ICCJ. Decizia nr. 3283/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3283/2011
Dosar nr. 2623/102/2009
Şedinţa publică de la 7 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 134 din 15 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2623/102/2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul O.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia Generală Anticorupţie şi a obligat pârâţii la plata ajutoarelor băneşti în cuantum de 31.948 RON, sumă actualizată cu indicele preţurilor de consum în raport de data plăţii efective. Instanţa a respins cererea formulată de reclamant împotriva Ministerului Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale a acestui pârât.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, la data de 11 noiembrie 2009 sub nr. 2623/102/2009 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ la data de 21 aprilie 2010, ca efect al declinării de competenţă, reclamantul O.L. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală Anticorupţie, Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâţii la plata ajutoarelor băneşti care i se cuvin ca urmare a trecerii sale în rezervă cu drept de pensie de serviciu anticipată, reactualizate, indexate şi majorate.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că reclamantul a fost angajat al Ministerului Administraţiei şi Internelor în perioada 23 august 1984-15 martie 2009.
În perioada 01 octombrie 2005-15 martie 2009 a ocupat funcţia de şef Birou Anticorupţie pentru Judeţul Mureş din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie.
La data de 11 martie 2009 prin adresa Direcţiei Generale Anticorupţie transmisă structurilor teritoriale i s-a adus la cunoştinţă că prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor din 09 martie 2009 a fost aprobată noua structură organizatorică a Direcţiei Generale Anticorupţie şi că urmare a intrării în vigoare a noului stat de organizare, urmează a se desfiinţa cele 41 birouri judeţene anticorupţie şi implicit funcţia de şef birou.
Având în vedere că îndeplinea condiţiile prevăzute de lege, la data de 12 martie 2009 reclamantul a solicitat încetarea raporturilor de serviciu şi pensionarea anticipată începând cu data de 15 martie 2009 şi acordarea drepturilor băneşti compensatorii.
Prin Decizia din 22 aprilie 2009 a Casei de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, reclamantul a fost pensionat fără însă a-i fi acordate ajutoarele băneşti ce i se cuveneau.
În drept au fost invocate prevederile art. 281 C. muncii, art. 12 lit. b), art. 14 lit. a) din Legea nr. 179/2004, art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002, art. 27 alin. (1) ,(2), (3) din O.G. nr. 38/2003.
Pârâta Direcţia Generală Anticorupţie a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii sale procesuale de exerciţiu, întrucât Direcţia Generală de Anticorupţie este structura specializată din Aparatul Central al ministrului, pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu fără personalitate juridică.
Pe fond pârâta a arătat că în considerarea prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice cu modificările ulterioare, Direcţia Generală Anticorupţie a solicitat lunar, ordonatorului principal de credite, după data de 26 martie 2009, raportarea sumelor necesare pentru plata drepturilor, însă din lipsă de fonduri acestea nu au putut fi alocate.
Au fost invocate prevederile art. 57 din O.G.nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.
La rândul său, Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat întâmpinare prin care a arătat că fondurile bugetare pentru acordarea ajutoarelor băneşti pe anul 2009 s-au dovedit a fi insuficiente, fiind utilizate în totalitate ca urmare a deschiderilor de credite bugetare efectuate în acest sens în perioada ianuarie-aprilie 2009, deschideri ce au cuprins solicitările de acordare a ajutoarelor la trecerea în rezervă, încetarea raporturilor de serviciu în perioada ianuarie-februarie şi parţial, în luna martie 2009.
Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând în motivare că, împrejurarea că Ministerul Finanţelor Publice răspunde pentru elaborarea bugetului de stat nu poate constitui temeiul obligării în solidar la plata drepturilor de natură salariată pretinse de reclamant.
Ulterior reclamantul şi-a precizat cererea, arătând că solicită plata diferenţei rămasă de achitat în cuantum de 31.948 RON, sumă ce solicită a fi actualizată în raport cu rata inflaţiei comunicată de Institutul Naţional de Statistică, şi la care să se calculeze dobânda medie de referinţă a Băncii Naţionale a României, calculate de la data încetării raporturilor de serviciu şi până la data plăţii efective.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: decizia din 22 aprilie 2009, adrese, ordine de plată, alte înscrisuri.
Instanţa a reţinut că acţiunea este întemeiată în parte, având în vedere că:
Reclamantul a ocupat, în perioada 01 decembrie 2005-15 martie 2009 funcţia de şef Birou Anticorupţie pentru judeţul Mureş din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie.
Ca urmare a restructurării Direcţiei Generale Anticorupţie dispusă prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 1/0514 din 09 martie 2009, reclamantul a solicitat încetarea raporturilor de serviciu şi pensionarea anticipată începând cu data de 15 martie 2009 şi acordarea drepturilor băneşti compensatorii (dosar Tribunalul Mureş).
