ICCJ. Decizia nr. 3718/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3718/2011
Dosar nr. 712/46/2010
Şedinţa publică de la 24 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.C. a formulat contestaţie împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap din 16 aprilie 2010, emisă de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de încadrare a sa în gradul de handicap accentuat.
În motivarea contestaţiei, reclamantul a susţinut că în mod eronat a dispus pârâta încadrarea sa în grad de handicap mediu, în condiţiile în care, datorită afecţiunilor de care suferă, dovedite prin acte medicale, s-ar fi cuvenit să fie încadrat în grad de handicap accentuat.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 198/F-C din 15 septembrie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de către reclamantul B.C..
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea criteriilor medico-psihosociale prevăzute în ordinul comun evocat, avizat de comisiile de specialitate, iar încadrarea contestatorului în grad mediu de handicap pe timp nelimitat, s-a făcut corect.
Examinând afecţiunile de care suferă contestatorul, potrivit actelor medicale prezentate, prin prisma criteriilor prevăzute în Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992/2007 al Ministrului Sănătăţii Publice, Cap.7, Subcap.I: evaluarea gradului de handicap în afectarea mobilităţii articulaţilor şi oaselor, pct. 1: Afecţiuni osteoarticulare congenitale sau contractate precoce, Curtea a constatat că acesta nu îndeplineşte cerinţele pentru încadrarea în grad accentuat de handicap.
Prima instanţă a arătat că, raportat la criteriile de evaluare, în cazul contestatorului, coxartroza anchilozantă este unilaterală, scurtarea membrului inferior stâng este redusă (3-5 cm.) nu este afectat şoldul opus (articulaţia coxoarticulară dreaptă), nu prezintă tulburări respiratorii generate de scolioză, nu a fost împiedicat să desfăşoare activitate salarială în condiţii de grupă de muncă (sudor), iar complicaţiile diabetului zaharat tip II sunt nesemnificative, nefiind însoţite de tulburări funcţionale.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul B.C., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ..
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că încadrarea sa în gardul de handicap mediu este nelegală în raport cu afecţiunile de care suferă, dovedite cu actele medicale depuse la dosar.
A mai arătat că în cadrul probatoriului a solicitat şi efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească în mod cert gradul de handicap, dar instanţa nu a dispus administrarea probei solicitate şi s-a rezumat la a face propriile aprecieri asupra diagnosticului medical, trăgând concluzia că nu se încadrează în criteriile medio-psihosociale prevăzute în Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992/2007 al Ministrului Sănătăţii Publice.
În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat în principal, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii şi încadrării sale în gradul de handicap accentuat şi, în subsidiar, casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize medico-legale.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1.Argumentele de fapt şi de drept relevante
Actul administrativ supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ este decizia de încadrare în grad de handicap din 16 aprilie 2010, prin care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a atestat încadrarea recurentului-reclamant în grad de handicap mediu, nerevizuibil, valabil din 5 mai 2008.
Această decizie a fost emisă în executarea sentinţei nr. 82 din 6 mai 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5891 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost anulată decizia nr. 2218 din 7 martie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi a fost obligată autoritatea pârâtă să emită o nouă decizie prin care să-l încadreze pe reclamant în gradul de handicap corespunzător afecţiunii de care suferă.
Conform actelor medicale depuse la dosarul de fond, între care se afla adeverinţa medicală din 14 aprilie 2010, emisă de Cabinetul medical individual I.C. din Piteşti şi referatul din 20 februarie 2008, emis de acelaşi medic de familie, recurentul-reclamant suferă de luxaţie congenitală de şold stâng şi coxatroză secundară la acelaşi şold şi de diabet zaharat de tip II.
Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile cuprinse în Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice, care în capitolul 7 pct. 1 reglementează criteriile medico-psihosociale pentru evaluarea în grad de handicap în afectarea mobilităţii articulaţiilor şi oaselor. Niciuna dintre susţinerile părţii sau probele administrate nu este aptă să răstoarne prezumţia de legalitate şi veridicitate de care beneficiază actul administrativ contestat ori să conducă la concluzia unei exercitări eronate a dreptului de apreciere, iar la termenul din 15 septembrie 2010, când s-au încheiat dezbaterile în cauză, potrivit celor consemnate în practicaua sentinţei, recurentul-reclamant a arătat că nu mai are cereri de formulat, nesolicitând administrarea probei cu expertiză medico-legală.
2.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele reţinute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.C. împotriva sentinţei civile nr. 198/F-C din 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4658/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4659/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
