ICCJ. Decizia nr. 3543/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3543/2011
Dosar nr. 7898/2/2009
Şedinţa publică de la 17 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin acţiunea formulată reclamanta SC O.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 767 din 23 iulie 2009, comunicată reclamantului prin adresa din 28 iulie 2009, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei contestate şi pe cale de consecinţă, exonerarea societăţii de la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de amendă şi de la obligaţia de a transmite în următoarele 24 de ore de la comunicare textul indicat de Consiliul Naţional al Audiovizualului şi plata cheltuielilor de judecată aferente.
În motivarea soluţiei s-a arătat că nu sunt întrunite condiţiile de existenţă ale contravenţiei sancţionate de art. 27 alin. 1 din Legea audiovizualului, informaţiile prezentate neavând caracter publicitar.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2.Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3057 din 23 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei,ca neîntemeiata.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 767 din 23 iulie 2009 contestatoarea a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
În sarcina reclamantei s-a reţinut faptul că postul de televiziune O., ce aparţine acesteia, a difuzat, în mod repetat şi la diferite ore, în zilele de 24 şi 25 iunie 2009, informaţii referitoare la E., afişate pe crawl.
Analizând raportul şi vizionând înregistrările, s-a constatat ca radiodifuzorul nu a respectat condiţiile prevăzute de Legea audiovizualului privind difuzarea grupată şi separată de alte programe a publicităţii.
A fost apreciat că succesiunea de anunţuri difuzate sub formă de text în partea de jos a ecranului (pe crawl), încadrate de radiodifuzor ca „ştiri", au avut un evident caracter de promovare a E., întrucât în conţinutul lor au fost prezentate informaţii cu privire la serviciile acesteia, clienţii cărora le sunt adresate, unităţile bancare unde se pot obţine informaţii etc.
Astfel, având în vedere modul de redactare a acestor informaţii, a fost depăşit cadrul de informare a publicului telespectator, anunţurile constituind, fără a fi încadrate ca atare de către radiodifuzor, o promovare a imaginii şi serviciilor oferite de E..
Prin modalitatea în care au fost prezentate publicului telespectator "ştirile" referitoare la această bancă a fost depăşit cadrul unei informări de interes general, informare care trebuia să fie făcută şi să prezinte faptele într-o manieră obiectivă, fără a avea un caracter de promovare a acestei instituţii bancare.
Atât timp cât printr-o informaţie sunt promovate bunuri sau servicii şi este prezentată modalitatea prin care se pot obţine acestea, respectiva informaţie are caracter comercial şi constituie publicitate.
Faptul că informaţiile referitoare la E. au fost difuzate şi de alte posturi de televiziune, respectiv A. şi R., nu poate constitui un argument în stabilirea caracterului informativ.
Ori, potrivit obiectului specific de activitate, E. desfăşoară şi activitatea unei bănci comerciale obişnuite, contabilitatea acesteia realizându-se distinct pe operaţiuni efectuate în numele şi în contul statului şi pe operaţiuni desfăşurate în nume şi în cont propriu.
Afirmaţia potrivit căreia nu există o altă bancă cu produse similare pe piaţă, nefiind afectat în nici un fel mediul concurenţial nu reflectă corect situaţia de fapt şi, oricum, nu constituie un „argument" în justificarea încălcării legii.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta SC O.T. SRL Bucureşti a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se arată că în art. 1 din Cap. I din Legea nr. 504/2002 se explică pe larg înţelesul unor termeni şi expresii pentru care, la pct. 17 şi sensul „publicităţii televizate” care reprezintă „orice formă de mesaj difuzat fie în schimbul unei plăţi fie al unei contraprestaţii sau este difuzat în scopuri de autopromovare, în legătură cu activitatea comercială, ramură de activitate, meserie ori profesie, pentru a promova furnizarea de bunuri şi servicii, inclusiv bunuri imobiliare, drepturi şi obligaţii”.
Informaţiile postate pe crawl de recurentă nu au avut caracter publicitar pentru că nu s-a primit în schimb o plată sau o contraprestaţie, ci a avut rol exclusiv de informare, ştirile fiind preluate de la agenţia „M.” şi care au fost difuzate şi de alte televiziuni.
În lipsa caracterului oneros nu se poate vorbi de publicitate.
