ICCJ. Decizia nr. 4658/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4658/2011
Dosar nr. 1270/57/2010
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul U.A.G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, să se dispună:
- anularea procesului-verbal al Comisiei de Examinare din Centrul Universitar Timişoara, Auditori Energetici pentru Clădiri, încheiat în data de 14 iulie 2010, în ceea ce priveşte decizia de neadmitere la examenul de atestare în profesia de auditor energetic pentru clădiri;
- recunoaşterea dreptului de a fi admis la examenul de atestare în profesia de auditor energetic pentru clădiri;
- obligarea comisiei de examinare să elibereze avizul pe baza căruia să fie admis la examenul de atestare în profesia de auditor energetic pentru clădiri şi a reprezentantului Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului să confirme avizul, iar, în subsidiar, să fie obligată comisia să verifice dacă se încadrează în prevederile art. 8 alin. (2) al Îndrumarului din 9 aprilie 2003, aprobat prin Ordinul nr. 550/2003 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei, respectiv dacă se înscrie în noţiunea de specialist de înaltă calificare care a lucrat în domeniu;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul susţine că, prin cererea înregistrată la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului din 2 noiembrie 2009, a solicitat atestarea sa în calitatea de auditor energetic pentru clădiri în specialitatea construcţii, instalaţii şi construcţii şi instalaţii, în urma unui examen pe care trebuia să-l susţină în condiţiile art. 9 şi urm. din Îndrumarul din 9 aprilie 2003, aprobat prin Ordinul nr. 550/2003 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că specialistul de înaltă calificare în domeniu este persoana fizică care deţine un titlu universitar în domeniul eficienţei energetice a clădirilor, aşa cum precizează art. 8 alin. (1) din Îndrumar şi care a desfăşurat activitate în acest domeniu. Reclamantul nu deţine o astfel de calificare, singurul argument invocat fiind experienţa deţinută în domeniul distribuţiei energiei electrice în perioada 1959-1976, ca urmare a exercitării activităţii în cadrul întreprinderii de reţele electrice pentru fostul raion Orăştie, actualmente SC E. SA, fapt care nu poate substitui calificarea pe care reclamantul ar fi obţinut-o dacă urma o treaptă de învăţământ superior în domeniul eficienţei energetice a clădirilor. Nici cursurile universitate invocate de reclamant nu pot substitui calificarea care stă la baza formării unui specialist cu înaltă calificare, întrucât aceste cursuri ar trebui să aibă ca bază pregătirea teoretică şi practică acumulată de către reclamant ca urmare a absolvirii unei universităţi în domeniu. Mai mult, aceste cursuri au fost efectuate în urmă cu trei ani, reclamantul neprezentând documente care să ateste că ulterior absolvirii acestor cursuri ar fi lucrat în domeniu eficienţei energetice a clădirilor. Astfel, chiar dacă s-ar admite că în urma acestor cursuri reclamantul a devenit specialist de înaltă calificare, nu este îndeplinită cealaltă condiţie cumulativă de a lucra în domeniul eficienţei energetice a clădirilor ulterior calificării.
Prin sentinţa civilă nr. 305 din 17 decembrie 2010 Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată reclamantului U.A.G.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
Modul în care se efectuează atestarea auditorilor energetici pentru clădiri şi instalaţiile aferente acestora este stabilit prin Anexa, Îndrumător pentru atestarea auditorilor energetici pentru clădiri şi instalaţiile aferente din Ordinul nr. 550/2003 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un specialist care solicită atestarea pentru auditor energetic sunt prevăzute în art. 8 al actului normativ menţionat.
Din cuprinsul acestui articol, rezultă că unele condiţii se referă la pregătirea şi experienţa profesională pe care trebuie să le aibă specialistul care solicită înscrierea la examenul pentru atestarea în calitate de auditor energetic, în timp ce altele au în vedere ca solicitantul să corespundă cerinţelor examinării în comisia de atestare pentru specialitatea şi gradul solicitate.
