ICCJ. Decizia nr. 4647/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4647/2011
Dosar nr. 6884/2/2010
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul Z.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, obligarea pârâtului la recunoaşterea gradului profesional de subinspector de poliţie în condiţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, începând cu data de 1 august 2008; acordarea drepturilor salariale corespunzătoare gradului profesional de subinspector, începând cu 1 august 2008, data absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C., Bucureşti; anularea situaţiei create prin discriminare, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut în esenţă că, în anul 2002, fiind angajat al Ministerului Administraţiei şi Internelor, a susţinut examenul de admitere la Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C., forma de învăţământ „frecvenţa redusă” în aceleaşi condiţii ca şi candidaţii de la forma de învăţământ „cursuri de zi”, fiind declarat „admis”.
Prin sentinţa civilă nr. 1782 din 7 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Z.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, a obligat pârâtul să-i recunoască reclamantului gradul profesional de subinspector de poliţie, începând cu data de 1 august 2008 şi a obligat pârâtul, la plata către reclamant, a drepturilor salariale corespunzătoare gradului profesional de subinspector, începând cu 1 august 2008.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că absolvenţii Academiei de Poliţie A.I.C., „fără deosebire” de forma de învăţământ urmată, respectiv cursuri de zi sau cu frecvenţă redusă, li se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi sunt încadraţi ca debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni, fără îndeplinirea altei formalităţi şi fără a se face vreo deosebire între forma de învăţământ absolvită, condiţia referindu-se doar la absolvirea Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C.; condiţie îndeplinită de reclamant.
În acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, atunci când a adoptat soluţia de principiu în cadrul şedinţei Plenului Judecătorilor, secţiei de contencios administrativ şi fiscal, din data de 9 februarie 2009, de unificare a practicii judiciare.
Împotriva hotărâri instanţei de fond pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului pârâtul arată că înţelege să solicite instanţei de judecată, să reţină, să examineze şi să se pronunţe cu privire la excepţia tardivităţii formulării acţiunii arătând că cererea de chemare în judecată a fost depusă la Curtea de Apel Bucureşti la data de 3 august 2010, iar din motivarea acţiunii rezultă că reclamantul a absolvit studiile superioare în anul 2008.
Acordarea gradelor profesionale ofiţerilor proveniţi din rândul agenţilor de poliţie în funcţie de pregătire şi de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerinţele postului nu contravine principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, şi nici nu instituie privilegii sau discriminări, întrucât se aplică în mod egal tuturor categoriilor de persoane aflate în aceeaşi situaţie.
Prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 818/2008, nr. 819/2008, nr. 820/2008, nr. 821/2008 publicate în M. Of. nr. 537/16.07.2008 s-a dispus admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Ministerul Justiţiei în diverse dosare, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Raportat la toate aceste aspecte, se poate observa că ne aflăm în situaţia analizată de Curtea Constituţională, motiv pentru care cererea formulată apare ca fiind inadmisibilă.
Din acest text de lege rezultă că existenţa studiilor superioare este o condiţie necesară, însă nu şi suficientă, pentru ca un agent de poliţie să fie încadrat în corpul ofiţerilor.
Prin urmare, existenţa studiilor superioare reprezintă o condiţie obligatorie pentru participarea agenţilor de poliţie la concursul respectiv şi nicidecum pentru promovarea directă a acestora în corpul ofiţerilor de poliţie.
Pentru a putea participa la concursurile organizate în vederea trecerii în corpul ofiţerilor, este necesar ca intimatul-reclamant să fie absolvent a studiilor superioare corespunzătoare cerinţelor postului pentru care a fost organizat concursul.
Prin urmare, solicitarea reclamantului la trecerea sa în corpul ofiţerilor, în condiţiile în care acesta nu a promovat vreun concurs organizat în acest sens este vădit neîntemeiată.
Alin. (3) al art. 21 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, prevede modul de acordare a gradului de subinspector de poliţie şi încadrarea ca debutant pentru cei care au absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C.
Deşi dispoziţia invocată mai sus nu distinge în mod expres dacă Facultatea de Drept absolvită trebuie să fie la curs de zi sau la cursuri cu frecvenţă redusă, din interpretarea întregului act normativ rezultă, că textul în cauză se referă numai la cei care au absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C., curs de zi.
