ICCJ. Decizia nr. 3745/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3745/2011
Dosar nr. 8326/2/2008
Şedinţa publică de la 28 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 decembrie 2008 şi precizată în şedinţa publică de la data de 24 martie 2010, reclamanta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Mediului şi Pădurilor, obligarea pârâtului Ministerul Mediului şi Pădurilor să întocmească proiectul de hotărâre de guvern, iar pârâtul Guvernul României să adopte o hotărâre de guvern prin care să aprobe despăgubirea reclamantei cu suma de 499.298,7 RON reprezentând daune cauzate de inundarea controlată a incintei îndiguite F.-V. din anul 2006.
Prin sentinţa nr. 1487 din 24 martie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţi şi a admis acţiunea reclamantei. A obligat pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor să întocmească proiectul de hotărâre de guvern iar pârâtul Guvernul României să adopte o hotărâre de guvern prin care să aprobe despăgubirea reclamantei cu suma de 499.298,7 RON reprezentând daune cauzate de inundarea controlată a incintei îndiguite F.-V. din anul 2006.
A obligat pârâţii să achite reclamantei suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Reclamanta este proprietara unui teren de 40.006 mp cu construcţii în suprafaţă de 1.214 mp, imobil amplasat în incinta V. de pe raza comunei V., judeţul Ialomiţa.
Prin Hotărârea nr. 2 din 16 aprilie 2006 a Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor - Comitetul Ministerial pentru situaţii de urgenţă a fost aprobată inundarea dirijată a incintei îndiguite F.-V., judeţul Ialomiţa, în vederea limitării efectelor inundaţiilor în aval.
Potrivit dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 107/1996 „(1) Pentru a evita producerea unor dezastre în perioadele de ape mari sau de accidente la baraje, funcţionarea acumulărilor nepermanente la parametrii pentru care au fost construite este obligatorie, iar Comitetul ministerial poate aproba inundarea dirijată a unor terenuri în prealabil stabilite prin planurile de apărare, precum şi a incintelor îndiguite realizate lateral unui curs de apă.
(2).Deţinătorii cu orice titlu ai terenurilor stabilite prin planurile bazinale de apărare, ca şi ai celor situate în incinte îndiguite sunt obligaţi să permită inundarea temporară, în mod dirijat, a acestora.
(3)Pentru prejudiciile suferite prin inundarea temporară a terenurilor, proprietarii acestora vor fi despăgubiţi din fondul de asigurare, în condiţiile legii. Valorile despăgubirilor se propun de către prefecţi şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului”.
Instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată la Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor sub din 21 iunie 2006, reclamanta a adus la cunoştinţa ministerului modul în care a fost prejudiciată de această inundare controlată, pagubele produse prin distrugerea construcţiilor existente pe terenuri, solicitând să îi fie comunicată modalitatea în care urmează a-i fi acordate despăgubiri.
Prin răspunsul comunicat cu adresa din 28 iunie 2006, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor a adus la cunoştinţa reclamantei procedura care, potrivit art. 74 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, trebuie urmată în vederea obţinerii de despăgubiri, în sensul efectuării unei evaluări a pagubelor, care va fi supusă spre aprobare Prefectului judeţului, apoi avizării Comisiei centrale şi aprobării prin hotărâre de către guvern.
Curtea a mai constatat că o cerere identică a fost adresată de reclamantă Prefecturii judeţului Ialomiţa din 21 iulie 2006 care prin răspunsul comunicat reclamantei prin adresa din 26 iulie 2006, a solicitat ca, până la data de 31 iulie 2006, să trimită raportul de evaluare a pagubelor suferite urmare a inundării controlate a incintei, pentru a fi înaintat Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor în vederea elaborării unui proiect de H.G. pentru despăgubirea deţinătorilor.
Conformându-se acestei solicitări, reclamanta a înregistrat la Prefectura jud. Ialomiţa, din 31 iulie 2006, Raportul privind evaluarea bunurilor degradate urmare inundării controlate a incintei F.-V., la cabana V. din judeţul Ialomiţa, com. V. - cabană ce aparţine Asociaţiei Vânătorilor şi pescarilor Sportivi A. - cu sediul în municipiul Bucureşti, efectuat de doi experţi autorizaţi, ale cărui concluzii stabilesc o valoarea a prejudiciului de 569.450 RON.
