ICCJ. Decizia nr. 3275/2011. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3275/2011
Dosar nr. 4532/2/2008
Şedinţa publică de la 7 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2467 din 25 mai 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 1255 din 24 iunie 2008 emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, prin care au fost stabilite preţurile şi tarifele practicate în sectorul energiei electrice şi termice, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să ajusteze preţul la energia electrică şi termică în conformitate cu documentaţia transmisă şi cu reglementările legale în vigoare, formulate de reclamanta SC E. SA Bucureşti, ca rămase fără obiect. Instanţa a respins capătul de cerere privind despăgubirile, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
prin cererea ce face obiectul cauzei de faţă reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 1255 din 24 iunie 2008 emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei prin care au fost stabilite preţurile şi tarifele practicate în sectorul energiei electrice şi termice de către reclamantă, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să ajusteze preţul la energia electrică şi termică în conformitate cu documentaţia transmisă şi de reglementările legale în vigoare şi obligarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea deciziei contestate prin care tarifele reglementate au fost stabilite fără a se ţine cont de costurile reale de producţie, evaluate provizoriu la suma de 100 milioane ROL şi la plata de cheltuieli de judecată.
Decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008 a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008 şi a abrogat art. 1 şi art. 2 din decizia Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2114 din 18 decembrie 2007, cu modificările ulterioare, decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 437 din 04 aprilie 2007 şi decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 438 din 04 aprilie 2007.
Decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008 emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei este un act administrativ cu caracter individual, întrucât se referă la reclamantă, fiind actul prin care au fost stabilite preţurile şi tarifele practicate în sectorul energiei electrice şi termice de către aceasta, în baza Licenţei din 11 februarie 2003 pentru producerea de energie termică emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, în calitate de producător de producător de energie termică la nivel naţional.
Prin Decizia contestată Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a procedat la o ajustare a preţului la energia electrică şi termică, aşa cum fusese stabilit prin decizia Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2114 din 18 decembrie 2007, cu modificările ulterioare, decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 437 din 04 aprilie 2007 şi decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 438 din 04 aprilie 2007, în baza Metodologiei de stabilire a preţurilor şi a cantităţilor de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte reglementate şi a preţurilor pentru energia termică livrată de centrale cu grupuri de cogenerare, aprobată prin Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 57 din 03 iunie 2008.
Decizia a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008 şi a stabilit preţurile la energia electrică şi termică, conform prevederilor art. 1-5 din conţinutul acesteia, până la data de 01 ianuarie 2010, când a intrat în vigoare Decizia Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2961 din 23 decembrie 2009 privind aprobarea preţurilor şi a cantităţilor reglementate practicate de reclamantă pentru anul 2010, fiind abrogată în totalitate decizia nr. 12557 din 24 iunie 2008 contestată precum şi decizia nr. 2918 din 22 decembrie 2008.
Curtea a constatat că la data pronunţării instanţei, decizia contestată nu mai era valabilă, nu mai era aplicabilă, ea îşi produsese efectele, astfel încât nu mai era posibilă eventuala anulare a acesteia cu consecinţa obligării autorităţii pârâte să emită o altă decizie prin care să stabilească un alt preţ, pentru perioada 01 iulie 2008-01 ianuarie 2010, în contextul în care, pe baza acestui preţ s-au încheiat contracte, care au fost şi executate, energia fiind furnizată pe baza acestui preţ.
În consecinţă, chiar dacă s-ar reţine o vătămare a reclamantei, prin stabilirea preţurilor la energie electrică şi termică, aşa cum s-a reţinut prin decizia contestată, instanţa nu mai putea să procedeze la anularea acestuia şi restabilirea situaţiei anterioare, prin punerea părţilor în situaţia existentă la momentul emiterii deciziei, 01 iulie 2008, şi obligarea pârâtei să stabilească un alt preţ, pentru perioada 01 iulie 2008-01 ianuarie 2010, întrucât, la momentul pronunţării instanţei preţul energiei electrice şi termice este reglementat de un alt act administrativ, ulterior, necontestat în cauza de faţă.
