ICCJ. Decizia nr. 3299/2011. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3299/2011
Dosar nr. 27/42/2011
Şedinţa publică de la 7 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P.D.D. - Preşedinte al C.N.P.A.S., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- amendarea pârâtei pe fiecare zi de întârziere cu 20% din salariul brut pe economie, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru refuzul de a pune în executare o hotărâre irevocabilă şi
-obligarea acesteia la punerea în executare, în integralitatea ei, a sentinţei civile nr. 62/2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4772 din 04 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON, precum şi a cheltuielilor de judecată.
1.1. În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 62 din 17 martie 20101, Curtea de Apel Ploieşti, a dispus anularea Ordinului Preşedintelui C.N.P.A.S. nr. 1009 din 13 octombrie 2009 şi, pe cale de consecinţă, reintegrarea reclamatului în funcţia de director coordonator al C.J.P. Prahova, precum şi obligarea C.N.P.A.S. la plata drepturilor băneşti cuvenite de la data de 14 octombrie 2009 până la data reintegrării, arătându-se că pârâta dă dovadă de dispreţ total faţă de lege şi o hotărâre judecătorească irevocabilă.
A mai arătat reclamantul că prin Ordinul nr. 1155 din 29 noiembrie 2010 s-a dispus reintegrarea sa în funcţia de director coordonator al C.J.P. Prahova pentru o zi, deoarece, prin Ordinul nr. 1156 din 29 noiembrie 2010 Preşedintele C.N.P.A.S. a anulat, în mod nelegal, efectele ordinului de reintegrare în funcţie, deşi nu avea competenţa să procedeze în acest mod.
1.2.Prin sentinţa nr. 5CC din 17 februarie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de amendare întemeiată pe prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, formulată de reclamantul R.A., în contradictoriu cu pârâta P.D.D. - Preşedinte al C.N.P.A.S..
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, prin prisma dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, că în speţa de faţă, prin Ordinul nr. 1155 din 29 noiembrie 2010, Preşedintele C.N.P.A.S. a dispus repunerea reclamantului în funcţia de director coordonator al C.J.P. Prahova, conform hotărârii judecătoreşti irevocabile nr. 62 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti.
Referitor la obligarea C.N.P.A.S. la plata drepturilor salariale pentru reclamant, prima instanţă a constatat că autoritatea, prin conducătorul ei, nu a putut să pună în aplicare această obligaţie, deoarece O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii, se va realiza după o procedură de executare, din care în anul 2012 se plăteşte 34% din valoarea titlului executoriu, în 2013 - 33%, iar diferenţa în anul 2014.
A apreciat prima instanţă că din titlul O.U.G. nr. 71/2009 rezultă cu certitudine faptul că toate titlurile executorii obţinute în acest domeniu sunt suspendate la executare, iar din acest punct de vedere, pârâta nu a acţionat cu rea-credinţă, fiind obligată legal, în calitate de ordonator principal de credite să respecte procedura menţionată, existând o imposibilitate obiectivă de a pune în executare partea drepturilor salariale din titlul executoriu deţinut de reclamant.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-reclamant
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs reclamantul R.A..
Apreciind că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu greşita aplicarea a legii şi invocând ca temei al recursului promovat prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant a înfăţişat, în esenţă, următoarele critici ale sentinţei recurate, reluate şi dezvoltate ulterior prin notele scrise:
-instanţa de fond a nesocotit împrejurarea că salariile au un regim juridic clar şi ca atare trebuie plătite cu prioritate, înaintea oricăror alte datorii;
-instanţa de fond în mod nelegal a apreciat că s-a trecut la punerea în executare a sentinţei civile nr. 62 din 17 martie 2010 devenită irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4772 din 4 noiembrie 2010, câtă vreme refuzul conducătorului C.N.P.A.S. de a proceda la punerea în executare rezultă efectiv din actele dosarului;
-de peste 9 luni postul de director coordonator al C.J.P. Prahova este neocupat iar reaua credinţă a numitei P.D.D. este evidentă;
- nici una din cele două dispoziţii ale instanţei nu au fost aduse la îndeplinire de către pârâtă, fiind evident că O.U.G. de referă la drepturi „de natură salarială” şi nu la „salarii”, care nu pot fi plătite eşalonat.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul este fondat în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, faţă de actele şi lucrările dosarului dar şi prin prisma apărărilor intimatei, Înalta Curte reţine că sunt fondate criticile recurentului-reclamant, astfel că potrivit art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. se impune admiterea recursului şi casarea hotărârii, cu consecinţa trimiterii cauzei pentru rejudecare, modificarea hotărârii nefiind posibilă, pentru cele înfăţişate în cele ce urmează ca şi pentru a nu încălca dreptul părţilor la dublul grad de jurisdicţie.