Prin adresa din 31 iulie 2006, Prefectura jud. Ialomiţa a transmis Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor situaţia pagubelor produse ca urmare a inundării controlate a incintei F. V., la poziţia din tabel figurând reclamanta, cu suma de 569.450 RON, fiind trimis anexat şi raportul de evaluare susmenţionat.
De asemenea, prin cererea înregistrată din 02 octombrie 2007, cu revenire prin cererea din 05 februarie 2008, reclamanta a solicitat expres Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile plata despăgubirilor în sumă de 569.450 RON, potrivit raportului de evaluare, subliniind faptul că a depus toate documentele necesare pentru a fi propus un proiect de H.G. pentru acordarea despăgubirilor, raportul de evaluare, întocmit de doi experţi judiciari, unul dintre aceştia şi atestat ANEVAR, fiind foarte explicit în sensul că în despăgubirile stabilite „intră reparaţiile necesare pentru construcţii în suprafaţă de 796 mp, cât şi valoarea dotărilor existente şi degradate la data producerii inundării controlate".
Întrucât Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile nu a dat curs solicitării sale timp de doi ani, reclamanta s-a adresat direct Guvernului României printr-o „notificare" înregistrată din 16 iunie 2008, solicitând ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, să procedeze la emiterea unei hotărâri de guvern prin care să aprobe suplimentarea bugetului Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile din Fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2008 cu suma de 569.450 RON".
Răspunsul comunicat de Guvern a consemnat că M.M.D.D. a apreciat că „valoarea prejudiciilor rezultate în urma evaluării este supraevaluată", urmând ca ministerul să facă propria evaluare, ce va fi înaintată guvernului pentru aprobarea fondurilor necesare despăgubirii reclamantei.
1. Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul Guvernul României ca excepţie a tardivităţii, recalificată de instanţă faţă de raportarea guvernului în susţinerea excepţiei la termenul de 6 luni de la expirarea termenului legal de soluţionare a cererii, Curtea a apreciat că este neîntemeiată în raport cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora acţiunea se introduce în termen de 6 luni de la data „comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii", şi faţă de faptul că refuzul Guvernului României, contestat în prezenta cauză, reprezintă răspunsul la notificarea reclamantei înregistrată la Guvern la data de 16 iunie 2008.
Prin urmare, formularea acţiunii la data de 18 decembrie 2008, apare ca fiind făcută în cadrul termenului de prescripţie.
2. Pe fondul cauzei Curtea a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (3) din Legea apelor nr. 107/1996, în forma în vigoare la momentul naşterii dreptului reclamantei, „Pentru prejudiciile suferite prin inundarea temporară a terenurilor, proprietarii acestora vor fi despăgubiţi din fondul de asigurare, în condiţiile legii.
Valorile despăgubirilor se propun de către prefecţi şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului".
Întrucât, în divergenţă se află evaluarea pagubelor cauzate reclamantei prin inundarea controlată, instanţa a dispus efectuarea în cauză a două expertize tehnice de specialitate, una de evaluare bunuri mobile, efectuată de expert Dragolici Victor şi una tehnică imobiliară, efectuată de expert Stăncioiu Ioan.
Prima instanţă a constatat că potrivit concluziilor expertizei tehnice de evaluare a pagubelor aduse bunurilor mobile ale reclamantei, degradate sau distruse urmare a inundării controlate, valoarea acestor pagube se ridică la suma de 23.918,7 RON.
De asemenea, potrivit concluziilor expertizei tehnice de evaluare a pagubelor aduse bunurilor imobile ale reclamantei, degradate sau distruse urmare a inundării controlate, valoarea acestor pagube se ridică la sumă de 475.380 RON .
Ca atare instanţa a apreciat că reclamanta a făcut dovada prejudiciului cauzat patrimoniului său prin inundarea controlată, fiind astfel întrunită ipoteza normei legale, respectiv art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 şi a obligat pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor să întocmească proiectul de hotărâre de guvern, iar pârâtul Guvernul României să adopte o hotărâre de guvern prin care să aprobe despăgubirea reclamantei cu suma de 499.298,7 RON reprezentând daune cauzate de inundarea controlată a incintei îndiguite F.-V. din anul 2006.