În mod evident, cauza prezintă interes pentru reclamantă sub aspectul despăgubirilor, întrucât, pe perioada cât decizia s-a aflat în vigoare, aceasta şi-a produs efectele, putând cauza prejudicii reclamantei, prin modalitate de stabilire a tarifelor, aceasta susţinând în esenţă că decizia contestată este nelegală şi nelegală fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 13/2007, care instituie modalitatea corectă de stabilire a preţurilor şi tarifelor pe piaţa reglementată, precum şi ale art. 59 din Ordinul nr. 57/2008, prin care a fost aprobată metodologia de calcul a preţurilor şi tarifelor reglementate şi cu încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate pentru energia electrică şi termică, instituite prin art. 79 din Legea nr. 13/2007, respectiv: preţurile şi tarifele trebuie să fie nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective şi determinate într-o manieră transparentă, pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de autoritatea competentă, trebuie să acopere costurile justificate economic şi trebuie să asigure o rată rezonabilă a rentabilităţii capitalului investit stabilită conform reglementărilor emise de autoritatea competentă.
Neacoperirea prin tarife a costurilor datorate majorării preţurilor la combustibil începând din anul 2007 au condus la înregistrarea unor pierderi importante în activitatea societăţii astfel încât, la sfârşitul anului 2007 nu numai că nu s-ar putea asigura un nivel corespunzător de profit, dar pierderea reclamantei se ridică la nivelul sumei de 500.000 RON.
Prin cererea precizatoare din data de 16 martie 2010 reclamanta a solicitat obligarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor, având în vedere concluziile expertului desemnat în cauză, despăgubirile solicitate reprezentând pierderile solicitate de societate astfel cum au fost determinate la obiectivul 6 din Raportul de expertiză.
Potrivit art. 59-61 din Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 57/2008, prin care a fost aprobată metodologia de calcul a preţurilor şi tarifelor reglementate şi cu încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate pentru energia electrică şi termică, preţurile reglementate pentru energia electrică şi pentru energia termică destinate consumului populaţiei, stabilite în conformitate cu prevederile art. 52 şi aprobate prin decizie emisă de Autoritatea competentă conform prevederilor art. 53 şi 54, pot fi ajustate, la solicitarea producătorilor participanţi la contractele reglementate, la începutul semestrului II al fiecărui an, în cazul în care preţul mediu de achiziţie a combustibilului realizat în trimestrul II se modifică cu cel puţin +/- 5 % faţă de cel considerat la stabilirea preţurilor în vigoare.
Pentru ajustarea preţurilor reglementate, Autoritatea competentă ia în considerare numai modificarea preţului mediu de achiziţie a combustibilului, toate celelalte elemente din structurile de venituri/costuri/producţii/ livrări/consumuri fiind menţinute la valorile aprobate la ultima stabilire.
Documentaţia de ajustare a preţurilor reglementate poate fi transmisă Autorităţii competente de producătorii participanţi la contractele reglementate, în cursul lunii mai a fiecărui an, şi trebuie să cuprindă cel puţin:
a) adresă de solicitare înregistrată, semnată şi ştampilată, cu menţionarea preţurilor solicitate pentru energia electrică şi, după caz, pentru energia termică destinată consumului populaţiei;
b) calculaţia preţului mediu de achiziţie a combustibilului realizat în trimestrul II al anului curent, pe suport hârtie şi în format electronic (fişiere Excel), precum şi justificarea elementelor care intră în calcul (contracte în vigoare de achiziţie/transport de combustibil, facturi plătite în trimestrul II al anului curent etc.).
Expertiza contabilă dispusă în cauză a concluzionat că în raport de documentaţia de fundamentare transmisă de reclamantă şi condiţiile de ajustare a preţurilor stabilite de art. 59-62 din Ordinul nr. 57/2008, la stabilirea preţurilor ajustate începând cu data de 01 iulie 2008 a fost luată în considerare o creştere a preţului mediu de achiziţie a gazelor naturale de 5% faţă de cele considerate la analiza efectuată pentru stabilirea preţurilor din luna ianuarie 2008, apreciind că la stabilirea preţurilor nu a utilizat algoritmul de stabilire ci formula de calcul generală.
Potrivit art. 62 din Metodologie, pentru fiecare solicitare de ajustare a preţurilor reglementate, autoritatea competentă stabileşte condiţiile justificate de ajustare, pe care le aplică fie prin utilizarea algoritmului de stabilire, cu luarea în considerare a noului preţ mediu de achiziţie a combustibilului, fie prin utilizarea unei formule generale.
