ICCJ. Decizia nr. 3756/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3756/2011
Dosar nr. 10440/2/2009
Şedinţa publică de la 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 10440/2/2009 reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâta M.G.I. (născută C.) solicitând instanţei să constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtei.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că aşa cum reiese din cuprinsul notei de constatare din 10 decembrie 2008 pârâta a fost contactată de organele de securitate în luna iunie 1989, în contextul formulării de către aceasta a unei cereri de ocupare a unui post în cadrul Bibliotecii Engleze din Bucureşti.
Potrivit consemnărilor ofiţerilor de securitate pârâta „a manifestat receptivitate la problemele abordate, simţ de orientare şi sesizare, intenţia de a sprijini organele de securitate în cazul în care i s-ar solicita sprijinul şi de a păstra secretul discuţiilor purtate.
Potrivit documentelor din dosarul de reţea (cota Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) al cărui titular este nu exista un angajament semnat de pârâtă, însă reclamantul consideră lipsită de relevanţă această împrejurare, ştiut fiind că recrutarea membrilor P.C.R. nu presupunea semnarea unui angajament, ci doar aprobarea organului de partid competent.
Mai arată reclamantul că prin notele informative furnizate pârâta a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Prin întâmpinarea formulată la data de 18 mai 2010 pârâta M.G.I. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate arătând că nu a fost „recrutată” de organele de securitate aşa cum susţine reclamantul, nu a semnat un angajament de colaborare, iar din analiza notelor informative furnizate reiese că acestea nu conţin aspecte la care legiuitorul face referire şi pe care a înţeles să încrimineze în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Relatările cuprinse în notele informative conţin elemente care în nici un caz nu pot fi susceptibile, nici printr-o interpretare forţată, de a putea intra sub incidenta textului de lege amintit.
Acestea conţin informaţii privind desfăşurarea programului de lucru în cadrul biroului, nefiind denunţate atitudini sau activităţi potrivnice regimului totalitar din România.
Pârâta precizează că aprecierile ofiţerilor de securitate pe marginea notelor informative nu-i pot fi imputate, ele existând şi pentru a justifica munca şi activitatea informaţională a lucrătorilor din cadrul securităţii.
În raport de actele depuse şi de susţinerile părţilor, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3455 din 20 septembrie 2010, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a apreciat de instanţa de fond că majoritatea relatărilor cuprinse în notele informative furnizate au un caracter impersonal şi nu a fost identificată nici o informaţie cu conţinut denigrator la adresa regimului totalitar comunist de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Constatându-se că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a fost apreciată ca neîntemeiată acţiunea şi respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, motivat reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în aprecierea de către instanţa de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei calităţii de colaborator în ceea ce o priveşte pe pârâta-intimată.
Recurentul arată că s-a apreciat în mod greşit ca fiind impersonal conţinutul notelor informative date de intimata-pârâtă sub numele conspirativ „A.” în calitatea sa de referent pe Spaţiul Anglia în cadrul Bibliotecii Centrale de Stat.
Aceasta deoarece relatările intimatei despre opiniile unei anumite colege, despre anumite aspecte din Bucureşti, respectiv „În Bucureşti sunt locuri şi mai pline de praf” şi faptul că „sunt mulţi câini vagabonzi”, reprezintă atitudini potrivnice regimului comunist, din moment ce în faţa reprezentantului Securităţii încerca să se distanţeze de aceste atitudini.
Se arată că în anii ′80 critica modificărilor urbanistice însemna un afront grav regimului comunist. Pe cale de consecinţă, se apreciază că este îndeplinită prima condiţie a existenţei calităţii de colaborator în ceea ce priveşte conţinutul informaţiilor furnizate.
Recurentul apreciază că este îndeplinită şi a doua condiţie prevăzută de lege în condiţiile în care intimata-pârâtă conştientiza posibilele urmări ale informaţiilor furnizate asupra persoanelor vizate cărora le-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare şi dreptul la viaţă privată prevăzut de Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Se solicită admiterea recursului în sensul modificării sentinţei atacate în sensul constatării existenţei de colaborator al intimatei-pârâte.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a legii, în raport de probele administrate.
În mod corect, instanţa de fond a apreciat, analizând în concret conţinutul notelor informative date de intimată, indicate în nota de constatare că în cauză nu sunt îndeplinite cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se reţine existenţa calităţii de colaborator al securităţii în ceea ce o priveşte pe intimata-pârâtă.
În primul rând Curtea apreciază că în ceea ce priveşte conţinutul notelor informative nu este îndeplinită prima condiţie, prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 respectiv ca acestea să primească atitudini sau manifestări potrivnice regimului totalitar comunist şi informaţiile să fie de natură a încălca drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv să fie suficient de serioase pentru a atrage consecinţele la care se referă legea.
În cauză, în mod corect, apreciază Curtea, instanţa de fond a apreciat că notele cuprinzând referiri la aspectul prevăzut al anumitor locuri din Bucureşti şi la faptul că sunt mulţi câini vagabonzi sunt relatări obiective, cu caracter impersonal care nu reprezintă informaţii potrivnice regimului comunist, de natură a atrage vreo consecinţă serioasă pentru o anumită colegă a intimatei care a relatat astfel de informaţii de notorietate la nivelul anului 1989 într-un anumit context: discuţii purtate la Ambasada Marii Britanii, cu ocazia sosirii noului ambasador la Bucureşti.
În mod corect, s-a apreciat de instanţa de fond că majoritatea relatărilor cuprinse în notele informative au caracter impersonal şi nu există nici o informaţie care să critice regimul totalitar comunist de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În al doilea rând, Curtea apreciază că nu pot fi reţinute aspectele invocate în recurs privind a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Relatările despre aspectul Bucureştiului anului 1989 nu au fost de natură să încalce sau să îngrădească vreun drept fundamental al vreunei persoane din anturajul intimatei-pârâte, neexistând o imixtiune în viaţa şi conştiinţa persoanelor, neputându-se reţine încălcarea dreptului la viaţa privată sau a libertăţii de exprimare, ca drepturi fundamentale ocrotite prin convenţii internaţionale la care R.S.R. era parte.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 3455 din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4674/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4675/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