Legal investită în condiţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 republicată, cu cererea formulată de recurentul-reclamant pentru amendarea intimatei P.D.D., în temeiul menţionat, prima instanţă, respingând o astfel de acţiune, a reţinut, ca prim argument, că la data de 29 noiembrie 2011, prin Ordinul nr. 1155, reclamantul a fost repus în funcţia de director coordonator al C.J.P. Prahova, fiind astfel pusă în executare hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, respectiv sentinţa nr. 62 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, menţinută şi prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4772 din 4 noiembrie 2010.
Raportat la actele şi lucrările dosarului, la susţinerile părţilor dar şi la conţinutul titlului executoriu a cărui punere în executare este contestată de recurent, Înalta Curte apreciază, în sensul motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că din modul în care prima instanţă şi-a argumentat hotărârea, sub acest prim aspect, nu se poate determina dacă legea, respectiv art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, a fost sau nu corect aplicată.
Instanţa de fond nu a motivat şi nu a prezentat în considerentele hotărârii atacate elementele în sprijinul interpretării potrivit cu care prin ordinul Preşedintelui C.N.P.A.S. nr. 1155 emis la 29 noiembrie 2010, a fost pus în executare titlul executoriu al recurentului.
Astfel, dată fiind şi formularea relativ ambiguă a acestui ordin, prin care s-a dispus numai anularea Ordinului Preşedintelui C.N.P.A.S. din 13 octombrie 2009, prin care recurentului îi încetase contractul de management începând cu data de 14 octombrie 2009, Înalta Curte apreciază că nu s-a analizat şi demonstrat argumentat măsura în care un astfel de ordin reprezintă dovada reală a punerii în executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a dispus, anularea Ordinului din 13 octombrie 2009 dar şi, în mod expres, reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, de director coordonator al C.J.P. Prahova. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât recurentul a susţinut permanent că pretinsa punere în executare a hotărârii judecătoreşti nu s-a aplicat nici măcar pentru o zi, dată fiind emiterea, la aceeaşi dată a Ordinului nr. 1156 din 29 noiembrie 2010, prin care încetează aplicarea prevederilor Ordinului ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 1243 din 25 mai 2009 privind numirea recurentului în funcţia de conducere de director coordonator al C.J.P. Prahova, dar şi ale Ordinului Preşedintelui C.N.P.A.S. nr. 1155 din 29 noiembrie 2009, prin care se anulase Ordinul nr. 1009 din 13 octombrie 2009.
Urmează aşadar ca instanţa de rejudecare să efectueze o examinare efectivă a tuturor actelor dosarului şi a apărărilor formulate, în contextul suplimentării probatoriului după cum se va aprecia a fi necesar, pentru a determina în condiţiile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. dacă în adevăr titlul executoriu a fost sau nu pus în executare, casarea cu trimitere fiind impusă astfel cum s-a arătat deja de împrejurarea că dreptul părţilor la cele două grade de jurisdicţie trebuie să fie efectiv şi nu numai formal.
Completarea probatoriului se impune a fi realizată şi în ceea ce priveşte incidenţa O.U.G. nr. 71/2009, act normativ cu privire la care prima instanţă a apreciat că reprezintă un impediment legal pentru ca intimata-pârâtă să pună în executare şi partea din titlul executoriu vizând drepturile salariale ale recurentului.
Înalta Curte reţine că şi sub acest aspect, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. instanţa de fond, limitându-se la interpretarea literală a „titlului” O.U.G. nr. 71/2009 a considerat că drepturile salariale acordate recurentului sunt, în sensul actului normativ indicat „drepturi de natură salarială” ce urmează a fi puse în plată eşalonat.
Totodată nu au fost verificate susţinerile recurentului-reclamant referitoare la lipsa de consecvenţă a autorităţii pârâte, care, sub incidenţa aceluiaşi act normativ a efectuat alte plăţi salariale, respectivele situaţii şi persoane fiind indicate şi în faţa instanţei de recurs.
Faţă de toate cele mai sus arătate, ce demonstrează necesitatea rejudecării cauzei, pe aspectele şi în sensul arătat, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se va admite recursul de faţă şi urmare casării se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de R.A., împotriva sentinţei nr. 5CC din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4767/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4786/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
