ICCJ. Decizia nr. 3716/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3716/2011
Dosar nr. 3219/2010
Şedinţa publică de la 24 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în primă instanţă
Pin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, Ministerul Justiţiei şi E.N.E., în calitate de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, obligarea pârâtului Autorităţii Naţionale pentru cetăţenie să analizeze/avizeze de îndată cererea privind redobândirea cetăţeniei române de către reclamant, în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei, să-i comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maximum 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ), respectiv să îl programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară în maximum 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei române şi să fie obligaţi pârâţii în solidar la plata sumei de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii acţiunii şi până la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că în data de 18 decembrie 2009 s-a adresat Secţiei Consulare a Ambasadei Române la Milano cu cererea de redobândire a cetăţeniei române, fără însă a primi un răspuns, că în data de 03 martie 2010 a formulat cerere de urgentare care nu a fost soluţionată, iar la revenirile periodice nu a primit un răspuns satisfăcător.
Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a invocat excepţia prematurităţii cererii reclamantului, faţă de termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, republicată, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, iar pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3746 din data de 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantului şi, în consecinţă, a obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie să procedeze la analizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamant în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi să-i comunice rezultatul analizei şi la plata către reclamant a sumei de 4176,10 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind despăgubirile ca neîntemeiat, precum şi acţiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul s-a adresat Secţiei Consulare a Ambasadei Române la Milano la data de 18 decembrie 2009, în temeiul Legii nr. 21/1991, solicitând redobândirea cetăţeniei române, cererea sa fiind înaintată Ministerului Justiţiei-Direcţia de Cetăţenie cu adresa din 04 februarie 2010, apoi Secretariatului Tehnic al Comisiei pentru Cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie la data de 31 mai 2010, formându-se Dosarul 21435/RD/2010.
A mai reţinut că prin cererea din data de 03 martie 2010 reclamantul s-a adresat din nou Comisiei pentru Cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pentru a se comunica stadiul soluţionării cererii, dar nu a primit nici un răspuns, şi a constatat că până la data închiderii dezbaterilor pârâta nu a soluţionat cererea reclamantului, fiind depăşit termenul de 5 luni de la data înregistrării cererii, respectiv 18 decembrie 2009.
Examinând speţa prin prisma art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, Curtea a apreciat că în cauză nu se justifică nesoluţionarea în termen legal a cererii formulate, fiind încălcat principiul examinării într-un termen rezonabil a cererilor privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, faţă de dispoziţiile art. 1 şi 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2010, respingând excepţia prematurităţii cererii reclamantului pentru considerentul că până la data soluţionării cauzei a fost depăşit termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, republicată, prin raportare la data înregistrării cererii, şi anume 18 decembrie 2009.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin invocarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
În dezvoltarea motivului de recurs se arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii atât în privinţa soluţionării excepţiilor invocate în apărare cât şi a fondului cauzei.
Astfel, instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, respectiv art. 16 alin. (2) lit. c), coroborat cu art. 13 alin. (2) şi art. 16 alin. (1), atât pe excepţia invocată, cât şi pe apărările făcute pe fondul cauzei, deoarece nu se poate reţine în sarcina Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie un refuz nejustificat de soluţionare a cererii nici în fapt şi, mai ales, nici în drept, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: definit ca „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane."
Recurenta-pârâtă critică hotărârea şi sub aspectul obligării la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.176,10 RON, reprezentând taxe de timbru şi onorariu avocat, în lipsa fundamentului acordării cheltuielilor de judecată respectiv culpa sa procesuală, arătând că onorariul de avocat este exagerat de mare şi că instanţa de fond conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. ar fi trebuit să-l cenzureze faţă de munca depusă de avocat.
4.Apărarea intimatului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata R.V. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii recurate, atât în privinţa criticilor ce vizează modul de soluţionare al excepţiilor cât şi a celor legate de fondul cererii cu care a investit instanţa de contencios administrativ privind încălcarea de către Autoritate a prevederilor imperative ale art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 actualizarea conform cărora „Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române într-un termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii”.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1.Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Intimatul-reclamant R.V. investit instanţa de contencios administrativ cu cererea având ca obiect în esenţă constatarea refuzului nejustificat al pârâţilor de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române obligarea acestei autorităţi la analizarea/avizarea cererii sale în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, la emiterea şi comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei române la sediul ales în 30 de zile de la avizare, precum şi programarea la depunerea jurământului de credinţă în 30 de zile de la emiterea ordinului, cu daune interese către intimatul-reclamant de 100 RON pe fiecare zi de întârziere şi cheltuieli de judecată.
Din probele administrate, Curtea reţine că intimatul-reclamant a depus cerere de redobândire a cetăţeniei române la Secţia consulară a Ambasadei Române la Milano, în data de 18 decembrie 2009.
Conform art. 13 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991.
Cererea de acordare sau, după caz, de redobândire a cetăţeniei române se formulează în limba română, se adresează Comisiei pentru cetăţenie şi se depune personal sau, în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială şi autentică la sediul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, fiind însoţită de acte care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege.
Cererile de redobândire sau de acordare a cetăţeniei române întemeiate pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi art. 11 pot fi depuse şi la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României. în cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi trimise de îndată Comisiei pentru cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
În baza art. 16 din lege, cererea a fost înregistrată la autoritatea cu atribuţii executive a acestei materii din 31 mai 2010 iar la data de 29 octombrie 2010, Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie a emis Ordinul nr. 168/P privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române unui număr de 431 persoane, intimatul R.V. figurând în Anexa nr. 1 (persoane care solicită redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate), ordin ce a fost comunicat intimatului, la domiciliul ales.
Reţinând că potrivit legii cetăţeniei române, cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost analizată în termen de 5 luni de la data înregistrării acesteia la comisia pentru cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie având în vedere şi reorganizarea acestei autorităţii publice în cauză nu poate fi reţinut un refuz nejustificat de soluţionare a cererii intimatului-reclamant, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constând în „exprimarea explicită cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane”.
Din aceste motive, se impunea respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată atât sub aspectul soluţionării cererii ce viza actul administrativ asimilat, în condiţiile procedurii speciale prevăzute de dispoziţiile Legii cetăţeniei nr. 21/1991, republicată, cât şi a capătului de cerere accesoriu ce viza aplicarea art. 274 C. proc. civ. respectiv plata cheltuielilor de judecată, în lipsa culpei procesuale şi faţă de soluţia ce viza fondul cauzei.
În raport de această situaţie de fapt şi reţinând aplicarea prevederilor art. 13 alin. (2) din lege, excepţia prematurităţii acţiunii cât şi a lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Justiţiei, au fost corect soluţionate, soluţia fondului urmând a fi menţinută sub acest aspect.
2.Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Prin urmare, Înalta Curte va admite recursul pârâtei Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va modifica sentinţa atacată în parte în sensul respingerii acţiunii ca nefondate, menţionând celelalte dispoziţii, pentru motivele arătate la pct. 11.1 din decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei civile nr. 3746 din data de 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea în întregime ca nefondată.
Menţine dispoziţiile privind soluţionarea excepţiilor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4678/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4658/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