În raport de formula generală luată în calcul, expertiza constată totuşi că, deşi la stabilirea preţului mediu de achiziţie a combustibilului luat în calcul la justificarea preţurilor reglementate prin Decizie, au fost avute în vedere două facturi de gaze naturale din producţia internă şi din import datate 01 februarie 2008 şi 21 februarie 2008, acestea nefiind relevante totuşi pentru trimestrul II al anului, întrucât în condiţiile în care preţul păcurii şi al gazelor naturale este dependent de cotaţiile internaţionale, preţul justificat din facturi este valabil doar pentru luna în care au fost emise facturile.
Expertul a tras concluzia că Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei nu a avut în vedere costurile de producţie a energiei termice şi electrice potrivit algoritmului de stabilire cu luarea în considerare a noului preţ mediu de achiziţie a combustibilului, aşa cum prevede art. 62 din Metodologie şi nu a justificat calculul mediei aritmetice ponderate a combustibilului achiziţionat în trimestrul II al anului 2008.
Însă determinarea preţului a avut în vedere documentaţia transmisă de reclamantă prin adresa din 11 iunie 2008, potrivit anexelor 1-6 din Ordinul nr. 57/2008, respectiv machetele cu bilanţul energiei produse şi livrate, costurile aferente, estimările pentru perioada 01 iulie 2008-30 iunie 2009, precum şi realizările aferente anului 2007, or, pârâta nu putea avea în vedere facturi pentru combustibil aferente pentru luna iunie, care urmau a fi emise în luna iulie, aşa cum s-a reţinut în expertiză ci facturi depuse în documentaţia înaintată Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei de reclamantă potrivit Ordinului.
Expertul contabil nu a efectuat o variantă a formulei generale de calcul aplicată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, pe baza documentaţiei transmisă de reclamantă care să conducă la concluzia că preţul a fost calculat greşit, iar creşterea cu 5% a preţului mediu de achiziţie a gazelor naturale ar fi greşită.
Împrejurarea că Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei nu s-ar fi conformat cerinţelor de comunicare prevăzute de art. 70 din Metodologia aprobată prin Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 57/2008, nu prezumă şi faptul că preţurile ar fi fost greşit calculate.
Pe de altă parte, potrivit raportului de expertiză, conform datelor înregistrate în contabilitatea reclamantei, în primul semestru al anului 2008, pentru producţia de energie electrică şi termică preţurile medii ale combustibilului realizate la nivelul celor 3 sucursale erau: 91,290 ROL/MWh la Sucursala Bucureşti, 82,426 ROL/MWh la Sucursala Constanţa şi 75,335 ROL/MWh la Sucursala Mureş.
Comparativ cu aceste preţuri se reţine că pârâta, în urma aplicării procentului de 5%, prin decizia de ajustare, începând cu data de 01 iulie 2008, preţurile medii de achiziţie avute în vedere de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei au fost: 92,5 ROL/MWh la Sucursala Bucureşti, 89,23 ROL/MWh la Sucursala Constanţa şi 76,4 ROL/MWh la Sucursala Mureş.
Se observă aşadar, o diferenţă foarte mică a preţului de achiziţie a combustibilului, care nu este de natură a justifica pierderea invocată de către reclamantă.
Reclamanta a solicitat obligarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor, având în vedere concluziile expertului desemnat în cauză, despăgubirile solicitate reprezentând pierderile solicitate de societate astfel cum au fost determinate la obiectivul 6 din Raportul de expertiză.
Potrivit acestui punct din expertiză, expertul trebuia să stabilească în raport de documentele contabile care este pierderea înregistrată ca urmare a refuzului de stabilire/ajustare a preţurilor şi tarifelor reglementate la nivel justificat prin documentaţia de atribuire.
Expertiza a prezentat date comparative 2007-2008, prin raportare la obiectul cauzei, ajustarea preţurilor de livrare a energiei electrice şi termice pentru semestrul II al anului 2008, reglementate prin decizia contestată, faţă de cele stabilite iniţial pentru anul 2008, în care se menţionează pierderi la data de 31 decembrie 2008 prin raportare la data de 31 decembrie 2008, la exploatare o pierdere de 2558,24%, la rezultate financiare de 89,73%, iar la profit de 391,98%, înregistrându-se o scădere a veniturilor şi o creştere a cheltuielilor pentru la toţi indicatorii, însă nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între creşterea preţului la combustibil şi această scădere a indicatorilor financiari, cheltuielile de exploatare şi financiare putând fi influenţate de alţi indicatori, care au generat pierderi care nu au legătură directă sau indirectă cu creşterea preţului la combustibil.