În ceea ce priveşte pregătirea profesională, se observă că, prin art. 8 alin. (1) lit. a), lit b), lit. c) şi lit. d) din Îndrumar, se indică în mod expres faptul că solicitantul trebuie să aibă una din următoarele calităţi: inginer constructor, absolvent al unui institut sau al unei facultăţi de construcţii; arhitect, absolvent al unui institut de arhitectură sau al unei facultăţi de construcţii şi arhitectură; inginer de instalaţii, absolvent al unei facultăţi de instalaţii pentru construcţii; inginer mecanic sau energetic, absolvent al unei facultăţi de mecanică sau energetică. De asemenea, în alin. (2) al art. 8 din Îndrumar, se prevede faptul că pot fi admişi la atestare, pe baza avizului comisiei de examinare, confirmarea făcându-se de reprezentantul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei din comisie, şi inginerii cu pregătire similară inginerilor de instalaţii pentru construcţii, încadraţi în lista de profile şi specialităţi emisă de Facultatea de Instalaţii din Universitatea T.C. Bucureşti, sau specialiştii de înaltă calificare care au lucrat în domeniu.
În ceea ce priveşte experienţa profesională, se observă că, potrivit alin. (4) din acelaşi act normativ, specialiştii care solicită atestarea pentru auditori energetici gradul I trebuie să aibă activitate de cel puţin 10 ani în învăţământ, cercetare, proiectare sau execuţie ca arhitect, inginer constructor, inginer de instalaţii sau specialităţi similare celor de instalaţii, iar potrivit alin. (5) specialiştii care solicită atestarea pentru auditori energetici gradul II trebuie să aibă activitate de cel puţin 6 ani în învăţământ, cercetare, proiectare sau execuţie ca arhitect, inginer constructor, inginer de instalaţii sau specialităţi similare celor de instalaţii.
Reclamantul nu deţine niciuna din calităţile prevăzute expres de textul de lege, fiind absolvent din anul 1975 al Universităţii Timişoara, Facultatea de Ştiinţe ale Naturii, Specializarea Matematică,
Reclamantul susţine însă că prin activitatea prestată din anul 1959 şi până în anul 1976 în cadrul sistemului energetic, în funcţii de execuţie (tehnician) şi de conducere (şef de centru de distribuţie energie electrică), precum şi prin faptul că a absolvit şi Colegiul Postuniversitar de Perfecţionare şi Specializare „Reabilitare Termică şi Energetică a Clădirilor Existente” Timişoara şi a urmat cursurile privind reabilitarea termică a fondului de cădiri construit şi stimularea economisirii consumului energetic aferent, necesar auditului energetic al clădirilor, a devenit un specialist de înaltă calificare în domeniul energetic, aşa încât, în conformitatea cu prevederile art. 8 alin. (2) din Îndrumar, putea fi admis la atestare, pe baza avizului comisiei de examinare.
Susţinerile reclamantului sunt neîntemeiate, întrucât, din interpretarea prevederilor art. 8 alin. (2) din Îndrumar, rezultă că pot fi admişi la atestare, pe baza avizului comisiei de examinare, specialiştii de înaltă calificare care au lucrat în domeniul pentru care se face atestarea, respectiv în domeniul eficienţei energetice a clădirilor, şi nu în alt domeniu, cum ar fi, de exemplu, domeniul distribuţiei energiei electrice.
Este de observat că pentru admiterea la atestare pe baza avizului comisiei de examinare nu este suficient ca solicitantul să fie un specialist de înaltă calificare, ci el trebuie să fi lucrat şi în domeniu, întrucât, în ceea ce îi priveşte, aşa cum rezultă din interpretarea coroborată a alin. (4) şi alin. (5) al art. 8 cu art. 2 şi art. 3 din Îndrumar, nu se cere demonstrarea unei anumite experienţe profesionale, specialiştii de înaltă calificare nefiind enumeraţi printre specialiştii prevăzuţi de art. 4 şi alin. (5) al art. 8.
