ICCJ. Decizia nr. 3291/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3291/2011
Dosar nr. 705/32/2010
Şedinţa publică de la 7 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul N.C. a solicitat, în contradictoriu cu I.G.R.P., să se dispună anularea dispoziţiei din 21 iunie 2010 emisă de către acesta.
A solicitat, de asemenea, suspendarea efectelor dispoziţiei I.P.J. Neamţ din 31 mai 2010 dar şi a dispoziţiei I.G.R.P. din 21 iunie 2010, până la soluţionarea contestaţiei.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în baza evaluărilor periodic efectuate pe parcursul anului 2009, pe fondul lipsei de personal, au fost aplicate o serie de măsuri pentru creşterea eficienţei muncii de poliţie.
Conducerea I.P.J. Neamţ nu i-a acordat nici un sprijin, dar a dispus declanşarea unui număr de două cercetări prealabile, cu scopul de a-l destitui pe reclamant.
A arătat în continuare reclamantul că deşi în considerentele dispoziţiei I.G.P.R. din 21 iunie 2010 se reţine că prin activitatea pe care a desfăşurat-o s-au încălcat dispoziţiile Ordinului MAI nr. 190/2004, ca şi dispoziţiile Legii nr. 364/2004, apreciază că nu a încălcat dispoziţiile legale invocate.
Instanţa, având în vedere obiectul acţiunii reclamantului, la termenul din 6 ianuarie 2011 a pus în discuţie cadrul procesual al litigiului, solicitând reclamantului să precizeze dacă înţelege să cheme în judecată şi pe I.P.J. Neamţ şi dacă solicită şi anularea dispoziţiei din 31 mai 2010 emisă de I.P.J. Neamţ. S-a consemnat precizarea reclamantului în sensul că nu înţelege să solicite şi anularea dispoziţiei din 31 mai 2010 emisă de I.P.J. Neamţ.
A mai precizat reclamantul că a înaintat prin corespondenţă încă o copie a acţiunii cu înscrisurile ataşate în vederea comunicării pârâtei, care din eroare au fost considerate o acţiune nouă şi s-a format Dosarul nr. 743/32/2010, solicitând conexarea acestui dosar la dosarul de faţă.
La termenul din 3 februarie 2011, instanţa constatând că cele două dosare privesc aceleaşi părţi, au acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, a dispus conexarea Dosarului nr. 743/32/2010 la Dosarul nr. 705/32/2010.
La termenul din 24 februarie 2011, instanţa de fond, din oficiu, faţă de situaţia că reclamantul nu a înţeles să solicite şi anularea dispoziţiei din 31 mai 2010 emisă de I.P.J. Neamţ şi nici să cheme în judecată I.P.J. Neamţ, a ridicat din oficiu, excepţia lipsei interesului privind anularea dispoziţiei din 21 iunie 2010 emisă de I.G.P.R. şi suspendarea efectelor acestei decizii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.G.P.R. cu privire la capătul de cerere privind suspendarea efectelor dispoziţiei I.P.J. Neamţ din 31 mai 2010, care au fost puse în discuţia părţilor la acelaşi termen.
După ce instanţa a dat cuvântul reclamantului pe excepţii, acesta din urmă a arătat că solicită să fie introdus în cauză şi I.P.J. Neamţ pentru anularea actului emis de această autoritate.
Instanţa de fond însă, având în vedere că această solicitare a fost formulată după începerea dezbaterilor, chemarea în judecată a I.P.J. Neamţ echivalând cu o modificare a acţiunii cu privire la părţile chemate în judecată, ţinând seama şi de dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. nu a mai analizat cererea reclamantului.
1.2. Prin sentinţa nr. 38 din 3 martie 2011 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei interesului privind anularea dispoziţiei din 21 iunie 2010 emisă de I.G.R.P. şi suspendarea efectelor acestei decizii. Prin aceeaşi hotărâre s-a mai dispus:
- A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.G.P.R. cu privire la capătul de cerere privind suspendarea efectelor dispoziţiei I.P.J. Neamţ din 31 mai 2010, după cum urmează:
- A fost respinsă cererea formulată de reclamantul N.C., în contradictoriu cu I.G.R.P., privind anularea dispoziţiei din 21 iunie 2010 emisă de I.G.P.R. şi cererea privind suspendarea efectelor acestei decizii, ca lipsită de interes, şi, totodată,
- A fost respinsă cererea formulată de reclamant, privind suspendarea efectelor dispoziţiei I.P.J. Neamţ din 31 mai 2010, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi s-a dispus restituirea către I.P.J. Neamţ a copiilor documentelor clasificate înaintate cu adresa din 17 februarie 2011, ce se află în custodia primului grefier.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei interesului privind anularea dispoziţiei din 21 iunie 2010 emisă de I.G.P.R. şi suspendarea efectelor acestei decizii
Reclamantul prin dispoziţia I.P.J. Neamţ din 10 mai 2010 a fost sancţionat cu trecerea acestuia într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului deţinut, respectiv trecerea în funcţia de ofiţer specialist III.
