ICCJ. Decizia nr. 4649/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4649/2011
Dosar nr. 303/36/2010
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1. Acţiunea reclamantei
Prin acţiunea formulată reclamanta SC C.S. SA a invocat, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 69095/2009, pentru următoarele motive:
- Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 69095/2009 încălcă dispoziţiile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea A.N.S.V.S.A. şi a unităţilor din subordinea acesteia, deoarece în anexa nr. 1 nu se regăseşte această structură temporară în cadrul A.N.S.V.S.A., ceea ce înseamnă ca o atare structură temporară poate fi organizată în condiţiile legii numai în cadrul direcţiilor generale şi ale direcţiilor, în cazul de faţă în cadrul D.S.V.S.A. din judeţul Constanţa.
Întrucât prin Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 69095/2009 s-a prevăzut explicit că structura „Comandament Litoral 2009” se înfiinţează în cadrul A.N.S.V.S.A. şi în directa subordonare a acesteia, cu depăşirea competenţei şi cu vădita încălcare a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 130/2006, întregul ordin este nelegal.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 19 din 20 ianuarie 2011 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 69095/2009 invocată de reclamanta, SC C.S. SA, în contradictoriu cu pârâta, A.N.S.V.S.A., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că faţă de dispoziţiile O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi H.G. nr. 130/2006, în vigoare la momentul adoptării actului contestat, au fost respectate cerinţele legale privind înfiinţarea unei structuri teritoriale temporare, acest lucru fiind dat în competenţa exclusivă a preşedintelui A.N.S.V.S.A. indiferent că structura se constituie la nivel central sau judeţean.
Curtea de Apel a mai reţinut că invocarea de către reclamantă a dispoziţiilor art. 4 alin. (7) din H.G. nr. 130/2006 nu prezintă relevanţă în prezenta cauză, deoarece acestea se referă la competenţele de numire şi eliberare din funcţie de către preşedintele A.N.S.V.S.A. a personalului din cadrul autorităţii şi a conducerii unităţilor din subordine.
Invocarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. a) şi art. 41 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 nu constituie o cauză de nelegalitate a ordinului contestat, fiind o apărare care vizează fondul litigiului.
Cu ocazia soluţionării excepţiei de nelegalitate instanţa de contencios administrativ are de verificat concordanţa actului administrativ supus analizei, cu actele normative cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile reclamantei
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta SC C.S. SA, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:
- s-a încălcat art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 130/2006, deoarece structura temporară „comandamentul Litoral 2009” înfiinţată prin Ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat nr. 69095/2009 nu putea funcţiona în cadrul A.N.S.V.S.A. şi în directa subordonarea acesteia, ci numai al Direcţiilor Generale, din textul art. 4 al ordinului nerezultând că structura temporară ar fi funcţionat în cadrul Direcţiei.
- s-a nesocotit art. 4 alin. (7) din H.G. nr. 130/2006, pct. 1 nr. 4 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 130/2006 şi art. 88 din Legea nr. 188/1999, întrucât în mod nelegal prin art. 3 alin. (1) din Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 69095/2009 s-a dispus delegarea personalului din cadrul D.S.V.S.A. care au personalitate juridică, în cadrul „Comandamentului Litoral 2009”, de către preşedintele A.N.S.V.S.A. cu încălcarea regulilor ce guvernează instituţia delegării şi a competenţei conducătorilor direcţiilor;
- s-a încălcat art. 15 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. a) şi art. 41 alin. (1) din O.G. 2/2001, întrucât „Comandamentului Litoral 2009” înfiinţat prin ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat i-au fost atribuite competenţe de constatare şi sancţionare a contravenţiilor de tipul celei reţinute în sarcina petentei prin procesul-verbal contestat, nelegalitatea putând fi examinată prin prisma O.G. nr. 2/2001.
Recurenta a detaliat, arătând că ordinul A.N.S.V.S.A. nu conţine împuternicirea anume a unei persoane determinate pentru constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, în sensul art. 15 din O.G. nr. 2/2001 şi se încalcă prevederile privind citarea organului care a aplicat sancţiunea, conform art. 33 din O.G. nr. 2/2001 deoarece procesele-verbale de contravenţie se predau D.S.V.S.A. Constanţa care este împuternicită cu aplicarea măsurilor dispuse, deşi nu a constatat şi sancţionat vreo contravenţie, instituţia putând sta în proces în nume propriu, potrivit procedurii contravenţionale, nu pentru că ordinul A.N.S.V.S.A. prevede acest lucru.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., modificarea sentinţei în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate.
