ICCJ. Decizia nr. 4762/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4762/2011
Dosar nr. 3716/2/2010
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Timişoara, anularea hotărârii din 23 martie 2010 şi implicit a deciziei din 16 februarie 2010, cu acordarea, în consecinţă, a drepturilor salariale (a sporurilor acordate prin hotărârile judecătoreşti ce au dobândit puterea de lucru judecat), respectiv sporul de risc şi solicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază brut începând cu 1 ianuarie 2010 şi în continuare, spor acordat prin hotărâre judecătorească.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este angajat ca agent procedural în cadrul Curţii de Apel Timişoara, iar prin decizia nr. 8/A din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara i-a fost comunicat salariul de încadrare, pârâta omiţând să includă sporurile acordate prin sentinţa civilă nr. 799 din 18 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, irevocabilă prin decizia nr. 741 din 6 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Contestaţia formulată de către reclamant împotriva acestei decizii i-a fost respinsă prin hotărârea nr. 9 din 23 martie 2010 a Colegiului Curţii de Apel Timişoara.
Reclamantul a criticat decizia atacată, susţinând că excluderea sporului de stres şi suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază este de natură a aduce atingere unor drepturi câştigate şi este discriminatorie, în condiţiile în care sporurile i-au fost acordate prin hotărâre judecătorească ce a dobândit putere de lucru judecat, iar, pe de altă parte, el desfăşoară o activitate în aceleaşi condiţii de stres şi suprasolicitare ca şi personalul auxiliar de specialitate.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3594 din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului A.A.
În motivarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că personalul conex nu se regăseşte printre categoriile ce beneficiază, conform prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 330/2009, aplicabilă în prezent, de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică.
Curtea a apreciat ca neîntemeiat argumentul reclamantului privind existenţa unei discriminări între categoria personalului auxiliar de specialitate şi cea a personalului conex, având în vedere faptul că distincţia dintre cele două categorii de personal auxiliar de specialitate şi conex este expres prevăzută de însăşi legea cadru aplicabilă în materie.
Prima instanţă a mai evocat Deciziile Curţii Constituţionale nr. 818/2008 şi nr. 819/2008, referitor la faptul că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie reclamantul A.A., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea Curţii de Apel este discriminatorie, în condiţiiile în care alte curţi de apel au interpretat art. 1 lit. c) din anexa nr. VI a Legii nr. 330/2009 coroborat cu art. 4 în sensul că sporurile în discuţie pot fi acordate şi agenţilor procedurali, iar, pe de altă parte, se menţine în mod abuziv diferenţa între personalul auxiliar şi personalul conex.
A mai învederat recurentul că în mod eronat instanţa de fond a calificat această hotărâre ca irevocabilă, aceasta fiind supusă recursului în condiţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de legislaţia incidentă în speţă, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează.
Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost dată în procedura prevăzută de anexa nr. VI, secţiunea a 4-a din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 27 din această secţiune, „personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al curţii de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea persoana în cauză ori, după caz, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile.”
Aceste dispoziţii au caracter special, derogatoriu atât de la prevederile art. 299 C. proc. civ., cât şi ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Faţă de aceste dispoziţii legale, în mod evident hotărârea nr. 3594 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, nu poate face obiectul căii de atac a recursului.
2. Soluţia instanţei de recurs
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către A.A. împotriva sentinţei civile nr. 3594 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3275/2011. Contencios. Anulare acte emise de... | ICCJ. Decizia nr. 3278/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