Întrucât reclamantul îndeplinea condiţiile prevăzute de lege, la data de 22 aprilie 2009, prin decizia a Casei de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, reclamantul a fost pensionat, fără însă a-i fi acordate ajutoarele băneşti solicitate.
Aceste ajutoare băneşti sunt reglementate de prevederile art. 27 alin. (1), (2) şi (3) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, la încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului.
De altfel, nici pârâta Direcţia Generală Anticorupţie, nici Ministerul Administraţiei şi Internelor nu au negat dreptul reclamantului la acordarea acestor ajutoare, ci au invocat insuficienţa fondurilor băneşti alocate pentru achitarea acestor obligaţii.
De remarcat că pe parcursul soluţionării cauzei s-a achitat o parte din suma datorată, este vorba de două plăţi parţiale efectuate în baza ordinelor de plată din 22 februarie 2010 şi din 29 aprilie 2010.
În privinţa capacităţii procesuale de exerciţiu a Direcţiei Generale Anticorupţie, instanţa reţine că această instituţie are capacitate procesuală de exerciţiu în temeiul art. 41 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia „asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere".
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, instanţa reţine că potrivit art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 208/2005, Ministerul Finanţelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat şi raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum şi proiectul legii de rectificare a bugetului de stat. Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, în art. 28 prevede că Ministerul Finanţelor Publice are atribuţii în elaborarea proiectelor legii bugetului şi bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Rectificarea bugetului de stat, care poate modifica bugetul aprobat, se poate face prin lege.
Ministerul Finanţelor Publice apare ca un administrator al bugetului statului, iar în baza legii aprobate a bugetului statului, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cu acestea sunt prevăzute în lege.
În aceste condiţii, Ministerul Finanţelor Publice nu are calitatea de chemat în garanţie pentru că acesta nu are ca atribuţie să vireze către ordonatorii principali de credite alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat.
Motivele invocate de către pârâţii Direcţia Generală Anticorupţie şi Ministerul Administraţiei şi Internelor nu sunt de natură a exonera cele două instituţii publice de obligaţia de achitare integrală a ajutoarelor băneşti cuvenite reclamantului în temeiul art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, mai ales că aceste ajutoare se acordă la data încetării raporturilor de serviciu.
Faţă de considerentele expuse, instanţa va admite în parte cererea reclamantului, va obliga pârâţii la plata ajutoarelor băneşti cuvenite reclamantului în sumă de 31.948 RON, sumă ce urmează a fi actualizată în funcţie de indicele de inflaţie la momentul plăţii efective.
Actualizarea se va face şi pentru suma de 33.475 RON pentru perioada 24 martie 2009-23 februarie 2010 şi pentru suma de 10.655 RON pentru perioada 24 martie 2009-23 aprilie 2010.
Această actualizare oferă o echitabilă reparare pentru reclamant, iar acordarea dobânzii legale reprezentând dobânda medie lunară de referinţă a Băncii Naţionale a României nu se impune.
În primul rând, dobânda legală nu poate fi acordată decât de la data introducerii cererii de chemare în judecată conform art. 1082 C. civ., iar pârâta Direcţia Generală Anticorupţie a invocat faptul că neexecutarea obligaţiei, respectiv neplata sumelor datorate cu titlu de ajutoare băneşti către reclamant, provine dintr-o cauză străină, care nu-i poate fi imputată, respectiv din faptul că nu i-au fost repartizate sumele necesare pentru acordarea la timp a acestor ajutoare.
Legat de solicitarea reclamantului de aplicare a art. 24 din Legea nr. 554/2004, aceasta va fi respinsă întrucât art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea instanţei de aplicare a amenzii prevăzute de acest articol, nu obligaţia instanţei, iar prin actualizarea sumelor datorate în funcţie de indicele de inflaţie i se acoperă reclamantului prejudiciul cauzat prin întârziere.
Mai mult, hotărârea de faţă nu este irevocabilă şi cuprinde o altă obligaţie decât cea avută în vedere de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv de plată de despăgubiri, astfel încât această hotărâre se investeşte cu formulă executorie şi urmează procedura de executare silită reglementată de C. proc. civ..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamantul O.L. şi pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia Generală Anticorupţie .
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele:
art. 1082 C. civ. se referă la o altă instituţie juridică decât cea a acordării dobânzii legale de la data chemării în judecată, respectiv la posibilitatea creditorului de a fi exonerat de la plata unor daune-interese în condiţiile prevăzute de art. 1083 C. civ. (din cauza de forţă majoră sau caz fortuit).
