ICCJ. Decizia nr. 3749/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3749/2011
Dosar nr. 4167/2/2009
Şedinţa publică de la 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul B.V..
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat de organele de Securitate la data de 27 martie 1981 la aceeaşi dată semnând angajamentul olograf cu numele conspirativ de „S.”.
A mai precizat reclamantul că pârâtul a furnizat informaţii prin materialele furnizate în perioada colaborării cu organele de securitate, informaţii care se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar, care au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, în speţă dreptul la viaţa privată şi dreptul la libera circulaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 1149 din 5 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul B.V..
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că din examinarea documentelor considerate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca atestând transmiterea de informaţii furnizate de către pârât, nu se poate concluziona că informaţiile furnizate denunţau activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar.
Analizând conţinutul concret al informaţiilor furnizate, prima instanţă a apreciat că acestea nu sunt suficiente pentru a caracteriza o relaţie de colaborare cu Securitatea, în sensul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care a solicitat în temeiul art. 299 şi art. 3041 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate şi admiterea acţiunii în sensul constatării calităţii de colaborator al Securităţii a numitului B.V..
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-reclamant a arătat următoarele:
- în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea, considerând că pârâtul-intimat nu ar fi furnizat informaţii de natură a caracteriza o relaţie de colaborare cu Securitatea, în sensul art. 2 lit. b) Teza I din O.U.G.nr. 24/2008;
- consideră recurentul că informaţiile furnizate de către intimat, relaţii ale unor cetăţeni români cu persoane din străinătate, în afara cadrului permis de rigorile statului totalitar, era o atitudine neagreată de regim şi, prin urmare potrivnică acestuia, iar pe de altă parte, aceste informaţii vizau încălcarea unor drepturi fundamentale, intimatul având posibilitatea de a conştientiza posibilele urmări ale informaţiei furnizate;
- în fine, s-a arătat că, legiuitorul nu cere existenţa unei pluralităţi de informaţii furnizate, fiind de ajuns un singur denunţ care să îndeplinească cele două condiţii, pentru reţinerea acestei calităţi, astfel că se impunea admiterea acţiunii cu care a sesizat instanţa de fond.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului, pentru considerentele ce urmează:
Recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii intimatului-pârât B.V. de colaborator al Securităţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că sunt întemeiate criticile formulate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în legătură cu activitatea intimatului-pârât, care a adus atingere dreptului fundamental la viaţa privată ca şi a dreptului la libera circulaţie, fiind întrunite în cazul de faţă toate condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii a acestuia.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Din materialul probator existent la dosar, Înalta Curte reţine că normele cu caracter special în discuţie au o justificare obiectivă şi rezonabilă în sensul jurisprudenţei C.E.D.O, astfel încât soluţia instanţei de fond este nelegală, întrucât norma specială menţionează categoriile de persoane cărora li se aplică dispoziţiile legale arătate.
Astfel, intimatul-pârât a informat organele de Securitate ale regimului comunist, sub acoperirea numelui conspirativ „S.”, printre altele despre faptul că un coleg care avea relaţii de concubinaj cu o persoană de cetăţenie greacă, persoana respectivă fiind „luată în studiu” - verificată în vederea recrutării şi pentru legături cu străinii.
Instanţa de fond a apreciat însă, că din conţinutul înscrisurilor de la dosar nu poate reţine îndeplinirea cumulativă a condiţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informaţiile furnizate de pârât, neatingând calitatea impusă de lege, anume de a denunţa activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Condiţia cu privire la vizarea încălcării unor drepturi este fără doar şi poate îndeplinită, întrucât în urma furnizării unor astfel de informaţii asupra celui la care se referea denunţul urma, de obicei să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii ,ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoana în cauză era deja urmărită.
În cauză, s-a demonstrat şi îndeplinirea condiţiei legale prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât relaţiile românilor cu persoane străine în afara rigorilor statului totalitar erau interzise.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat iar rejudecând cauza pe fond, acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii va fi admisă fiind întrunite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a se constata, calitatea de colaborator al Securităţii, a pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 1149 din 5 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată, în sensul că admite acţiunea şi constată existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul-intimat B.V..
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4663/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4664/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
