ICCJ. Decizia nr. 3753/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3753/2011
Dosar nr. 8201/2/2009
Şedinţa publică de la 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererile înregistrate la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub numărul 8374/2/2008, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâţii I.I., A.D.P.I., D.I., M.O. şi H.V. solicitând să se constate calitatea de colaboratori, respectiv lucrători ai Securităţii a pârâţilor.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâţii furnizând informaţii care se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, aşa cum rezultă din actele dosarului, iar acţiunile lor în această calitate au încălcat dreptul de exprimare şi libertatea opiniilor, secretul corespondenţei şi dreptul la viaţă privată.
De asemenea, în ceea ce priveşte pe pârâtul I.I., a susţinut că acesta, fiind ofiţer de securitate, a avut calitatea de lucrător al Securităţii, iar acţiunile sale au încălcat dreptul la viaţă privată a celor semnalaţi şi a anturajului şi rudelor acestora.
Pârâţii au depus la dosarul cauzei întâmpinări, prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 09 iunie 2009 Curtea a dispus, în temeiul art. 165 din C. proc. civ. în ceea ce priveşte pe pârâţii I.I., A.D.P.I. şi H.V., disjungerea cererii, cauza fiind în stare de judecată doar cu privire la pârâţii D.I. şi M.O..
Prin sentinţa civilă nr. 2440 din 09 iunie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 8374/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea în contradictoriu cu pârâţii D.I. şi M.O., constatându-se că pârâţii au calitatea de colaboratori ai Securităţii.
Urmare a disjungerii s-a format un nou Dosar cu nr. 8201/2/2009, iar la data de 06 octombrie 2009 a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului H.V., numitul F.G., solicitând respingerea acţiunii formulată de reclamant împotriva acestuia ca neîntemeiată. Cererea de intervenţie a fost admisă în principiu, în temeiul art. 49 C. proc. civ., în şedinţa publică din data de 06 octombrie 2009.
La acest termen, Curtea a considerat cauza în stare de judecată în ceea ce priveşte pe pârâţii I.I. şi A.D.P.I., şi a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată în ce priveşte pe pârâtul pârâtul H.V. pentru administrarea probei cu martori şi a acordat termen la 5 ianuarie 2010 în cunoştinţa părţilor.
Prin sentinţa nr. 3087din 6 octombrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâţii I.I. şi A.D.P.I. şi a constatat că pârâtul A.D.P.I. a avut calitatea de colaborator ai Securităţii, iar pârâtul I.I. a avut calitatea de lucrător al securităţii.
A disjuns cauza cu privire la pârâtul H.V. şi a acordat termen la data de 05 ianuarie 2010 în cunoştinţa părţilor.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut următoarele considerente:
1. Referitor la pârâtul A.D.P.I. Curtea a reţinut că prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este aceea ca această persoană să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, a doua condiţie vizează calitatea informaţiei furnizate, în sensul că prin aceste informaţii se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Toate aceste condiţii trebuie să fie îndeplinite cumulativ.
În speţa de faţă, pârâtul A.D.P.I., a fost recrutat la data de 06 iunie 1974 de organele de securitate întrucât, în cadrul obiectivului C. Câmpia Turzii - sectorul legumicol-exista posibilităţi de sustragere de produse legumicole cât şi săvârşirea de infracţiuni ce lovesc avutul obştesc, astfel că s-a impus recrutarea ca informator a pârâtului, acesta primind numele conspirativ „ D.”.
Referitor la informaţiile furnizate, instanţa a reţinut că la dosarul cauzei se află Note - Raport şi Note de analiză, efectuate de ofiţerii de securitate, respectiv: Nota de analiză din 07 noiembrie 1985, în care ofiţerul de securitate consemnează că informatorul „D.” a furnizat un număr de 6 materiale informative referitoare la lucrările efectuate în C., cât şi cu privire la starea de spirit din rândul populaţiei; Nota de analiză din data de 19 noiembrie 1986 în care ofiţerul operativ Lt. Maj. P.I. consemnează, printre altele, că de la data ultimei analize, 07 noiembrie 1985 informatorul „D.” a furnizat 7 note informative de valoare operativă bună, referitoare la activităţile de cadrul C.-ului din Mihai Viteazu, cât şi cu privire la starea de spirit din comună, datele respective verificându-se, atât prin alte surse, cât şi prin investigaţii la faţa locului, ceea ce dovedeşte că sursa este sinceră şi ataşată organelor de securitate; Nota - Raport din data de 10 noiembrie 1987, de analiză a activităţii, pe anul 1987, în care se consemnează că a furnizat un număr de 7 materiale informative scrise cu valoare operativă foarte bună, în primul rând referitoare la unele nereguli de la C. Mihai Viteazul, stări de spirit, cât şi referitoare la unele elemente di atenţia serviciului de securitate şi a fost folosit pe lângă o delegaţie finlandeză ce a vizitat C.-ul din localitate.
Curtea a constatat că pârâtul a avut o activitate informativă pe o perioadă lungă de timp, aproximativ 15 ani, perioadă în care a fost apreciat de către ofiţerii de securitate, informaţiile furnizate fiind apreciate ca fiind de valoare informativă foarte bună, fiind remunerat în două rânduri pentru activitatea sa în calitate de informator şi, deşi nu toate informaţiile furnizate de pârât se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, informaţiile care vizau starea de spirit din comună.
