ICCJ. Decizia nr. 4765/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4765/2011
Dosar nr. 406/45/2011
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 196 din data de 2 iunie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de către reclamanta SC T.P. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Judeţului Iaşi, Activitatea de Inspecţie Fiscală, având ca obiect suspendarea executării procesului-verbal de control financiar din 30 martie 2011 şi a dispoziţiei din 30 martie 2011, emise de către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond reţinut că reclamanta a fost supusă unui control financiar având ca tematică verificarea modului de acordare a sumelor reprezentând transferuri acordate de la bugetul de stat pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele, veteranilor şi văduvelor de război pentru anii 2008-2010.
Prin procesul-verbal de control financiar din 30 martie 2011 s-a consemnat că sumele decontate de reclamantă de la bugetul de stat pentru cheltuielile de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război pentru perioada 2008-2010 au fost încasate în mod nelegal, în condiţiile în care reclamanta nu a prezentat cupoanele statistice (biletele de călătorie gratuită folosite de veteranii şi văduvele de război), ci doar borderourile care au fost întocmite pe baza acestor cupoane statistice, care nu pot constitui singur document justificativ contabil pentru confirmarea realităţii serviciilor de transport.
În consecinţă, s-a dispus în sarcina reclamantei obligaţia de restituire a sumei de 790.953 RON, ulterior fiind emisă şi dispoziţia obligatorie din 30 martie 2011.
Curtea a apreciat că argumentele invocate de reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne cu uşurinţă, în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, prezumţia de legalitate a actului administrativ fiscal, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii.
Un argument suplimentar în favoarea acestei concluzii l-a reprezentat faptul că reclamanta, prin reprezentanţii săi, a confirmat că nu deţine cupoanele statistice necesare pentru a dovedi realitatea efectuării serviciilor de transport cu autobuzele pentru veteranii şi văduvele de război, în condiţiile în care ponderea persoanelor care au circulat pe traseul cel mai lung, I.-S. şi I.-D. este de 80,60% pentru pensionari şi de 90% pentru veteranii de război.
Instanţa de fond a mai considerat că reclamanta nu a administrat nici un fel de probă de natură să substanţieze iminenţa unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, simpla susţinere a reclamantei că executarea actelor atacate conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia nefiind suficientă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC T.P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţia recurată prin care a fost apreciată ca neîntemeiată cererea de suspendare.
Se arată că în mod nelegal s-a apreciat că cererea de suspendare nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care s-a apreciat că reclamanta a probat existenţa unor motive bine justificate de natură a infirma legalitatea actelor de impunere contestate emise de autoritatea pârâtă şi existenţa unei pagube iminente.
În ceea ce priveşte prima condiţie a cererii de suspendare, recurenta arată că actele de impunere a căror suspendare se solicită sunt vădit nelegale în condiţiile în care nu s-a ţinut cont de controlul anterior realizat prin care au fost verificate în original toate documentele şi au fost acceptate la plată sumele a căror restituire se solicită prin prezentul control şi de faptul că atât procesul-verbal de control financiar din 30 martie 2011 cât şi dispoziţia obligatorie din 30 martie 2011 sunt nelegale atât în ceea ce priveşte nerespectarea unor condiţii de formă cât şi de fond, deoarece cele reţinute nu corespund realităţii.
În ceea ce priveşte a doua condiţie, cea a existenţei unei pagube iminente, recurenta arată că indisponibilizarea sumelor contestate atrage o vădită dificultate în a derula în condiţii normale a activităţilor comerciale, a plăţii obligaţiilor către bugetul de stat şi a obligaţiilor către salariaţi.
Se solicită admiterea recursului modificarea sentinţei atacate şi admiterea cererii de suspendare a actelor contestate până la pronunţarea instanţei de fond.
La dosar intimata-pârâtă D.G.F.P. Iaşi a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată prin care s-a respins cererea de suspendare este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cumulative ale cererii de suspendare, respectiv condiţia existenţei unor motive temeinic justificate şi existenţa unei pagube iminente.
În ceea ce priveşte existenţa unor „cazuri bine justificate” în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 Curtea apreciază că în mod corect s-a apreciat de instanţa de fond că motivele invocate nu pot crea o îndoială serioasă în privinţa actelor administrativ contestate şi a căror suspendare se solicită.
În ceea ce priveşte aspectele invocate în recurs, Curtea le apreciază ca motive de nelegalitate care privesc fondul cauzei şi care nu infirmă vădit prezumţia de legalitate a actelor contestate, în condiţiile în care recurenta invocă un control anterior nefinalizat, iar autoritatea pârâtă invocă dificultăţi în efectuarea controlului şi neprezentarea unor documente, parţial pierdute sau parţial sustrase.
În ceea ce priveşte a doua condiţie a cererii de suspendare, respectiv cea prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 Curtea apreciază că recurenta nu a probat cu acte îndeplinirea acestei condiţii.
Susţinerile din recurs nu pot fi reţinute, deoarece debitul mare contestat nu reprezintă o „pagubă iminentă” în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, iar bunurile asupra cărora s-a instituit proces-verbal de sechestru asigurator au fost lăsate în custodia societăţii, care le foloseşte în continuare, astfel încât nu se poate susţine că ar fi fost afectată activitatea acestuia.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţionând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T.P. SRL împotriva sentinţei civile nr. 196 din data de 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3283/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3291/2011. Contencios → |
|---|