Prin urmare, nu se poate reţine ca faptă ilicită, determinarea preţurilor şi tarifelor stabilite prin decizia de ajustare contestate, nefiind dovedită o determinare greşită a acestor preţuri şi tarife pe perioada când Decizia Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 1255 din 24 iunie 2008 a fost în vigoare şi nici o legătură de cauzalitate între emiterea acestei decizii de către pârâtă şi prejudiciul invocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta SC E. SA, arătând, în esenţă, următoarele:
I. Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii atât în ceea ce priveşte cererea de anulare a deciziei contestate cât şi cu privire la cererea de obligare a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei la despăgubiri - motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Nelegalitatea hotărârii recurate rezultă din aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legale care reglementează procedura de stabilire a preţurilor şi tarifelor reglementate pentru energia electrică şi termică.
Sub acest aspect, prima instanţă a reţinut că la data pronunţării, decizia contestată îşi produsese efectele astfel încât nu mai era posibilă anularea acesteia, cu consecinţa obligării autorităţii pârâte să emită o altă decizie prin care să stabilească un alt preţ pentru perioada 1 iulie 2008 - 1 ianuarie 2010, cu atât mai mult cu cât la momentul pronunţării instanţei preţul energiei electrice şi termice era reglementat de un alt act administrativ ulterior, necontestat.
Chiar dacă decizia recurată, nr. 1255 din 24 iunie 2008, şi-a produs efectele prin stabilirea preturilor la energia electrică şi termică pentru perioada 14 iunie 2008 - 01 ianuarie 2009, iar, la momentul pronunţării instanţei de fond preţul energiei electrice este reglementat de alte acte normative, respectiv Decizia nr. 2918 din 22 decembrie 2008 şi Decizia nr. 961 din 23 decembrie 2009, instanţa de control judiciar trebuie să constate că decizia contestată vizează altă perioada decât cea reglementată prin deciziile Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei din data de 22 decembrie 2008 şi 23 decembrie 2009.
Prin urmare, concluzia instanţei de fond, respectiv că instanţa nu mai poate proceda la anularea deciziei contestată întrucât la data pronunţării, decizia nu mai era aplicabilă, îşi produsese efectele, iar preţul energiei este reglementat de alt act normativ, este total neîntemeiată. Aceasta, întrucât, constatarea nelegalităţii se impune pe perioada pentru care s-au aplicat preţurile şi tarifele astfel cum au fost stabilite prin dispoziţiile acesteia. Este lipsită de relevanţă emiterea unor alte decizii, întrucât acestea din urmă oricum îşi produc efectele pentru o altă perioadă decât cea care face obiectul deciziei contestate.
Este de observat că, decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008 a fost emisă de către pârâtă cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 13/2007 a energiei electrice care instituie modalitatea concretă în care urmează a fi stabilite preţurile şi tarifele pe piaţa reglementată.
Potrivit dispoziţiilor art. 76 din actul normativ anterior menţionat, preturile şi tarifele reglementate se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de autoritatea competentă. În calculul acestora vor fi luate în considerare costurile justificate ale activităţilor de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice şi de producere a energiei termice în cogenerare, cheltuielile pentru dezvoltarea şi protecţia mediului, precum şi o cotă rezonabilă de profit".
Astfel cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, Decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008 a fost emisă atât cu încălcarea regulilor stabilite prin Ordinul nr. 57/2008, prin care a fost aprobată metodologia de calcul a preţurilor şi tarifelor reglementate, cât şi cu nerespectarea criteriilor legale impuse de Legea nr. 13/2007.
Sub aspectul încălcării prevederilor cuprinse în Ordinul nr. 57/2008, decizia contestată, deşi emisă ca urmare a procedurii de ajustare a tarifelor reglementate, a fost întocmită cu nerespectarea regulilor impuse de dispoziţiile art. 59 din actul normativ, dispoziţii care stabilesc tocmai modalităţile şi condiţiile în care trebuie efectuată ajustarea tarifelor.