Totodată, a obligat pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON, în temeiul art. 274 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că acestea au căzut în pretenţii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen, motivate şi legal timbrate, autorităţile pârâte Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Guvernul României pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează, în ambele recursuri, în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, a dispoziţiilor O.U.G. nr. 3/2010 şi a dispoziţiilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune cât şi în ceea ce priveşte fondul cauzei.
În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, ambii recurenţi critică, ca nelegală, soluţia de respingere a acestei excepţii în raport de dispoziţiilor art. 11 lit. a) sau c) din Legea nr. 554/2004. Se arată că în mod greşit s-a apreciat ca fiind formulată în termen acţiunea reclamantei-intimate, în condiţiile în care termenul de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a început să curgă de la data de 26 octombrie 2007 sau cel mai târziu la data de 6 martie 2008. Pe cale de consecinţă, acţiunea formulată la data de 18 decembrie 2008 era prescrisă, în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Al doilea aspect de nelegalitate, invocat prima dată în recurs, de ambii recurenţi, îl reprezintă excepţia lipsei de obiect a acţiunii reclamantei-intimate, în condiţiile în care dispoziţiile legale în vigoare la data pronunţării sentinţei civile recurate nu mai prevedeau aprobarea prin hotărâre de guvern a despăgubirilor aferente inundaţiilor controlate.
Se arată că în cauză, la data pronunţării sentinţei atacate erau aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 3/2010 privind modificarea şi completarea Legii apelor, care a intrat în vigoare la data de 19 februarie 2010, normă care a modificat dispoziţiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 şi care în urma modificării nu se mai prevedea atribuţia Guvernului de a aproba prin hotărâre de guvern despăgubirile datorate proprietarilor afectaţi în urma inundărilor controlate. Aceasta deoarece dispoziţiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/2000 au fost modificate anterior soluţionării acţiunii reclamantei în sensul înlăturării acestei atribuţii a Guvernului privind plata despăgubirilor.
Al treilea aspect de nelegalitate invocat de ambii recurenţi, priveşte greşita aplicare a dispoziţiilor art. 76 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 în raport de probele administrate pe situaţia de fapt respectiv acte şi expertize tehnice de specialitate.
Se arată că, pe de o parte, sentinţa atacată este nelegală deoarece instanţa de fond s-a substituit autorităţilor şi a dispus obligarea Guvernul României la adoptarea hotărârii prin care să aprobe despăgubirea intimatei-reclamante cu suma de 499.298,7 RON şi, pe de altă parte, sentinţa este netemeinică deoarece suma pretinsă şi stabilită prin sentinţa atacată nu corespunde valorii daunelor suferite de reclamanta-intimată, fiind supraevaluată prin rapoartele de expertiză efectuate.
Se solicită admiterea recursurilor şi casarea sentinţei atacate în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., apreciindu-se ca fiind necesară readministrarea probei cu expertiză.
La dosar intimata-reclamantă a depus note scrise în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.
Analizând recursurile declarate, conform dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente, comune ambelor recursuri, că acestea sunt nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune cât şi soluţionarea fondului cauzei.
Primul aspect de nelegalitate privind greşita respingere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, aceasta fiind apreciată ca tardiv formulată în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, faţă de data formulării acţiunii – 18 decembrie 2008.
Acesta nu poate fi reţinut de Curte, instanţa de fond, în raport de calificarea corectă dată acţiunii - refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri privind un drept recunoscut de lege asimilat conform dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi de succesiunea sesizărilor reclamantei-intimate şi de răspunsurile comunicate de autorităţile, respingând în mod corect excepţia invocată, în raport de ultima adresă de răspuns emisă de pârâtul-recurent Guvernul României din 10 iulie 2008.
Fapt de necontestat, care rezultă din actele depuse, reclamanta-intimată ca proprietară şi persoană îndreptăţită, în perioada 19 iunie 2006-16 iunie 2008 a formulat mai multe cereri către autorităţile recurente în special către recurentul-pârât Ministerul Mediului şi Pădurilor pentru acordarea, conform dispoziţiilor Legii nr. 107/1996 a despăgubirilor pentru pagubele suferite ca urmare a inundării controlate a incintei F.-V..
