ICCJ. Decizia nr. 3752/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3752/2011
Dosar nr. 7905/2/2009
Şedinţa publică de la 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului M.C..
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul deşi nu a semnat un angajament a furnizat organelor de Securitate, informaţii despre mai multe persoane, informaţii care se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acţiunile sale în această calitate au încălcat dreptul la exprimare şi libertatea opiniilor, dreptul la liberă circulaţie şi dreptul la viaţa privată.
Prin sentinţa civilă nr. 2188 din 7 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul M.C..
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, iar informaţiile furnizate de către pârât nu au fost date în calitate de colaborator ca şi activitate de sprijinire a organelor de securitate, ci în contextul în care pârâtul era urmărit informativ şi anchetat.
Împotriva hotărârii Curţii de Apel Bucureşti, considerând-o nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii care a solicitat în temeiul art. 299 şi 3041 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate şi admiterea acţiunii în sensul constatării calităţii de colaborator al Securităţii a numitului M.C..
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-reclamant a arătat următoarele:
- în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea considerând că pârâtul-intimat nu ar fi furnizat informaţii de natură a caracteriza o relaţie de colaborare cu Securitatea în sensul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, din denunţurile analizate rezultând că sunt îndeplinite aceste condiţii;
- faptul că intimatul-pârât a avut şi calitatea de urmărit informativ nu îl exonerează pe acesta de la reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile arătate în cuprinsul tezei a II-a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 299, 3041, 305 C. proc. civ., art. 2 lit. b) şi art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Intimatul M.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond susţinând în esenţă că, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a putea fi reţinută calitatea sa de colaborator, iar informaţiile menţionate în nota de constare au fost date în contextul în care intimatul era urmărit informativ şi anchetat.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele în continuare arătate.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. b) colaborator al securităţii este „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere, ori de arest, pentru motive politice, privind cauza pentru care a fost cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii, sunt considerate parte a propriului dosar.
Din materialul probator existent la dosar, cu ocazia judecării în fond a cauzei, rezultă că intimatul-pârât nu a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea şi că acestuia i-a fost deschis dosar de urmărire informativă de către organele de securitate, întrucât în anul 1969 a efectuat în Turcia o călătorie turistică, refuzând să se întoarcă în ţară şi revenind cu o întârziere de aproximativ două luni.
Totodată, astfel cum a reţinut în mod corect şi instanţa de fond, informaţiile reţinute prin nota de constatare, ca fiind furnizate de către intimat, vizează perioada şi persoanele întâlnite în Turcia, informaţiile fiind furnizate întrucât acesta era urmărit şi anchetat, având în vedere faptul că acesta îşi depusese actele necesare pentru a pleca definitiv din ţară şi de a se stabili în Turcia.
Instanţa de control judiciar, constată că din conţinutul înscrisurilor aflate la dosar nu se poate reţine îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informaţiile reţinut în Nota de constatare pentru perioada 1969 - 1985 reprezentând în fapt relatări ale ofiţerilor de securitate care se ocupau de urmărirea informativă a pârâtului, care era suspectat de săvârşirea infracţiunii de trădare de patrie, prevăzută de art. 155 alin. (1) C. pen..
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe intimatul-pârât.
Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 2188 din 7 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4668/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4670/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
