ICCJ. Decizia nr. 3723/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3723/2011
Dosar nr. 3500/1/2011
Şedinţa publică de la 24 iunie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea primei instanţe
Prin decizia civilă nr. 405/CA din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva deciziei civile nr. 158/CA din 17 martie 2008.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a constatat că fiind împlinit termenul legal de un an de la data întocmirii ultimului act de procedură, la data de 17 iulie 2009, în conformitate cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit referat pentru constatarea perimării.
2. Decizia instanţei de control judiciar
Prin decizia civilă nr. 2092 din 23 aprilie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de B.I. împotriva deciziei nr. 405/CA din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a constatat că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., astfel încât Curtea de Apel în mod corect a constatat perimată contestaţia în anulare.
3. Calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul B.I., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În motivarea cererii, contestatorul a susţinut că la ultimul termen cauza nu era în stare de judecată, că nici el, nici intimata nu au fost legal citaţi, că decizia contestată este plină de greşeli materiale, că nu au fost cercetate toate motivele de recurs invocate de către recurent şi că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a susţinerilor contestatorului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.
Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi formulată numai în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 317 din C. proc. civ., „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.
Art. 318 prevede că „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
În speţă, deşi contestatorul a evocat toate aceste dispoziţii, nu a adus argumente sau dovezi în sprijinul incidenţei acestora.
La rândul său, Înalta Curte nu a putut identifica, cu privire la decizia a cărei anulare se solicită, existenţa vreunui viciu de procedură sau erori de natură a fundamenta admiterea contestaţiei în anulare.
În aceste condiţii, contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă.
Faţă de vădita netemeinicie a cererii contestatorului şi exercitarea repetată a căii de atac a contestaţiei în anulare, aspect de natură a contura reaua-credinţă a acestuia în exercitarea dreptului prevăzut de art. 317 şi urm. din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 108¹ alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. şi a amenda contestatorul cu suma de 500 de RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei civile nr. 2092 din 23 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Aplică contestatorului o amendă judiciară în cuantum de 500 RON în temeiul art. 108¹ alin. (1) pct. 1, lit. a) din C. proc. civ..
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare în ceea ce priveşte amenda aplicată.
Irevocabilă în privinţa contestaţiei în anulare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4659/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4660/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