În ceea ce priveşte obligaţia Ministerului Administraţiei şi Internelor de a plăti drepturile salariate aferente gradului profesional de subinspector de poliţie, de la data de 1 august 2008, recurentul pârât susţine că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că cererea principală este vădit neîntemeiată, intimatul-reclamant nu a prestat începând cu data obţinerii diplomei de licenţă, activităţi specifice ofiţerilor, ci pe cele prevăzute în fişa postului pentru un agent de poliţie, astfel încât acordarea drepturilor băneşti respective ar echivala cu o îmbogăţire fără just temei a acestuia.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În ceea ce priveşte tardivitatea formulării acţiunii
Înalta Curte constată că pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor i-a comunicat, în scris, reclamantului faptul că nu îi recunoaşte dreptul pretins, refuzând astfel să îi acorde gradul profesional de subinspector de poliţie, conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2010, iar în data de 3 august 2010 reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată a pârâtului, la Curtea de Apel Bucureşti.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, la 6 iulie 2010 a început să curgă termenul în care reclamantul avea posibilitatea de a investi instanţa de judecată competentă cu soluţionarea cererii de chemare în judecată.
Deci la momentul depunerii cererii reclamantul se afla în termenul prevăzut de lege.
Art. 11 alin. (2) stabileşte în mod clar termenul în care poate fi depusă cererea de chemare în judecată pentru drepturile vătămate şi pagubele provocate de către actele administrative unilaterale emise de autorităţile publice, astfel că excepţia este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul analizei juridice, în cauză, îl constituie modalitatea de recrutare a ofiţerilor de poliţie, în conformitate cu prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Dispoziţiile legale care reglementează acest aspect sunt, în principal, cele prevăzute la art. 9, art. 21 şi art. 73 din actul normativ susmenţionat dar şi cele prevăzute de H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie A.I.C. din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor .
Astfel art. 9 din Legea nr. 360/2002 prevede, pe de o parte, că „Poliţiştii provin, de regulă, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor” [ alin. ( 1 ) ] şi, pe de altă parte, că „ Ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor” [alin. (2)].
Rezultă, din dispoziţiile legale citate, că Statutul poliţistului instituie, la art. 9 alin. (1), regula recrutării poliţiştilor din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Această regulă vizează ambele categorii de poliţişti, astfel cum acestea sunt definite de art. 14 alin. (1) din lege, în raport cu nivelul studiilor necesare, respectiv atât ofiţerii de poliţie cât şi agenţii de poliţie.
La regula instituită de art. 9 alin. (1), dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol prevăd excepţia potrivit căreia recrutarea se poate face şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
Excepţia vizează, deci, numai categoria ofiţerilor de poliţie şi ea extinde sfera instituţiilor de învăţământ superior ai căror absolvenţi, agenţi de poliţie (cealaltă categorie de poliţişti), cu diplomă sau licenţă, pot fi recrutaţi în rândul ofiţerilor de poliţie, incluzând în această sferă, pe lângă instituţiile de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi alte instituţii, cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
Instituţiile de învăţământ superior ale Ministerului Administraţiei şi Internelor despre care se face vorbire în cuprinsul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 360/2002 sunt prevăzute expres la art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie A.I.C. din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, după cum urmează: Facultatea de Poliţie (înfiinţată prin reorganizarea Facultăţii de Drept); Facultatea de Arhivistică şi Facultatea de Pompieri.
Reglementând în mod distinct situaţia a bsolvenţilor instituţiilor de învăţământ de profil ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, art. 21 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 prevede că acestora „li se acordă grade profesionale şi sunt încadraţi în structurile de poliţie cu perioade de stagiu”, după cum urmează:
- l a absolvirea şcolii de formare a agenţilor de poliţie, poliţistului i se acordă gradul profesional de agent de poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 6 luni [alin. (2)];
- la absolvirea Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C. a Ministerului Administraţiei şi Internelor, poliţistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni [alin. (3)].
Analiza prevederilor art. 21 alin. (1)-alin. (3) conduce la concluzia că acestea reprezintă o aplicaţie a regulii instituite prin art. 9 alin. (1), aceea a recrutării poliţiştilor, fie ei agenţi sau ofiţeri, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Dispoziţiile care interesează în speţă sunt cele ale art. 21 alin. (3), din care rezultă „ad literam” că absolvenţilor Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C. a Ministerului Administraţiei şi Internelor, fără deosebire în funcţie de forma de învăţământ, cursuri de zi sau cu frecvenţă redusă, li se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi sunt încadraţi ca debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni.
Tot o aplicaţie, de data aceasta a excepţiei de la regulă, excepţie instituită prin art. 9 alin. (2) din lege, conform căreia ofiţerii de poliţie pot fi recrutaţi şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, o reprezintă şi prevederile alin. (4) al art. 21 din lege, potrivit cărora „Poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2) şi alin. (3) li se acordă gradele profesionale în funcţie de pregătirea lor şi de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerinţele postului”, încadrarea acestora făcându-se pe o perioadă de probă de 6 luni sau 12 luni, în raport cu categoria din care fac parte şi cu gradul profesional acordat.