Astfel, potrivit textului de lege anterior amintit „preturile reglementate pentru energia electrică şi termică, stabilite în conformitate cu art. 52 şi aprobate prin decizie emisă de Autoritatea competentă conform prevederilor art. 53 şi 54, pot fi ajustate, la solicitarea producătorilor participanţi la contractele reglementate, la începutul semestrului II al fiecărui an în cazul în care preţul mediu de achiziţie a combustibilului se modifică cu cel puţin 5% faţă de cel considerat la stabilirea preturilor în vigoare".
Prin urmare, potrivit aceleiaşi metodologii de calcul, autoritatea este obligată să aibă în vedere la stabilirea preţurilor şi tarifelor ajustate conform solicitării participanţilor la piaţa reglementată, modificarea preţului mediu de achiziţie a combustibilului, solicitând în acest sens, pentru fundamentarea tarifelor, o calculaţie a preţului mediu precum şi o justificare a elementelor care intră în calculul acestui preţ (contracte de achiziţie/transport de combustibil, facturi, etc.)
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum şi din cele reţinute de către expertul desemnat în raportul de expertiză întocmit, deşi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a avut la dispoziţie o documentaţie de fundamentare completă, incluzând documente justificative privitoare la majorarea preţului mediu de achiziţie a combustibilului necesar desfăşurării activităţii de producţie cu mult peste procentul de 5% prevăzut de lege, totuşi la stabilirea tarifelor ajustate Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a refuzat să aibă în vedere creşterea reală şi efectivă a costurilor şi a aprobat tarife reglementate cu mult sub nivelul celor solicitate motivat de societatea reclamantă.
Procedând astfel, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a emis un act nelegal, întocmit cu nerespectare dispoziţiilor legale care stabilesc metodologia de calcul a preţurilor şi tarifelor reglementate şi totodată cu încălcarea dreptului societăţii reclamante de a beneficia de ajustarea corespunzătoare a tarifelor în vederea acoperirii reale şi efective a costurilor justificate economic.
Nelegalitatea deciziei contestate rezultă în raport de încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate pentru energia electrică şi termică.
În acest sens, potrivit art. 79 din Legea nr. 13/2007 „principiile care stau la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate pentru energia electrică şi termică au în vedere următoarele: (i) preţurile şi tarifele trebuie să fie nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective şi determinate într-o manieră transparentă, pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de autoritatea competentă, (ii) preţurile şi tarifele energiei electrice trebuie să acopere costurile justificate economic, (iii) preţurile şi tarifele trebuie să asigure o rată rezonabilă a rentabilităţii capitalului investit stabilită conform reglementarilor emise de autoritatea competentă.
Or, astfel cum rezultă atât din documentaţia de fundamentare, cât şi din toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei, măsurile dispuse prin decizia contestată, respectiv stabilirea unor tarife reglementate la un nivel mult inferior celor justificate de reclamantă sunt nelegale fiind luate cu nerespectarea tuturor principiilor stabilite de legislaţia aplicabilă în materie.
Or, în condiţiile în care în mod evident voinţa legiuitorului nu a fost aceea de a permite impunerea unor preţuri şi tarife fără a asigura respectarea unor minime drepturi şi măsuri de protecţie în favoarea operatorilor economici care acţionează pe piaţa reglementată, se impune cenzurarea conduitei autorităţii de reglementare care, prin încălcarea principiilor anterior arătate, nesocoteşte dispoziţii legale imperative instituite tocmai în vederea asigurării stabilităţii pieţei energetice naţionale.
Nelegalitatea hotărârii recurate cu privire la soluţionarea capătului de cerere privind obligarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea deciziei contestate prin care tarifele reglementate au fost stabilite fără a se ţine cont de costurile reale de producţie.
Sub acest aspect, instanţa de fond în respingerea cererii de obligare a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea deciziei contestate ca neîntemeiat a reţinut în mod greşit că „nu se poate reţine că fapta ilicită, determinarea preţurilor şi tarifelor stabilite prin decizia de ajustare contestate, nefiind dovedită (...) nici o legătură de cauzalitate între emiterea acestei decizii de către pârâtă şi prejudiciul invocat".
Sub acest aspect, în speţă, erau îndeplinite toate condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei.