Instanţa a apreciat că este îndeplinită şi a treia condiţie care se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, întrucât aceste informaţii au încălcat dreptul de la viaţă privată şi libertatea de opinie a persoanei la care se referă.
2. În ceea ce priveşte pe pârâtul I.I., Curtea a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securităţii, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin lucrător al Securităţii se înţelege orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Instanţa a reţinut că toate aceste condiţii sunt îndeplinite cumulativ de pârâtul I.I..
În cauză pârâtul a avut gradul de locotenent major în anul 1962, în cadrul Direcţiei Regionale Mureş - Secţia 4 şi căpitan în anul 1966 în cadrul Direcţiei Regionale Mureş, Secţia Raională Miercurea Ciuc, locţiitor şef secţie raională.
De asemenea, la dosarul cauzei se află un Plan de măsuri din data de 09 aprilie 1962 privind acţiunea dusă împotriva numitului O.V., mecanic auto la I.C.R. Tg. Mureş, „cunoscut cu grave manifestări duşmănoase la adresa regimului popular democrat din R.P.R., care a comentat în mod tendenţios problema transformării socialiste a agriculturii şi a dus zvonuri alarmiste privind reînceperea unui nou război mondial, afirmându-şi speranţa în răsturnarea regimului democrat popular din R.P.R., instigând în mai multe ocazii muncitorii să nu lucreze”, semnat de pârât, prin care a stabilit sarcini şi măsuri ce vizau dirijarea agenţilor pentru urmărirea obiectivului la locul de muncă şi la domiciliu, eventuale legături din anturajul său, activitatea politică şi profesională, audierea unor martori în legătură cu activităţile urmăritului şi propuneri pentru demascare şi punerea în discuţia adunării generale pe întreprindere.
Curtea a constatat că la dosar există mai multe Note informative date de agenţii pârâtului referitoare la activitatea numitului O.V., şi rudele acestuia, în raport cu care acesta a stabilit măsuri.
De asemenea, pârâtul a mai întocmit un Plan de măsuri din data de 15 mai 1966 în dosarul de verificare a lui „I.P.” din Miercurea Ciuc, nume conspirativ de urmărire a numitului P.A., dosar deschis în scopul „cunoaşterii legăturilor suspecte ale elementului cu turiştii francezi, pentru a se afla scopul pentru care a fost căutat de aceşti turişti şi scopul pentru care a vrut să plece în Franţa, cât şi stabilirea manifestărilor duşmănoase ale acestui element”, prin care a stabilit sarcini şi măsuri ce vizau stabilirea rudelor acestui element în străinătate şi concret în care ţară, cum au plecat, în ce ocazie, de unde primeşte bani şi câţi bani are, etc.
Prima instanţă a apreciat că din conţinutul acestor Planuri de măsuri, Note informative, măsuri şi activităţi de urmărire informativă rezultă că în activitatea de verificare a persoanelor suspecte urmărite, pârâtul a procedat la verificarea amănunţită a persoanei în cauză, culegând informaţii atât din viaţa profesională cât şi din viaţa privată a acestuia, a procedat la interceptarea corespondenţei, aceasta reprezentând imixtiuni în viaţa privată, aşa cum corect a susţinut reclamanta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul A.D.P.I..
În motivarea cererii de recurs, se arată în esenţă următoarele: - Instanţa de fond a făcut o încadrare eronată a activităţii recurentului la cele 3 condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din Legea nr. 24/208.
Se arată astfel că recurentul nu a furnizat rapoarte organelor de Securitate ci numai organelor de miliţie, informaţiile furnizate nu denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu au vizat încălcarea şi îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
- Arată recurentul că în acea perioadă existau diversiuni între populaţia maghiară băştinaşă din comuna Mihai Viteazu şi locuitorii români aduşi din zonele de munte şi a încercat să le asigure acelaşi tratament legal nepărtinitor, indiferent de etnie.
- Susţine recurentul în ceea ce priveşte activitatea colonelului M.A.I. B.G. pe raza comunei Mihai Viteazu, este un caz special din care reiese colaborarea sa cu securitatea - pentru care s-a efectuat o anchetă şi 2 ofiţeri trecuţi în rezervă pentru complicitate, spălare de bani.
Instanţa apreciază că informaţiile furnizate de reclamant sunt parţial adevărate şi nu s-au referit la activităţi potrivnice, iar recurentul arată că doreşte să mai completeze probele existând documente pe care Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu le menţionează în acţiune.
De asemenea, se arată că deşi a solicitat Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi instanţei de judecată precizări s-a comunicat că nu au fost identificate documente.
Analizând cererea de recurs , normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 312 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ..
Minuta sentinţei atacate nu este semnată de grefier în conformitate cu art. 261 pct. 8 C. proc. civ..
Instanţa de fond a admis acţiunea şi a constatat calitatea de colaborator pentru pârâtul-recurent A.D.P.I. şi calitatea de lucrător pentru pârâtul H.V..
Deşi arată instanţa de fond că a analizat probele dosarului, în realitate în dosarul prezentat la recurs nu există nici nota de constatare şi nici alte înscrisuri pentru ca instanţa de recurs să exercite un control efectiv asupra sentinţei pronunţate.
Prin urmare, se va admite recursul în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care se va îngriji să existe la dosar documentele pentru care se sprijină hotărârea pronunţată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.D.P.I. împotriva sentinţei nr. 3087din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4670/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4672/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
