ICCJ. Decizia nr. 4761/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4761/2011
Dosar nr. 5106/2/2010
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.D.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea deciziei din 23 martie 2010, emisă de către pârâtă, precum şi a deciziei A.V.A.S. din 16 decembrie 2009, care a stat la baza elaborării primei decizii atacate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că actele contestate încalcă dispoziţiile Legii 247/2005, întrucât la recalcularea valorii acţiunilor stabilite prin decizia civilă nr. 43/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 7484/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pârâta A.N.R.P. nu a folosit preţul de piaţă al acţiunilor pus de reclamant la dispoziţia evaluatorilor şi care este de 36.300 RON.
Pârâta, în întâmpinarea depusă, a invocat excepţia lipsei plângerii prealabile cu privire la contestaţia formulată de către reclamant la decizia din 23 martie 2010, procedură obligatorie prin prisma dispoziţiilor art. 19 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 raportate la dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 4406 din data de 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către D.D.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond reţinut că reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ pentru anularea deciziei din 23 martie 2010 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fără ca anterior să formuleze o reclamaţie administrativă prin care să solicite autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, înscrisurile depuse la dosarul cauzei neputând fi apreciate ca reprezentând cerere adresată autorităţii emitente în vederea revocării deciziei menţionate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul D.D.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ. invocându-se interpretarea greşită a obiectului cauzei şi aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivele de recurs, recurentul arată că a îndeplinit procedura prealabilă conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 după comunicarea sentinţei recurate şi a depus la Guvernul României, autoritate apreciată ca ierarhic superioară autorităţii pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cererea înregistrată din 10 februarie 2011 la care nu a primit răspuns conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cererii de chemare în justiţie, recurentul arată că decizia din 23 martie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi decizia din 16 decembrie 2009 care a stat la baza emiterii sunt nelegale în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 deoarece nu s-a ţinut cont de hotărârile judecătoreşti irevocabile pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia nr. 43/A din 26 ianuarie 2006 şi decizia nr. 7484 din 27 septembrie 2006 prin faptul că la recalcularea valorii acţiunilor nu s-a folosit preţul de piaţă al acţiunilor pus de reclamant, la dispoziţia evaluatorilor şi care este de 36.300 RON.
Recurentul a depus la dosar completări privind recursul declarat, care nu cuprind noi motive de recurs reprezentând concluzii scrise pe aspectul de fapt şi de drept invocate în cererea de chemare în judecată şi în cererea de recurs.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a legii, a actelor depuse şi a obiectului cauzei, neputând fi reţinute îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Curtea apreciază că soluţia recurată prin care acţiunea recurentului a fost apreciată ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile administrative este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile casării cu trimitere spre rejudecare în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
În mod corect, instanţa de fond a constatat că recurentul înainte de a sesiza instanţa competentă, respectiv data de 9 iunie 2010 cu solicitarea de anulare a deciziei din 23 martie 2010 emisă de intimata şi a deciziei din 16 decembrie 2009 emisă de A.V.A.S., care a stat la baza elaborării primei decizii atacate, nu a îndeplinit procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii formulate în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Curtea nu va reţine cererea din 10 februarie 2011 adresată Guvernului României depusă în susţinerea motivelor de recurs. Aceasta deoarece cererea nu poate fi calificată ca o plângere prealabilă administrativă valabilă, în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pe de o parte cererea este depusă ulterior pronunţării sentinţei atacate, iar pe de altă parte Guvernul României nu este autoritate emitentă a actelor administrative cu caracter individual contestate sau autoritate ierarhic superioară a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor emitentă a deciziei din 23 martie 2010.
Considerentele din motivele de recurs, care privesc fondul cererii de chemare în judecată nu pot fi reţinute deoarece cauza a fost soluţionată pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepţie care face inutilă cercetarea fondului cauzei.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.D.I. împotriva sentinţei civile nr. 4406 din data de 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3269/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 3275/2011. Contencios. Anulare acte emise de... → |
|---|