Or, reclamantul nu a absolvit cursurile vreunei instituţii de învăţământ superior în domeniul pentru care se face atestarea, absolvirea Colegiul Postuniversitar de Perfecţionare şi Specializare „Reabilitare Termică şi Energetică a Clădirilor Existente” Timişoara şi parcurgerea unor cursuri privind reabilitarea termică a fondului de cădiri construit şi stimularea economisirii consumului energetic aferent nefiind de natură să suplinească cursurile universitare, dar el nici nu a lucrat niciodată în domeniul pentru care se face atestarea, aşa încât în ceea ce îl priveşte nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 8 alin. (2) din Îndrumar.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul U.A.G.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele:
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un specialist care solicită atestarea pentru auditor energetic sunt prevăzute în art. 8 din Îndrumarul din 9 aprilie 2003 aprobat prin Ordinul nr. 550/2003 al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, însă în art. 8 sunt prevăzute condiţii diferite de atestare pentru categorii diferite de persoane.
Alin. (2) teza a II-a din art. 8 se referă la specialiştii de înaltă calificare care au lucrat în domeniu, condiţie pe care o îndeplineşte şi în baza căreia a solicitat examinarea, ipoteza având în vedere situaţia celor care nu au absolvit o facultate dintre cele menţionate la alin. (1), dar care au lucrat în domeniu în funcţii care le-au permis să dobândească o înaltă calificare, şi care să poată obţine atestatul de auditor energetic.
Instanţa a înţeles în mod greşit sensul termenilor şi a făcut o aplicare greşită a legii, şi nu i-a privit pe specialiştii de înaltă calificare drept o categorie aparte în privinţa condiţiilor de testare, cărora nu le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (4) şi alin. (5). Reclamantul a devenit specialist de înaltă calificare deşi este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe ale Naturii, specializarea matematică, prin activitatea prestată în perioada 1959-1976 în cadrul sistemului energetic în funcţii de execuţie şi de conducere, aşadar prin practica efectuată de-a lungul timpului a dovedit multă calificare în domeniu.
De precizat că legiuitorul foloseşte sintagma „specialişti de înaltă calificare”, pe când pârâtul utilizează expresia „specialişti cu înaltă calificare” diferenţa constând în aceea că în primul caz este vorba de persoane care au dobândit calificarea prin practicarea meseriei în domeniul respectiv, iar în al doilea, prin studii superioare.
În mod greşit instanţa consideră că pot fi admişi la testare, pe baza avizului comisiei de examinare, specialiştii de înaltă calificare care au lucrat în domeniul pentru care se face testarea, respectiv în domeniul eficienţei energetice a clădirilor, însă nu există nici un singur inginer mecanic sau energetic cu calificare în domeniul eficienţei energetice a clădirilor, calificare ce se obţine prin cursuri postuniversitare în domeniul eficienţei energetice a clădirilor, pe care reclamantul o posedă.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, precum şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru argumentele expuse în continuare:
Contrar celor susţinute de recurent, „specialişti de înaltă calificare care au lucrat în domeniu”, la care se referă art. 8 alin. (2) din Îndrumarul aprobat prin Ordinul nr. 550/2003 al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, vizează persoane care posedă o competenţă recunoscută în domeniu, pe baza unei calificări superioare (studii universitare) şi a unei experienţe practice în domeniul pentru care solicită atestarea, şi nu se referă, aşa cum susţine domnul U.A.G.I., la persoane care dovedesc o practică îndelungată în profesia respectivă. Corect a arătat judecătorul fondului că recurentul, deşi a absolvit cursuri post universitare în domeniul reabilitării termice şi energetice a clădirilor, acesta nu are nici un fel de experienţă practică în domeniul pentru care solicită admiterea la testare ca absolvent al unor cursuri universitare de specialitate, experienţa în domeniul distribuţiei energiei electrice fiind fără relevanţă în cauză (de electrician la Combinatul Siderurgic H., respectiv de tehnician principal şi de maistru în cadrul Întreprinderii de Reţele Electrice D.).
Prin urmare, corect i-a respins prima instanţă acţiunea, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.A.G.I., împotriva sentinţei civile nr. 305 din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3716/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3718/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