Prima condiţie ce trebuie întrunită este aceea a săvârşirii unei fapte de natură a aduce atingere unui drept subiectiv al unei alte persoane sau a unui interes legitim al acesteia.
Fapta ilicită constă în stabilirea de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a unor preţuri şi tarife, cu nerespectarea criteriilor stabilite prin Metodologia aprobată de chiar autoritatea de reglementare, cât şi cu încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate, respectiv fără a se ţine cont de costurile reale de producţie.
Nerespectarea de către pârâtă a criteriilor stabilite prin Metodologia aprobată de chiar autoritatea de reglementare, cât şi încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii preturilor şi tarifelor reglementate prin emiterea deciziei contestate fără a se ţine cont de costurile reale de producţie are semnificaţia unei fapte ilicite, prin care s-a adus atingere drepturilor patrimoniale ale reclamantei.
În ceea ce priveşte culpa pârâtei, aceasta este evidentă şi constă în emiterea deciziei contestate prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, cu nerespectarea criteriilor stabilite prin Metodologia aprobată de chiar autoritatea de reglementare, cât şi cu încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate, respectiv fără a se ţine cont de costurile reale de producţie deşi, s-a solicitat temeinic motivat ajustarea preţurilor şi tarifelor.
În ceea ce priveşte condiţia existentei prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a pârâtei, urmează ca instanţa să observe că acesta constă în suma de 70.242.069 ROL în anul 2007 şi de 345.576.272 ROL în anul 2008, astfel cum în mod corect a stabilit expertul contabil desemnat, în cadrul răspunsului la obiectivul nr. 6 din raportul de expertiză, că pierderea societăţii a fost în cuantum de 70.242.069 ROL în anul 2007 şi de 345.576.272 ROL în anul 2008, pierdere pe care Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei este obligată să o acopere întrucât a fost cauzată de emiterea deciziei contestate prin care s-au stabilit preţuri şi tarife ce nu au avut la bază costurile reale de producţie.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu rezultă „ex re", din însăşi săvârşirea faptei ilicite de către pârâtă, şi constă în emiterea deciziei contestate prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar cu nerespectarea cerinţelor legii şi prejudiciul determinat prin expertiza contabilă dispusă în cauză.
II. Hotărârea recurată conţine motive contradictorii şi străine de natura pricinii - motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Sub acest aspect, instanţa de control urmează să constate că, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, motivele reţinute de instanţa de fond cu privire la soluţionarea capătului de cerere privind obligarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea deciziei contestate prin care tarifele reglementate au fost stabilite fără a se ţine cont de costurile reale de producţie, sunt contradictorii
Astfel, deşi, instanţa de fond retine că „expertul concluzionează totuşi că Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei nu a avut în vedere costurile de producţie a energiei termice şi electrice potrivit algoritmului de stabilire cu luarea în considerare a noului preţ mediu de achiziţie a combustibilului", cu toate acestea, instanţa de fond retine că „împrejurarea că Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei nu s-ar fi conformat cerinţelor de comunicare prevăzute de art. 70 din Metodologia aprobată prin Ordin Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 57/2008, nu prezumă şi faptul că preturile ar fi greşit calculate".
Rezultă astfel că potrivit primului considerent reţinut de instanţa de fond soluţia instanţei ar fi trebuit să fie de admitere a acţiunii având în vedere că Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei la stabilirea preţurilor şi tarifelor nu a avut în vedere costurile de producţie.
De asemenea, a mai reţinut instanţa de fond că Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în urma „aplicării procentului de 5% prin decizia de ajustare, începând cu data de 01 iulie 2008, preţurile medii de achiziţie avute în vedere de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei au fost: 92,5 ROL/MWh la Sucursala Bucureşti, 89,23 ROL/MWh la Sucursala Constanţa şi 76,4 ROL/MWh la Sucursala Mureş".
Cel de-al doilea considerent, mai sus citat, contrar primului conduce în mod evident la soluţia de respingere a acţiunii, soluţie care de altfel s-a şi pronunţat.
Pe de altă parte, instanţa a mai reţinut că din calculele efectuate a reieşit o diferenţă foarte mică a preţului de achiziţie a combustibilului, care nu este de natură a justifica pierderea invocată de reclamantă, or, în aceste condiţii trebuia să constate şi că diferenţa rezultată, indiferent de valoarea acesteia, era relevantă sub aspectul nelegalităţii deciziei contestate, astfel că trebuia să reţină că preţurile şi tarifele stabilire nu au avut la bază costurile reale ale producţiei, decizia Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei fiind nelegală sub acest aspect.
