ICCJ. Decizia nr. 3748/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3748/2011
Dosar nr. 22894/3/2008
Şedinţa publică de la 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. 22894/3/2008, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul C.P. (nume anterior C.I.), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare din 30 aprilie 2008, precum şi din înscrisurile ataşate acţiunii în constatare, pârâtul a fost recrutat în anul 1980 de către organele de Securitate, în scopul supravegherii informative a "elementelor suspecte" din satul D., judeţul Iaşi, având numele conspirativ „S.". Relaţia acestuia cu organele de Securitate a avut următoarea evoluţie: colaborator (1982-1984), informator (1984-1989), persoană de sprijin (1989).
Prin încheierea din data de 14 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus admiterea cererii formulate de pârât şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin Decizia nr. 530 din 09 aprilie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională s-a dispus respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 2990 din 30 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.
La Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 22894/3/2008.
Prin încheierea din data de 03 iunie 2010, Curtea a respins în principiu cererea de intervenţie formulată de petentul B.E., reţinând că nu a justificat un interes în promovarea cererii, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 49 şi urm. C. proc. civ..
Pârâtul, deşi a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin concluziile orale formulate în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2010, reclamantul, reprezentat de avocat, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
În raport de probele administrate şi de susţinerile părţilor, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 4336 din 4 noiembrie 2010, a admis acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a apreciat, în raport de actele depuse în susţinerea notei de constatare din 30 aprilie 2008, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că informaţiilor furnizate Securităţii de către pârât priveau activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În cauză s-au formulat două recursuri pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Împotriva încheierii din data de 3 iunie 2010 s-a formulat recurs de petentul B.E..
Împotriva sentinţei civile nr. 4336 din 4 noiembrie 2010 s-a formulat recurs de către pârât pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin încheierea din 3 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, a respins în principiu cererea de intervenţie formulată de petentul B.E., reţinând că acesta nu a justificat un interes în promovarea cererii, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 49 şi următoarele din C. proc. civ..
În recursul declarat împotriva acestei încheieri se critică ca nelegală şi netemeinică respingerea cererii de intervenţie, făcându-se aprecieri pe fondul cauzei.
Acest recurs formulat de o persoană care nu are calitatea de parte în cauză, Curtea, în raport de dispoziţiile art. 56 C. proc. civ., îl apreciază ca neavenit şi urmează a fi respins ca atare pentru următoarele motive:
Conform art. 56 C. proc. civ., „Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul unuia din părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs.
În cauză, cererea de intervenţie formulată de petentul B.E. a fost formulată în interesul reclamantului-intimat Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, iar această cerere fiind respinsă prin încheierea recurată din 3 iunie 2010, reclamantul-intimat nu a formulat recurs. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de petent este neavenit în măsura în care partea pentru care a formulat cerere de intervenţie, în speţă Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, nu a formulat ea însăşi recurs.
Recursul declarat de intimatul-pârât împotriva sentinţei civile nr. 4336 din 4 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, critică ca nelegală şi netemeinică sentinţa atacată, motivele de recurs încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ..
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul critică sentinţa instanţei de fond pentru existenţa unei motivări contradictorii, vădit părtinitoare reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în ceea ce priveşte concluzia existenţei calităţii de colaborator al Securităţii. Recurentul arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de probele administrate pe situaţia de fapt în sensul că informaţiile furnizate nu mai prezentau caracter operativ pentru organele de securitate , iar pe de altă parte notele erau furnizate organelor de Miliţie, care erau competente să soluţioneze aspectele de natură infracţională care formau obiectul notelor date la 6 mai 1983 şi la 16 ianuarie 1984.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se critică ca nelegală sentinţa atacată pentru aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru concluzia vădit falsă în sensul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a fi constatată calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe recurentul-pârât.
La dosar în susţinerea recursului, recurentul a depus practică judecătorească.
Analizând recursul declarat de recurentul-pârât, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ..
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea nu va reţine susţinerile din recurs privind existenţa unei motivări contradictorii în raport de situaţia de fapt.
Instanţa de fond a motivat corect şi obiectiv, în fapt şi în drept soluţia pronunţată prin care s-a admis acţiunea în constatare şi s-a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul-recurent. Motivarea nu este părtinitoare în raport de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ci este, în raport de situaţia de fapt, o analiză obiectivă a notelor informative date de recurentul-pârât la 6 mai 1983 şi respectiv 16 ianuarie 1984. Faptul că recurentul arată că aceste note nu au avut caracter operativ şi au fost date către organele de Miliţie şi nu direct organelor de Securitate, nu se confirmă, în totalitate, iar în al doilea rând acestea nu reprezintă elemente de natură a infirma caracterul informaţiilor furnizate şi conţinutul lor care au determinat, în mod corect constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe recurent. Aceasta în decursul activităţii de informare a desfăşurat activitate de colaborator 1982-1984, informator 1984-1989 şi persoană de sprijin 1989.
Al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat.
Instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale concluzionând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Furnizarea conştientă de informaţii date organelor de miliţie şi de securitate de recurentul-pârât, cu nume conspirativ „S.” priveau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acele informaţii au fost de natură a produce încălcarea unor drepturi fundamentale respectiv dreptul la viaţa privată şi dreptul la libera exprimare prevăzută de art. 17 şi 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Faţă de cele expuse mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât împotriva sentinţei civile nr. 4336 din 4 noiembrie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.P. împotriva sentinţei nr. 4336 din 4 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de B.E. împotriva încheierii din 3 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca neavenit.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4662/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4663/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