Împotriva acestei dispoziţii a formulat plângere prealabilă, care prin dispoziţia I.G.R.P., din 2010 a fost respinsă ca neîntemeiată, menţinându-se sancţiunea aplicată.
A reţinut instanţa că, în speţa de faţă, actul administrativ în înţelesul conţinutului redat mai sus este dispoziţia I.P.J. Neamţ din 2010 şi nu dispoziţia I.G.R.P., din 2010, aceasta din urmă fiind emisă ca urmare a faptului că reclamantul în îndeplinirea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competentă, autorităţii ierarhic superioare, revocarea dispoziţiei I.P.J. Neamţ din 10 mai 2010.
A mai reţinut prima instanţă că reclamantul, nemulţumit de răspunsul primit la plângerea prealabilă (contestaţia formulată împotriva dispoziţiei şefului I.P.J. Neamţ din 2010), conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a sesizat instanţa de contencios administrativ pentru anularea dispoziţiei Şefului I.G.R.P., din 2010 şi nu pentru anularea dispoziţiei I.P.J. Neamţ din 10 mai 2010.
În acest context, instanţa de fond a constatat că prin faptul că reclamantul nu a solicitat anularea dispoziţiei I.P.J. Neamţ din 10 mai 2010 prin care s-a dispus trecerea acestuia într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului deţinut, respectiv trecerea în funcţia de ofiţer specialist III, înţelegând să solicite doar anularea răspunsului concretizat în dispoziţia Şefului I.G.R.P., din 2010, această cerere este lipsită de interes, atâta timp cât actul administrativ care a modificat raporturile juridice existente, nu a fost atacat, anularea dispoziţiei din 2010, neavând nici un efect cu privire la măsura dispusă prin dispoziţia I.P.J. Neamţ din 10 mai 2010.
Lipsită de interes a fost apreciată, de asemenea, şi cererea privind suspendarea efectelor dispoziţiei din 2010, pentru aceleaşi considerente, respectiv că suspendarea efectelor acesteia nu influenţează executarea dispoziţiei I.P.J. Neamţ din 10 mai 2010, care este în vigoare.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.G.P.R. cu privire la capătul de cerere privind suspendarea efectelor Dispoziţiei I.P.J. Neamţ din 31 mai 2010, prima instanţă a reţinut următoarele
Dispoziţia din 10 mai 2010 a căror efecte au fost solicitate a se suspenda, a fost emisă de către I.P.J. Neamţ, motiv pentru care I.G.R.P. nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece raportul juridic s-a născut doar între reclamant şi I.P.J. Neamţ, care a emis dispoziţia din 10 mai 2010, pe care însă reclamantul nu a înţeles să-l cheme în judecată.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-reclamant N.C.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs reclamantul N.C..
Invocând ca temei legal al recursului promovat prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. recurentul a susţinut că instanţa de fond a stabilit în mod greşit obiectul dedus judecăţii, în ciuda contestaţiei formulate şi a precizărilor ulterioare ce au fost aduse, ce demonstrează că a înţeles să solicite atât anularea dispoziţiei din 31 mai 2010 emisă de I.P.J. Neamţ cât şi anularea dispoziţiei din 21 iunie 2010 emisă de I.G.R.P..
Recurentul a mai arătat că sunt eronate consemnările instanţei de fond câtă vreme, la termenul din 6 ianuarie 2011, când s-a amânat cauza pentru pregătirea apărării, a indicat expres că ambele decizii fac obiectul contestaţiei, astfel că în mod greşit s-a apreciat că este tardivă modificarea acţiunii sale.
În opinia recurentului, instanţa de fond a refuzat să soluţioneze cauza pe fond şi a invocat din oficiu excepţia lipsei interesului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, încălcând în egală măsură principiul disponibilităţii în procesul civil, dar şi principiul rolului activ al judecătorului, investit cu situaţia de fapt în întregul său.