2. Apărările intimatei-pârâte
Intimata-pârâtă A.N.S.V.S.A. prin întâmpinarea depusă în instanţă în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. şi prin reprezentantul său a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Prin Ordinul nr. 69095/2009 emis de Preşedintele A.N.S.V.S.A. s-a dispus înfiinţarea, în cadrul acestei instituţii, a unei structuri temporare în perioada 15 iunie-15 septembrie 2009, denumită „Comandament Litoral 2009” în scopul asigurării unui înalt nivel de protecţie a consumatorilor, în contextul unei mari afluenţe de turişti pe litoral, în această perioadă estivală, pentru controlul unităţilor alimentare de pe Litoral, în special a celor care preparau şi furnizau alimente pentru turişti.
La baza emiterii Ordinului nr. 69095/2009 de către Preşedintele A.N.S.V.S.A. a stat H.G. nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea A.N.S.V.S.A., abrogată prin H.G. nr. 1415/2009 şi O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004.
Susţinerile recurentei privind nelegalitatea Ordinului nr. 69095/2009, întrucât structura temporară „Comandament Litoral 2009” nu este cuprinsă în Anexa nr. 1 a H.G. nr. 130/2006, care reglementează structura organizatorică funcţională a A.N.S.V.S.A., este nefondată, întrucât preşedintele acestei instituţii avea competenţa de a putea organiza „în condiţiile legii, servicii, birouri şi colective temporare”, în cadrul instituţiei, constituită ca o Direcţie Generală, art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 130/2006.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 130/2006 în vigoare la acea dată, A.N.S.V.S.A. este autoritate de reglementare şi control în domeniul sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, text preluat şi în cuprinsul H.G. nr. 1415/2009, iar în conformitate cu art. 2 din H.G. nr. 130/2006, pentru realizarea obiectivelor din domeniul său, A.N.S.V.S.A. exercită şi funcţia de administrare a structurilor din subordine, prin care se asigură coordonarea şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil în domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor şi funcţia de autoritate de stat, în scopul supravegherii şi controlului aplicării şi respectării reglementărilor din domeniul său de activitate.
Conform art. 3 din H.G. nr. 130/2006, A.N.S.V.S.A. organizează activităţile sanitar-veterinare publice pe întreg teritoriul ţării, după o concepţie unitară, pentru asigurarea sănătăţii animalelor, sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor.
Prin urmare, faţă de prevederile O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi H.G. nr. 130/2006 în vigoare la data adoptării Ordinului nr. 69095/2009, Preşedintele A.N.S.V.S.A., putea dispune înfiinţarea unei structuri teritoriale temporare de tipul celei denumită „Comandamentul Litoral 2009”, indiferent că aceasta funcţiona la nivel central sau judeţean, nefiind încălcate prevederile art. 5 alin. (1) H.G. nr. 130/2006, cum greşit a susţinut recurenta.
Art. 4 alin. (7) din H.G. nr. 130/2006 invocat de recurentă nu are nici o relevanţă în argumentarea unei excepţii de nelegalitate a Ordinului nr. 69095/2009 al A.N.S.V.S.A. deoarece textul priveşte competenţele de numire şi eliberare din funcţie de către Preşedintele A.N.S.V.S.A. a personalului din cadrul autorităţii şi a conducerii unităţilor din subordine, neavând nici o legătură cu structura temporară „Comandamentul Litoral 2009”.
Măsura delegării dispusă prin art. 3 al Ordinului nr. 69095/2009 pentru personalul din cadrul D.S.V.S.A., pentru serii de câte 2 săptămâni, în cadrul noii structuri temporare, nu contravine art. 87 şi art. 87 din Legea nr. 188/1999, deoarece s-a făcut de către directorii Direcţiilor de la care personalul a fost delegat aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar fond şi nu de către Preşedintele A.N.S.V.S.A.
Împrejurarea că dispoziţiile actului normativ a cărui nelegalitate s-a invocat nu concordă cu prevederi din reglementarea cadru în materia contravenţională, O.G. nr. 2/2001 art. 15, art. 33, art. 39 şi art. 41, nu este o problemă de nelegalitate deoarece Ordinul nr. 69095/2009 nu este emis în temeiul O.G. nr. 2/2001, susţinerile recurentei vizând aspecte ce ţin de fondul cauzei.
Toate criticile recurentei au format obiectul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, care a concluzionat corect, aplicând judicios legea la soluţionarea cauzei, că excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă este nefondată, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate ca temei legal al recursului de către reclamantă.
4. Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 4 alin. (3) şi art. 20 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.S. SA Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 135/CA din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3546/2011. Contencios. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 3547/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