În cauza dedusă judecăţii, intimaţii Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Direcţia Generală Anticorupţie nu se aflau în situaţia prevăzută de art. 1083 C. civ..
intimaţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia Generală Anticorupţie sunt vinovaţi şi se fac direct răspunzători de încălcarea prevederilor, art. 14 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanţele Publice, în condiţiile în care, dând curs raportului prin care am solicitat trecerea în rezervă, s-au angajat la cheltuieli care nu erau înscrise în bugetul instituţiei, respectiv nu mai puteau fi onorate.
Reclamantul nu a avut nici o responsabilitate legat de împrejurarea că intimaţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia Generală Anticorupţie nu au dispus de fonduri suficiente, aferente acordării de ajutoare la trecerea în rezervă.
Nu în ultimul rând, instanţa de fond nu a ţinut cont de doctrina şi practica instanţei supreme invocată în cuprinsul precizărilor la acţiune, şi care face referire la admisibilitatea cumulării dobânzii cu rata inflaţiei, fără ca în acest fel să se ajungă la o dublă reparaţie, şi în acest fel să se aducă atingere principiului îmbogăţirii fără justă cauză".(T.Ş., Tratat de Dreptul muncii, Decizia nr. 304 din 4 februarie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal).
În motivarea recursului, pârâta Direcţia Generală Anticorupţie a arătat următoarele:
Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului, obligând pârâţii la plata sumei de 31.948 RON, sumă ce urmează a se actualiza cu indicele preţurilor de consum în raport cu data plăţii efective.
Potrivit art. 57 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare, acordarea drepturilor băneşti reglementate prin prezenta ordonanţă se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual. întrucât Direcţiei Generale Anticorupţie nu i-au fost alocate fonduri cu această destinaţie, este neîntemeiată obligarea la plata drepturilor băneşti solicitate.
În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (l) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, Direcţia Generală Anticorupţie (al cărei director general are calitatea de ordonator terţiar de credite în finanţarea directă a ordonatorului principal de credite) a solicitat, lunar, ordonatorului principal de credite, după data de 26 martie 2009, repartizarea sumelor necesare pentru plata drepturilor, însă din lipsă de fonduri acestea nu au putut fi alocate.
Având în vedere prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale", precum şi ale alin. (3) al aceluiaşi articol conform cărora ,Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţa şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare", rugăm onorata instanţă să constate că Direcţiei Generale Anticorupţie nu i se poate imputa nici o vină pentru neplata drepturilor solicitate, instituţia noastră având obligaţia legală de a se încadra în fondurile bugetare repartizate conform legii din bugetul de stat prin bugetul ordonatorului principal de credite.
În motivarea recursului pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, a arătat următoarele:
Conform prevederilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare în perioada pentru care reclamantul solicită plata drepturilor băneşti „cu titlul de salarii compensatorii", la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, poliţiştii beneficiază pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, de un ajutor stabilit în raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziţiei de activitate, iar conform prevederilor art. 27 alin. (2) din ordonanţă, poliţiştii, la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie de serviciu şi care încheie activitatea înainte de împlinirea vârstei de pensionare, mai beneficiază pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de un ajutor egal cu două salarii de bază nete.
În conformitate cu prevederile art. 57 din actul normativ mai sus-enunţat, drepturile băneşti se acordă în limita fondurilor aprobate anual Ministerului Administraţiei şi Internelor.
De asemenea, prin art. XIX din O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, ordonatorii de credite au obligaţia de a se încadra în limitele de cheltuieli cu personalul, aşa cum sunt acestea prevăzute în legea bugetară anuală.
Potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale, iar conform art. 57 din O.G. nr. 38/2003 acordarea drepturilor băneşti reglementate prin ordonanţa menţionată se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Fondurile bugetare pentru acordarea ajutoarelor prevăzute Ia art. 27 din O.G. nr. 38/2003, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate Ministerului Administraţiei şi Internelor prin Legea nr. 18/2009 a bugetului de stat pe anul 2009, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi O.G. nr. 19/2009 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2009, s-au dovedit a fi insuficiente, fiind utilizate în totalitate ca urmare a deschiderilor de credite bugetare efectuate în acest sens în perioada ianuarie-aprilie 2009, deschideri ce au cuprins solicitările de acordare a ajutoarelor la încetarea raporturilor de serviciu restante pentru anul 2008 şi cele aferente încetării raporturilor de serviciu în perioada ianuarie-februarie şi, parţial, martie 2009.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, orice cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată, în cadrul prevederilor bugetare, şi neplătită până la data de 31 decembrie, se va plăti, după caz, în contul bugetului pe anul următor, iar conform prevederilor pct. 1 din Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia în care, din motive obiective, angajamentele legale de cheltuieli nu pot fi plătite până la finele anului, acestea se vor plăti din creditele bugetare ale exerciţiului bugetar următor şi orice cheltuială angajată şi neplătită până la data de 31 decembrie a exerciţiului bugetar curent se va plăti în contul bugetului pe anul următor din creditele bugetare aprobate în acest scop.
