ICCJ. Decizia nr. 3547/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3547/2011
Dosar nr. 1967/2/2010
Şedinţa publică de la 17 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul R.M. a chemat în judecată pe pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei să-i comunice, în scris, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, motivele care au determinat încălcarea dispoziţiilor art. 264 alin. (1) din C. proc. civ., aşa cum a solicitat prin petiţia din data de 29 ianuarie 2010, la care nu s-a răspuns în termenul de 30 de zile, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 100 de RON/zi de întârziere cu titlu de penalităţi şi la plata de daune morale în cuantum de 50 RON.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, arătând că reclamantului i-a fost înaintată la data de 30 martie 2010 copia deciziei nr. 896 din 23 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 7302/1/2009 al Completului de 9 judecători. Pârâta a mai arătat că soluţiile pronunţate de Instanţa Supremă pot fi aflate accesând site-ul acesteia, respectiv www.scj.ro.
Prin sentinţa civilă nr. 3478 din 21 septembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.
Împotriva hotărâri instanţei de fond reclamantul R.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 9 C. proc. civ..
În motivarea recursului se arată că hotărârea este nulă având în vedere dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece instanţa nu i-a comunicat întâmpinarea depusă de pârâtă, fiind astfel încălcat principiul contradictorialităţii.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedre considerentele în continuare arătate.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei să-i comunice, în scris, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, motivele care au determinat încălcarea dispoziţiilor art. 264 alin. (1) din C. proc. civ., aşa cum a solicitat prin petiţia din data de 29 ianuarie 2010, la care nu s-a răspuns în termenul de 30 de zile, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 100 de RON/zi de întârziere cu titlu de penalităţi şi la plata de daune morale în cuantum de 50 RON.
Reclamantul a solicitat prin petiţia din data de 29 ianuarie 2010 urgentarea redactării deciziei nr. 896 din 23 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 7302/1/2009 al Completului de 9 judecători, precum şi comunicarea în scris a motivelor care au determinat încălcarea dispoziţiilor art. 264 alin. (1) din C. proc. civ..
Pe de altă parte, reclamantului i-a fost înaintată la data de 30 martie 2010 copia deciziei nr. 896 din 23 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 7302/1/2009 al Completului de 9 judecători, astfel încât cererea sa de urgentare a redactării deciziei nr. 896 din 23 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 7302/1/2009 al Completului de 9 judecători, a rămas fără obiect.
Cum dispoziţiile din C. proc. civ. nu prevăd obligaţia instanţei de a comunica, în scris, motivele care au determinat redactarea hotărârii cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 264 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte în acord cu cele reţinute de instanţa de fond constată că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de această dispoziţie legală, de redactare şi comunicare a deciziei nr. 896 din 23 noiembrie 2009.
Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii recurate.
De asemenea Înalta Curte constată că şi motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. este nefondat şi nu poate fi primit.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt nefondate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.M., împotriva sentinţei civile nr. 3478 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4649/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4650/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
