ICCJ. Decizia nr. 1569/2008. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1569/2008
Dosar nr. 844/59/2007
Şedinţa publică din 10 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC L.L.C. SA Timişoara a solicitat anularea Deciziei nr. 48 din 5 martie 2007 emisă de pârâta A.N.A.F. şi obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate de societate împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplinitoare de plată stabilite de inspecţia fiscală din 8 decembrie 2006 şi a Raportului de inspecţie fiscală din 7 decembrie 2006 emise de D.G.A.M.C.
În motivare a arătat că, dispunând suspendarea soluţionării contestaţiei în procedura administrativă, A.N.A.F. a pronunţat o decizie nelegală şi netemeinică, în sensul că din textul acesteia rezultă că organele de urmărire penală nu au fost sesizate de către organul de control, ci dimpotrivă, D.N.A. a cerut organelor fiscale să facă verificarea, nefiind respectate dispoziţiile art. 184 C. proCod Fiscal, nerezultând în nici un fel legătura dintre cauza penală şi legalitatea deciziei de impunere.
Prin sentinţa nr. 216 din 19 septembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC L.L.C. SA, a anulat Decizia nr. 48 din 5 martie 2007 emisă de pârâta A.N.A.F. pe care a obligat-o să repună pe rol, pentru soluţionare, contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 228 din 8 decembrie 2006 emisă de pârâta I şi a Raportului de inspecţie fiscală din 7 decembrie 2006 al aceleiaşi pârâte.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că acţiunea reclamantei este temeinică şi legală faţă de împrejurarea că prin Rezoluţia D.N.A. – serviciul teritorial Timişoara din 25 ianuarie 2007, s-a dispus în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. civ., soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de J.I., T.Ş. şi C.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2481 raportat la art. 248 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în legătură cu actul de control efectuat la SC L.L.C. SA la data de 4 iulie 2003.
Împotriva acestei soluţii, reţine instanţa de fond, nu a fost înregistrată nici o plângere, aşa cum rezultă din adresa din data de 24 august 2007, în Dosarul nr. 36/P/2006 emisă de D.N.A. – serviciul teritorial Timişoara.
Reţine Curtea de Apel Timişoara şi aspectul potrivit căruia pârâtele s-au opus iniţial admiterii acţiunii, dar la termenul de judecată a cauzei, date fiind probele administrate, reprezentantul pârâtelor s-a declarat de acord cu admiterea acţiunii.
Împotriva acestei soluţii au formulat recurs A.N.A.F., în nume propriu şi pentru D.G.A.M.C. şi de D.G.F.P. a judeţului Timiş, în reprezentarea A.N.A.F. care, fără a încadra criticile în dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., au susţinut, în esenţă, că Decizia nr. 48 din 5 martie 2007 este legală şi temeinică, în cauză fiind incidente prevederile art. 184 din OG nr. 92/2003, republicată, privind C. proCod Fiscal
Astfel, au susţinut autorităţile recurente, între stabilirea obligaţiilor bugetare prin Decizia de impunere nr. 228 din 8 decembrie 2006 care a fost contestată şi soluţionarea cauzei penale care face obiectul Dosarului penal nr. 46/P/2005 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., există o strânsă interdependenţă, de care depinde soluţionarea cauzei, ceea ce a impus suspendarea soluţionării contestaţiei.
În întâmpinarea formulată, societatea comercială intimată a susţinut că, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., recursurile apar ca fiind nemotivate, iar pe fond, a cerut respingerea acestora ca neîntemeiate, instanţa de fond reţinând în mod corect că soluţionarea contestaţiei fiscale nu are nici o legătură cu soluţionarea Dosarului nr. 1025/30/2006 aflat pe rolul Tribunalului Timiş.
Recursurile sunt nefondate.
Aşa cum s-a reţinut în expunerea rezumativă prezentată mai sus, prin Decizia nr. 48 din 5 martie 2007 emisă de A.N.A.F., în temeiul prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proCod Fiscal, în forma în vigoare la data respectivă (art. 214, după republicarea OG nr. 92/2003 în M. Of. nr. 513 din 31 iulie 2007), s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de societatea comercială reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 228 din 8 decembrie 2006, până la soluţionarea Dosarului penal nr. 46/P/2005 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, între care există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei, devenit Dosarul nr. 1025/30/2006 pe rolul Tribunalului Timiş, în care A.N.A.F. s-a constituit parte civilă.
Instanţa de fond a reţinut că acţiunea civilă din dosarul respectiv şi constituirea A.N.A.F. ca parte civilă, nu are ca obiect sumele înscrise în Decizia de impunere şi că o legătură ar fi putut exista numai în legătură cu cercetările penale efectuate în Dosarul nr. 36/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., care au fost finalizate prin Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 25 ianuarie 2007.
Din actele depuse în faţa instanţei de recurs rezultă că la data de 19 decembrie 2007 A.N.A.F. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei din 25 ianuarie 2007, care a fost respinsă prin Rezoluţia din 31 ianuarie 2008, iar împotriva acestei rezoluţii a fost formulată plângere în temeiul art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., care formează obiectul Dosarului nr. 1347/1/2008 aflat pe rolul secţiei penale a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu termen la data de 7 mai 2008.
Într-adevăr, potrivit art. 184 alin. (1) lit. a) C. proCod Fiscal „organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă".
Or, în cauza de faţă, inspecţia fiscală a fost efectuată la cererea organelor de urmărire penală care, aşa după cum s-a arătat mai sus, au finalizat cercetările prin rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, ceea ce face ca prevederile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proCod Fiscal să nu mai fie aplicabile, urmând ca autoritatea competentă să procedeze la soluţionarea contestaţiei cu care a fost învestită.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, recursurile vor fi respinse, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de D.G.F.P. a judeţului Timiş şi de A.N.A.F., în nume propriu şi pentru D.G.A.M.C. împotriva sentinţei nr. 2116 din 19 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1517/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1577/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