Având în vedere prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale şi pe cele ale art. 14 alin. (3) din legea menţionată, potrivit cărora nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare, precum şi actuala situaţie financiară care reclamă constrângeri de ordin bugetar, la nivelul ordonatorului principal de credite s-au luat în evidenţă sumele necesare privind acordarea ajutoarelor cuvenite cadrelor militare la trecerea în rezervă sau direct în retragere, pentru a fi alocate în funcţie de fondurile bugetare aprobate cu această destinaţie Ministerului Administraţiei şi Internelor prin Legea nr. 11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010.
În conformitate cu prevederile art. 47 din (O.G. nr. 38/2003, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile băneşti reprezentând ajutoare prevăzute la art. 27 din ordonanţă, pot fi achitate în termen de 3 ani de la data când trebuiau plătite.
Totodată, aşa cum a reţinut instanţa de fond în motivarea soluţiei recurate, intimatului-reclamant i-a fost achitată, la datele de 22 februarie 2010 şi 29 aprilie 2010, o parte din suma totală cuvenită acestuia.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamantul O.L., Înalta Curte reţine, pe de o parte, că în cauză nu sunt incidente prevederile O.G. nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, iar pe de altă parte, în privinţa actualizării sumelor de bani achitate de intimaţi în cursul procesului, acesta are la dispoziţie prevederile art. 2812 C. proc. civ., pentru a solicita judecătorului fondului lămurirea dispozitivului hotărârii.
Dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României cu care solicită reclamantul să-i fie actualizată suma datorată de pârâţi, calculată ca medie, ponderată cu volumul tranzacţiilor, între dobânda la dispoziţiile atrase de Banca Naţională a României şi vânzările reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta în luna anterioară celei pentru care se face anunţul, definită în art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 9/2000, se acordă doar în cazul în care obligaţia este purtătoare de dobânzi, conform dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, astfel cum se prevede în art. 2 din actul normativ precitat, or, în O.G. nr. 38/2003, baza legală a pretenţiilor reclamantului, nu există o astfel de prevedere, iar între părţile litigante nu există o convenţie încheiată în acest sens.
Referitor la actualizarea sumelor de bani achitate de intimaţi în cursul procesului, Înalta Curte reţine că instanţa de fond s-a pronunţat în sensul că suma de 33.475 RON va fi actualizată pentru perioada 24 martie 2009 - 23 februarie 2010, iar suma de 10.655 RON va fi actualizată pentru perioada 24 martie 2009 - 23 aprilie 2010.
În aceste condiţii, instanţa de fond statuând că reclamantul O.L. va beneficia de actualizarea sumelor plătite până la pronunţarea instanţei de fond, de intimaţi, reclamantul are la dispoziţie procedura instituită în art. 2811 C. proc. civ., în vederea lămuririi dispozitivului sentinţei civile nr. 134 din 15 octombrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş.
În ceea ce priveşte recursurile pârâţilor, este de observat că aceştia, în esenţă, nu contestă că reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de drepturile băneşti solicitate în baza art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, dar invocă dispoziţiile art. 57 din actul normativ precitat în sensul acordării acestor drepturi în limita fondurilor aprobate anual de Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi prevederi ale Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice referitoare la plata creditelor neachitate în exerciţiul bugetar cuvenit şi la necesitatea ca orice cheltuială din fonduri publice să fie aprobată.
Înalta Curte constată că reclamantul O.L. a fost pensionat anticipat, fiind îndreptăţit la plata drepturilor prevăzute în art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, drepturi care însă nu i-au fost plătite la încetarea raporturilor de serviciu.
Reclamantul a promovat prezenta acţiune în contencios administrativ, iar pe parcursul litigiului intimaţii au efectuat plata parţială a sumelor datorate, cu ordinele de plată din 22 februarie 2010 şi din 29 aprilie 2010.
Motivele invocate de recurenţii-pârâţi ţin de executarea obligaţiei pe care o au faţă de reclamant în baza art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, acţiunea acestuia, după cum a reţinut şi instanţa de fond, fiind întemeiată, pârâţii nerespectându-şi obligaţia legală de a-i acorda drepturile băneşti de la data încetării raporturilor de serviciu, moment ce s-a produs la 22 aprilie 2009, prin decizia a Casei de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 134 din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de O.L., Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia Generală Anticorupţie, împotriva sentinţei civile nr. 134 din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4764/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4765/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