Mai mult, o altă contradicţie evidentă rezultă şi din faptul că instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii recurate că „expertul trebuia să stabilească în raport de documentele contabile care este pierderea înregistrată ca urmare a refuzului de stabilire a preţurilor şi tarifelor reglementate la nivel justificat prin documentaţia de atribuire", pe de altă parte, aceiaşi instanţă de fond reţine că „expertiza a prezentat date comparative 2007-2008 (...), înregistrându-se o scădere a veniturilor şi o creştere a cheltuielilor pentru toţi indicatorii", însă, în opinia instanţei de fond nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între aceste două componente, venituri respectiv, cheltuieli.
Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că „cheltuielile de exploatare şi financiare puteau fi influenţate de alţi indicatori, care au generat pierderi care nu au legătură directă sau indirectă cu creşterea preţului la combustibil".
Or, motivele contradictorii reţinute de instanţa de fond cu privire la soluţionarea capătului de cerere privind obligarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin emiterea deciziei contestate, conduc la constatarea faptului că reclamanta a fost prejudiciată prin stabilirea unor tarife şi preţuri la energia electrică care nu au fost ajustate în conformitate cu dispoziţiile legale.
Recursul este nefondat.
Prima critică formulată de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond se referă la modul în care a fost soluţionat capătul de cerere vizând anularea Deciziei nr. 1255 din 24 iunie 2008. În această chestiune, Înalta Curte apreciază că soluţia primei instanţe este corectă. Este de principiu că instanţa de contencios administrativ învestită cu o acţiune ce vizează anularea unui act infralegislativ, în situaţia în care constată că actul contestat este neconform cu legea în temeiul şi în executare căreia a fost emis, va proceda la anularea acestuia, în parte sau în tot, după caz, însă numai dacă actul în discuţie este producător de efecte juridice la momentul pronunţării instanţei, altfel judecătorul nu poate desfiinţa un act a cărui aplicabilitate a încetat, indiferent din ce motive. În schimb, judecătorul cauzei trebuie să cerceteze legalitatea actului administrativ, chiar dacă nu-l mai poate anula, pentru a se putea pronunţa asupra cererii de despăgubiri în vederea reparării prejudiciului cauzat de actul contestat, cerere cu caracter subsidiar în raport cu cererea de anulare şi care altfel nu ar putea fi soluţionată.
Or, în pofida susţinerilor recurentei reclamante, în acest mod a procedat instanţa de fond, constatând că decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008 îşi produsese deja efectele în perioada 14 iunie 2008-1 ianuarie 2009, după care şi-a încetat aplicabilitatea, astfel că a reţinut că decizia în discuţie nu mai poate fi anulată de către instanţa de judecată. Judecătorul fondului a procedat în continuare la o amplă analiză a deciziei 1255/2008, prin raportare la prevederile în temeiul cărora a fost emisă, tocmai pentru a putea să se pronunţe asupra legalităţii/nelegalităţii deciziei.
Conform recurentei reclamante, decizia amintită a fost emisă de către pârâtă cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 13/2007 a energiei electrice, precum şi cu încălcarea regulilor stabilite prin Ordinul nr. 57/2008 al autorităţii naţionale de reglementare în domeniul energiei.
Art. 76 din Legea nr. 13/2007 precizează că preţurile şi tarifele se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de autoritatea competentă, în acest caz metodologiile fiind aprobate prin Ordinul nr. 57/2008. Recurenta susţine că decizia contestată, deşi a fost emisă ca urmare a procedurii de ajustare a tarifelor reglementate, a fost adoptată cu nerespectarea regulilor impuse de art. 59 din Ordinul amintit, în sensul că pârâta a refuzat să aibă în vedere creşterea reală şi efectivă a costurilor suportate de SC E. SA, şi a aprobat tarife reglementate cu mult sub nivelul celor solicitate motivat de societatea reclamantă.