În fine, recurentul, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe a menţionat că o astfel de soluţie se impune, dată fiind soluţionarea numai pe excepţie a cererii sale, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul este fondat în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi raportat la prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază că se impune, ca o consecinţă a admiterii recursului de faţă, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru cercetarea fondului, în considerarea celor în continuare arătate.
Actele dosarului atestă, astfel cum rezultă şi din expunerea rezumativă a considerentelor, că prin dispoziţia I.P.J. Neamţ din 31 mai 2010 s-a dispus sancţionarea disciplinară a recurentului-reclamant cu trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut, respectiv trecerea în funcţia de ofiţer specialist III, pentru comiterea abaterii disciplinare de „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu” prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului şi art. 12 alin. (1) lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004.
Contestaţia recurentului împotriva acestui act administrativ a fost soluţionată de I.G.R.P. prin dispoziţia din 21 iunie 2010.
Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului privind anularea şi suspendarea dispoziţiei din 21 iunie 2010, ca lipsită de interes, apreciind, în esenţă, că se impunea ca reclamantul să solicite, în principal, anularea actului administrativ generator de efecte juridice, respectiv dispoziţia din 10 mai 2010 a I.P.J. Neamţ, nu numai a dispoziţiei I.G.R.P. care nu reprezintă decât dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată.
Contrar celor astfel reţinute, Înalta Curte apreciază că soluţia primei instanţe a fost dată cu greşita aplicare a legii.
Sunt întemeiate criticile recurentului vizând modalitatea în care a fost stabilit cadrul procesual ca şi în ceea ce priveşte determinarea obiectului acţiunii de faţă.
Actele şi lucrările dosarului atestă că, în adevăr, prin acţiunea iniţială înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău recurentul-reclamant a solicitat anularea dispoziţiei din 21 iunie 2010, emisă de I.G.R.P. ca şi suspendarea efectelor acesteia dar şi ale dispoziţiei I.P.J. Neamţ din 31 mai 2010.
Totodată, la termenele de judecată din 6 ianuarie 2011 (Dosar 705/32/2010) şi respectiv 3 februarie 2011, în cauză s-au dispus numai măsuri de ordin procedural, cum ar fi conexarea cauzelor şi acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, la cererea reclamantului, în temeiul art. 156 C. proc. civ..
Împrejurarea că la termenul de judecată din data de 6 ianuarie 2010 s-a consemnat în încheierea de şedinţă poziţia oral exprimată de recurent în sensul că nu înţelege să solicite şi anularea dispoziţiei din 31 mai 2010 emisă de I.P.J. Neamţ nu constituie, în opinia Înaltei Curţi, raportat la prevederile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., o suficientă justificare pentru înlăturarea precizărilor ulterioare ale aceluiaşi reclamant formulate, de astă dată, atât în scris cât şi oral din care rezultă atât întregirea cadrului legal prin solicitarea expresă a citării în cauză, în calitate de pârât, a I.P.J. Neamţ, cât şi anularea dispoziţiei emisă de această din urmă autoritate.
În sensul art. 132 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că o astfel de precizare nu reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată, care din punct de vedere procedural se impunea a fi solicitată numai până la prima zi de înfăţişare, cu atât mai mult cu cât chiar prin acţiunea iniţială recurentul-reclamant a cerut suspendarea actului administrativ emis de IPJ Neamţ ceea ce necesita oricum citarea în cauză şi a acestei autorităţi emitente.
Reţinând aşadar că precizarea de acţiune formulată de recurent se subsumează ipotezelor reglementate de art. 132 alin. (2) C. proc. civ., sens în care se impunea admiterea acesteia, mai cu seamă că pârâtul I.G.R.P. citat în cauză nu s-a opus în mod efectiv unei astfel de precizări, Înalta Curte, constatând că soluţionarea cauzei s-a realizat numai pe temeiul unor excepţii de procedură, fără administrarea oricăror probatorii, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a fi cercetat fondul cererii recurentului, astfel cum a fost aceasta precizată.
Cu ocazia rejudecării cauzei, în temeiul art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. instanţa urmează a pune în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt şi de drept şi a dispune administrarea oricăror probe pe care le apreciază ca fiind utile şi necesare şi care se impun, pentru corecta aplicare a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de N.C., împotriva sentinţei nr. 38 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4765/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4766/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