În ceea ce priveşte netemeinicia acestei decizii de sancţionare a fost invocat faptul că prin informaţiile postate s-a adus la cunoştinţa publicului televiziunii toate informaţiile de interes general existente deja pe piaţă şi care privesc mediul de afaceri românesc.
În sensul Legii audiovizualului, comunicarea comercială audiovizuală se bazează tot pe caracterul oneros al acesteia.
În cazul în care informaţiile preluate ar fi considerate publicitate nu se impune sancţionarea în temeiul art. 90 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 504/2002 deoarece prevederile art. 27 alin. (1) coroborat cu pct. 27 al art. 1 cap.1, privind „publicitatea prin ecran protejat” din Legea nr. 504/2002 permit difuzarea de publicitate televizată de tipul afişare pe crawl.
Au fost invocate prevederile art. 90 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 504/2002 dar şi jurisprudenţa CEDO cu privire la protejarea libertăţilor de exprimare, la dreptul opiniei publice de a fi informată cu privire la treburile publice.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi anularea deciziei nr. 767 din 23 iulie 2009 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului ca nelegală şi netemeinică.
Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4.Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 767 din 23 iulie 2009 a Consiliului Naţional al Audiovizualului, contestată în faţa instanţei de fond, recurenta a fost sancţionată cu o amendă de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 - Legea audiovizualului.
S-a reţinut că încălcarea acestor prevederi s-a produs prin difuzarea, în zilele de 24 iunie 2009-25 iunie 2009, pe crawl a unor informaţii referitoare la E. încadrate la rubrica „Ştiri”.
Soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii în anulare este criticată de recurentă dar criticile sunt nefondate.
Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 „Publicitatea televizată şi teleshopingul se difuzează grupat trebuie să fie uşor de identificat şi trebuie să fie separate de alte părţi ale serviciului de programe fără a aduce atingere utilizării de noi tehnici publicitare, se asigură o separare prin mijloace optice şi/sau acustice şi/sau spaţiale în publicitatea televizată şi teleshoping şi, respectiv, celelalte părţi ale programelor”.
Recurentei i s-a reproşat faptul că nu au fost respectate tocmai aceste dispoziţii care se referă la difuzarea grupată şi separată de alte programe deoarece a prezentat ca „ştiri” informaţii despre serviciile băncii E., clienţii acestora, unităţile bancare unde se pot obţine informaţii şi s-a depăşit cadrul unei ştiri de interes general.
Recurenta invocă faptul că ştirile au fost difuzate fără vreo plată sau contraprestaţie, însă prin cele prezentate s-a difuzat un mesaj în legătură cu activitatea comercială a unei persoane juridice, în vederea promovării serviciilor oferite de aceasta care constituie tot publicitate.
Nu prezintă relevanţă faptul că aceleaşi ştiri au fost prezentate şi de alte televiziuni pentru că există răspunderea fiecărui radiodifuzor pentru conţinutul programelor transmise.
Nici susţinerile recurentei legate de faptul că E. oferă servicii şi produse bancare doar companiilor româneşti şi prin promovarea acestora nu este afectată concurenţa, nu sunt fondate deoarece legea a permis publicitatea pentru bunuri şi servicii indiferent de furnizor sau beneficiar numai în anumite condiţii, ce nu au fost respectate în cauză.
În cazul recurentei nu a fost respectat art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 pentru că prezentarea informaţiilor pe crawl nu reprezintă o partajare a ecranului, ci conţinutul editorial este înserat pe o bandă pe care curg informaţii de interes public.
Condiţiile prevăzute de lege sunt îndeplinite numai atunci se separă publicitatea de celelalte părţi ale programelor prin mijloace optice şi/sau acustice, or, în cauză nu a existat o asemenea separare.
Prin sancţiunea aplicată nu s-a adus atingere libertăţii de exprimare sau dreptului opiniei publice de a fi informată cu privire la treburile publice deoarece şi aceste drepturi se exercită în conformitate cu legea, iar în cauză informaţiile furnizate nu au fost de interes public ci au vizat activitatea unei persoane juridice bancare, a serviciilor pe care aceasta le prestează, iar sancţiunea a vizat modul în care acestea au fost prezentate, cu încălcarea regulilor privind publicitatea televizată.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 3057 din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4647/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4648/2011. Contencios → |
|---|