Art. 59 din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 57/2008, invocat de către reclamantă, prevede următoarele: „Preţurile reglementate pentru energia electrică şi pentru energia termică destinată consumului populaţiei, stabilite în conformitate cu prevederile art. 52 şi aprobate prin decizie emisă de autoritatea competentă conform prevederilor art. 53 şi art. 54, pot fi ajustate, la solicitarea producătorilor participanţi la contractele reglementate, la începutul trimestrului II al fiecărui an, în cazul în care preţul mediu de achiziţie al combustibilului realizat în trimestrul II se modifică cu cel puţin plus/minus 5% faţă de cel considerat la stabilirea preţurilor în vigoare”.
Având ca reper art. 59 mai sus citat, criteriul pe baza căruia preţurile reglementate pot fi ajustate este preţul mediu de achiziţie a combustibilului realizat în trimestrul II, în măsura în care, în perioada de referinţă, acesta s-a modificat cu cel puţin plus/minus 5%faţă de cel luat în considerare la stabilirea preţurilor în vigoare (în speţă, preţul mediu fixat prin Decizia nr. 2114 din 18 decembrie 2007).
Or, conform probelor administrate în cauză, preţul propus de reclamantă în documentaţia înaintată Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei avea în vedere, nu preţul combustibilului, astfel cum este precizat în termeni categorici şi inderogabili în art. 59 din Ordinul nr. 57/2008, ci preţul combustibilului din 1 iulie 2008.
Aşadar, cum Autoritatea competentă a procedat la ajustarea preţului pentru energia electrică şi termică pe criterii obiective, pe baza metodologiei aprobate, în consonanţă astfel cu prevederile art. 79 din Legea nr. 13/2007, care enumeră principiile ce stau la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate pentru cele două tipuri de energii, decizia contestată este legală, astfel că, în mod corect, prima instanţă a respins cererea privind acordarea de despăgubiri .
În mod evident, constată Înalta Curte, condiţiile generale pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei nu sunt îndeplinite în speţă. Astfel, în raport de cele ce preced, nu se poate vorbi despre o faptă ilicită comisă de către pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, prin stabilirea unor preţuri şi tarife cu nerespectarea criteriilor stabilite prin Metodologia aprobată de autoritatea de reglementare, după cum susţine reclamanta. Este dincolo de orice îndoială că autorităţile publice pot răspunde patrimonial pentru prejudiciile produse particularilor, prin emiterea unor acte administrative nelegale. Nu este cazul, însă, în speţă, în condiţiile în care Decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008 a fost emisă cu respectarea criteriilor stabilite în Ordinul 57/2008, aşa cum a reţinut, în mod corect, prima instanţă. Neexistând faptă ilicită şi, conform probelor dosarului, nici prejudiciu, nu se poate pune nici problema unei culpe a pârâtei şi a unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.
În fine, nu poate fi primită nici critica din recurs, în sensul că hotărârea recurată ar conţine motive contradictorii şi străine de natura pricinii. Astfel, instanţa de fond nu face decât să amintească la un moment dat de concluzia expertului cu privire la costurile de producţie a energiei electrice şi termice, ceea ce nu intră de fel în contradicţie cu afirmaţia că autoritatea competentă de reglementare în domeniul energiei n-ar fi respectat cerinţele de comunicare, prevăzute în art. 70, din Ordinul nr. 57/2008. În privinţa acestei din urmă chestiuni, prima instanţă reţine corect că eventuala neconformare cu art. 70 nu afectează modul de stabilire a preţurilor determinate prin decizia contestată.
De asemenea, nici în privinţa diferenţei preţului de achiziţie a combustibilului nu se poate vorbi de o motivare contradictorie a instanţei de fond. În realitate, instanţa nu face decât să observe existenţa unei diferenţe nesemnificative rezultată din calculul expertului şi al autorităţii pârâte, fapt care nu confirmă prejudiciul invocat de către reclamantă.
Precizarea instanţei de fond în sensul că şi alţi indicatori puteau influenţa cheltuielile de exploatare şi financiare nu reprezintă o motivare contradictorie, în condiţiile în care instanţa de judecată a reţinut că ajustarea preţurilor la energie electrică şi termică, în perioada de referinţă, s-a produs cu respectarea strictă de către Autoritatea de reglementare a criteriilor fixate în art. 59 din Ordinul nr. 57/2008.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., v-a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC E. SA împotriva sentinţei civile nr. 2467 din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4761/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4762/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