Cum, potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, absolvenţii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C. a Ministerului Administraţiei şi Internelor primesc gradul profesional de subinspector de poliţie, fiind încadraţi ca ofiţeri debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni, rezultă că prevederile art. 9 alin. (2) şi art. 21 alin. (4) din lege vizează agenţii de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie A.I.C., mai puţin Facultatea de Drept (în prezent reorganizată ca Facultate de Poliţie), la ai cărei absolvenţi se referă în mod distinct dispoziţiile art. 21 alin. (3), precum şi ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
La această din urmă categorie de poliţişti, iar nu la absolvenţii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C., a căror situaţie este reglementată distinct de art. 21 alin. (3) din lege, se referă, aşadar, prevederile art. 73 alin. (7) din lege, potrivit cărora „Agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile prezentei legi”.
Că aceasta este interpretarea corectă a d ispoziţiilor legale care reglementează modalitatea de recrutare a ofiţerilor de poliţie, conform Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, rezultă cu şi mai mare evidenţă din prevederile H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie A.I.C. din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, deja menţionată mai sus.
Astfel, reglementând forma de învăţământ „cursuri cu frecvenţă redusă”, dispoziţiile art. 20 din acest act normativ prevăd că „Pentru motivarea profesională a agenţilor de poliţie/subofiţerilor cu rezultate profesionale foarte bune se instituie modalitatea admiterii în Academie la ciclul studiilor universitare de licenţă prin metoda „la alegere”, în conformitate cu criteriile de selecţie stabilite de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi pe baza metodologiei prevăzute la art. 14 alin. (1) (adică prin concurs)” [alin. ( 1 ) ], iar „Candidaţii admişi se înmatriculează în anul I, cursuri cu frecvenţă redusă” [alin. (3)].
În continuare, referindu-se la situaţia absolvenţilor acestei forme de învăţământ, prevederile alin. (4) al aceluiaşi articol dispun că „La absolvirea Academiei, studenţii care promovează examenul de licenţă primesc primul grad de ofiţer odată cu promoţia care finalizează studiile la forma de învăţământ la zi”.
Aceasta este, de altfel, însăşi raţiunea înfiinţării şi funcţionării Facultăţii de Drept (în prezent Facultatea de Poliţie), al cărui scop expres prevăzut la art. 11 alin. (2) din H.G. nr. 294/2007 este de a pregăti „ofiţeri pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor în domeniile şi la specializările prevăzute în prezenta hotărâre”.
La expirarea perioadei de stagiu, pentru absolvenţii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C., sau de probă, pentru poliţiştii care au promovat concursul prevăzut de art. 73 alin. (7), după caz, poliţistul susţine examenul de definitivare în profesie, a cărui nepromovare conduce la îndepărtarea din poliţie, conform art. 21 alin. (5) din Legea nr. 360/2002.
Legea face, aşadar, distincţie nu între formele de învăţământ, zi şi frecvenţă redusă, ale Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C. ci între această din urmă facultate şi alte instituţii de învăţământ superior, după cu urmează:
Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C., ai cărei absolvenţi primesc gradul profesional de subinspector de poliţie şi sunt încadraţi ca debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni [art. 9 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 360/2002].
Cu privire la absolvenţii acestei facultăţi, legea nu face distincţie între formele de învăţământ, zi şi frecvenţă redusă.
Din prevederile H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie A.I.C. rezultă, însă, că forma de învăţământ „frecvenţă redusă” este rezervată exclusiv agenţilor de poliţie/subofiţerilor cu rezultate profesionale foarte bune şi că, la absolvire, dacă promovează examenul de licenţă, aceştia primesc primul grad de ofiţer odată cu promoţia care finalizează studiile la forma de învăţământ la zi [art. 20 alin. (1) şi alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 ].
Celelalte instituţii de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 294/2007, adică Facultăţile de Pompieri şi Arhivistică, precum şi a lte instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor [art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002].
Agenţii de poliţie absolvenţi ai acestor din urmă instituţii de învăţământ superior pot deveni ofiţeri de poliţie, având dreptul de a participa la concursul organizat în acest scop, în condiţiile prezentei legi [art. 37 alin. (7) din Legea nr. 360/2002].
Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 20 alin. (1) din Constituţia României.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, împotriva sentinţei civile nr. 1782 din 7 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3542/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3543/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
