel că, în baza dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 2 lit. e), art. 10 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 10/2001 a fost admis apelul, s-a schimbat sentinţa în sensul admiterii contestaţiei, s-a anulat Dispoziţia nr. 772/2003 a Primăriei Tecuci şi s-a constatat dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru moară şi magazii având o suprafaţă construită totală de 350,58 mp.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.N.Ş., criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, recurentul a arătat că instanţa de apel a interpretat greşit actele deduse judecăţii, în sensul că a apreciat în mod eronat că înscrisurile cu care s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcţiilor nu fac dovada proprietăţii şi asupra terenului aferent.
Pe de altă parte, în mod greşit instanţa de apel a apreciat că atâta vreme cât pentru imobilul situat în str. L. s-a recunoscut dreptul de proprietate şi s-au acordat măsuri reparatorii, se impune acordarea de măsuri reparatorii şi în cazul de faţă.
Recurentul a apreciat că, de vreme ce prin Decizia nr. 849/A/2005 a Curţii de Apel Galaţi (Dosar nr. 684/C/2005) s-a recunoscut dreptul de proprietate şi asupra terenului în suprafaţă de 21.221 mp, având în vedere că sunt şi terenuri învecinate, instanţa de apel trebuia, în consecinţă, să recunoască dreptul de proprietate şi asupra terenului.
În al doilea rând, recurentul a susţinut că, în mod eronat, instanţa de apel a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţii, arătând că există posibilitatea restituirii în natură a imobilului în integralitatea sa, având în vedere că suprafaţa de teren pe care se află construcţiile se află în prezent în proprietatea statului, iar contractele de vânzare-cumpărare nu influenţează cu nimic restituirea în natură, întrucât s-a vândut ceea ce vânzătorul nu avea în proprietate şi, de asemenea, vânzările s-au efectuat după formularea notificărilor fiind lovite de nulitate absolută. A mai arătat recurentul că într-un ciclu procesual anterior a beneficiat de restituirea în natură, motivul casării cu trimitere pentru rejudecare fiind identificarea clădirilor şi a deţinătorilor acestora.
Recurentul a susţinut şi că instanţa de apel a interpretat în mod eronat dispoziţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Criticile formulate de recurentul-reclamant, aşa cum au fost expuse mai sus, fac posibilă încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., de către instanţă, în condiţiile art. 306 alin. (3) din C. proc. civ., iar instanţa, analizând cu prioritate motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 1 din C. proc. civ., asupra căruia au avut loc dezbaterile, constată recursul întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 1 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere "când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale."
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, art. XXII "decizia sau după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, a entităţii învestite cu soluţionarea notificării în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel", iar potrivit art. XXVI din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în M. Of. nr. 714/26 octombrie 2010 şi care a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010 "Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare în primă instanţă dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi".
În speţă, ne aflăm în situaţia unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care a parcurs mai multe cicluri procesuale, iar sentinţele pronunţate în primă instanţă în ciclurile procesuale anterioare au fost desfiinţate în căile de atac.
Or, o hotărâre desfiinţată nu este producătoare de efecte, este inexistentă juridic, astfel încât prin raportare la ea nu se poate determina situaţia căilor de atac cărora le este supusă.
Intenţia legiuitorului, dedusă din conţinutul art. XXVI al Legii nr. 202/2010, a constat în suprimarea unei căi de atac în privinţa hotărârilor de primă instanţă pronunţate după intrarea în vigoare a noii reglementări - ipoteză regăsită în speţă, cu referire la singura hotărâre a fondului existentă din punct de vedere juridic (Sentinţa civilă nr. 498 din 9 martie 2012 a Tribunalului Galaţi).
Aşadar, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 (care a avut loc la 25 noiembrie 2010 ) s-a pronunţat o hotărâre de primă instanţă care, atât potrivit normei tranzitorii cât şi potrivit dispoziţiei de drept comun (art. 725 C. proc. civ.) este supusă regimului căilor de atac în vigoare la data emiterii actului jurisdicţional.
Prin urmare, hotărârea primei instanţe este supusă recursului, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, faţă de dispoziţiile art. XXVI din acelaşi act normativ, întrucât în cauză prima instanţă a pronunţat o hotărâre după data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, astfel că în mod nelegal curtea de apel a calificat calea de atac exercitată de reclamant ca fiind apel şi nu recurs şi a soluţionat calea de atac în complet nelegal constituit, din doi judecători şi nu din trei judecători, încălcând dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.
Faţă de considerentele expuse, constatând că motivul de ordine publică invocat, prevăzut de art. 304 pct. 1 din C. proc. civ., este întemeiat, instanţa, în baza art. 312 alin. (3) din C. proc. civ., fără a mai analiza celelalte motive de recurs, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi, ca instanţă de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.N.Ş. împotriva Deciziei nr. 9/A din 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel, ca instanţă de recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4123/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4125/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