Fiind aplicabile dispoziţiile art. 76 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 prin care se reglementa o anumită procedură de propunere a despăgubirilor de către prefecţi şi aprobarea lor prin hotărâre de guvern, reclamanta-intimată a formulat succesiv adrese la autorităţile competente pentru soluţionarea cererii având ca obiect acordarea de despăgubiri, în măsura în care autoritatea locală competentă respectiv Instituţia Prefectului Ialomiţa a emis din 22 octombrie 2007 hotărârea prin care a fost aprobat raportul cu pagubele evaluate.
În mod corect s-a luat în considerare de către instanţa de fond, ca moment al începerii curgerii termenului de prescripţie pentru formularea acţiunii a ultimei adrese de răspuns emisă de pârâtul-recurent, ca autoritate competentă, respectiv adresa din 10 iulie 2008. În raport de această adresă acţiunea reclamantei-intimate introdusă la data de 18 decembrie 2008 a fost formulată în termenul de prescripţie de 6 luni prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În mod corect, pe situaţia de fapt instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, neputându-se reţine existenţa unei pasivităţi a reclamantei-intimate în efectuarea demersurilor având ca obiect obţinerea despăgubirilor la care avea dreptul conform art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996.
Al doilea aspect de nelegalitate, privind lipsa de obiect a acţiunii invocat, în recurs şi analizat de Curte în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., nu poate fi reţinut. Dispoziţiile O.U.G. nr. 3/2010, intrate în vigoare la 19 februarie 2010 nu sunt aplicabile în prezenta cauză în raport de principiul neretroactivităţii legii civile noi şi principiul aplicării imediate a legii civile noi. Pentru situaţia litigioasă ivită anterior modificării dispoziţiilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 nu sunt aplicabile dispoziţiile modificate prin O.U.G. nr. 3/2010, ci în raport de principiile mai sus enunţate sunt şi rămân aplicabile dispoziţiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, în forma în vigoare la momentul naşterii dreptului reclamantei-intimate prin care se reglementa procedura de aprobare a despăgubirilor propuse de prefect prin hotărâre a Guvernului. Pe cale de consecinţă, nu poate fi reţinută apărarea din ambele recursuri în sensul că acţiunea ar fi lipsită de obiect pe motiv că apariţia unui act normativ nou, care nu este aplicabil, a modificat procedura de acordare a despăgubirilor.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, în forma în vigoare la momentul naşterii dreptului reclamantei-intimate şi a constatat existenţa unui refuz nejustificate de soluţionare a cererii de acordare a despăgubirilor solicitate de reclamanta-intimată ca persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Nu se poate reţine faptul că instanţa de fond s-a substituit autorităţilor recurente şi a pronunţat o soluţie care excede dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi 18 (19 din Legea nr. 554/2004. Curtea apreciază că soluţia de fond pronunţată prin sentinţa atacată se încadrează în dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât în ceea ce priveşte obiectul cât şi soluţia pe care o poate pronunţa.
Cenzurând refuzul nejustificat al pârâţilor-recurenţi de a soluţiona cererea reclamantei-intimate, având ca obiect plata despăgubirilor, instanţa de fond, în raport de probele administrate- inclusiv probele cu expertiză tehnică efectuată pentru pagube produse reclamantei-intimate, a admis acţiunea în raport de dispoziţiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 şi a obligat la aprobarea unei despăgubiri în cuantumul rezultat din expertize. Curtea nu va reţine susţinerea din recurs privind supraevaluarea daunelor, instanţa de fond stabilind în mod corect suma reprezentând daune cauzate de inundarea controlată din anul 2006, în raport de concluziile rapoartelor de expertiză dosar fond.
Curtea apreciază că în raport de motivele invocate nu se impune refacerea rapoartelor de expertiză, nefiind îndeplinite condiţiile de casare cu trimitere spre rejudecare.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi de Ministerul Mediului şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 1487 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4661/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 4662/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
