ICCJ. Decizia nr. 4664/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4664/2011
Dosar nr. 1082/39/2010
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2306 din 26 noiembrie 2010 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. 2976/86/2009 a respins, ca nefondat, recursul pârâtei A.R.R. Bucureşti, a admis recursul reclamantei SC M.C. SRL Câmpulung, împotriva sentinţei nr. 2043 din 10 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal în Dosar nr. 2976/86/2009, a modificat sentinţa atacată în sensul că a obligat pârâta A.R.R. Bucureşti, prin Agenţia A.R.R. Suceava, să emită licenţă pentru traseul C.M.-C.-R., cu valabilitate 30 iunie 2011, în favoarea reclamantei şi a respins cererile de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 18 RON cheltuieli de judecată din prima instanţă şi recurs.
Ulterior, la data de 15 decembrie 2010, A.R.R. Bucureşti a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat să se dispună retractarea deciziei nr. 2306 din 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosar nr. 2976/86/2009.
Revizuenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi pct. 7 C. proc. civ.
Cu referire la primul motiv de revizuire, întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., a arătat că instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre nelegală, deoarece a omis să se pronunţe şi asupra motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 63C. proc. civ., invocat în cuprinsul cererii de recurs.
Raportat la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a solicitat să se constatate că acesta este aplicabil în cauza dedusă judecăţii deoarece există hotărâri potrivnice date de instanţe de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În acest context, a învederat faptul că fundamentul acestui motiv de revizuire, aşa cum s-a statuat atât în literatura de specialitate cât şi în practica constantă a instanţelor judecătoreşti, are în vedere situaţia în care, în aceeaşi pricină, două instanţe diferite, în dosare distincte, au pronunţat hotărâri potrivnice.
Astfel, reclamanta SC M.C. SRL, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 7440/86/2008, ce s-a aflat spre soluţionare pe rolul Tribunalului Suceava, a mai investit instanţa de contencios administrativ la data de 27 octombrie 2008 cu acţiune privind anularea licenţei de traseu eliberată pentru traseul judeţean C.M.-C.-R., obligarea A.R.R. să emită în favoarea sa licenţa de traseu pentru traseul sus-menţionat şi, respectiv la plata de daune cominatorii de 500 RON/zi întârziere, după rămânerea definitivă a soluţiei pronunţate şi până la îndeplinirea obligaţiei, solicitând acestea în contradictoriu cu A.R.R. Bucureşti, Agenţia A.R.R. Suceava, Consiliul Judeţean Suceava şi SC T. SRL.
Prin sentinţa nr. 287 din 17 februarie 2009 pronunţată în Dosar nr. 7440/86/2008, Tribunalul Suceava a reţinut, în esenţă, că actul administrativ emis de A.R.R. Suceava, respectiv licenţa de traseu eliberată pentru traseul judeţean C.M.-C.-R. nu a constituit obiectul contestării în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările şi completările ulterioare.
În cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 2976/86/2009, ce s-a aflat spre soluţionare pe rolul Tribunalului Suceava, înregistrat la data de 4 mai 2009, reclamanta SC M.C. SRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu A.R.R. Bucureşti, Agenţia A.R.R. Suceava şi SC T. SRL ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea licenţei de traseu eliberată pentru traseul judeţean C.M.-C.-Radauti, obligarea A.R.R. să emită în favoarea sa licenţa de traseu pentru traseul sus-menţionat şi, respectiv la plata de daune cominatorii de 500 RON/zi întârziere, după rămânerea definitivă a soluţiei pronunţate şi până la îndeplinirea obligaţiei.
La termenul de judecata din data de 18 februarie 2010 instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale (în prezent Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională), dispunând, prin încheiere, citarea în cauză, în calitate de pârâtă, a acestei instituţii.
Raportat la obiectul acţiunii formulate de reclamanta SC M.C. SRL, A.R.R. a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2010 de către Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, atacabilă odată cu fondul, această instanţă a respins cele doua excepţii mai sus invocate.
Împotriva acestei Încheieri, cât şi a sentinţei civile nr. 2043 din 10 iunie 2010, pronunţate de Tribunalul Suceava, A.R.R. Bucureşti a formulat recurs, cauză ce a format obiectul Dosarului nr. 2976/86/2009, ce s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava şi în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită.
În fine, a apreciat că raportat la cele învederate rezultă fără echivoc că, în aceeaşi pricină, două instanţe deosebite, în dosare distincte, au pronunţat hotărâri potrivnice, fapt ce atrage incidenţa în cauză a motivului de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată, în sensul anulării deciziei atacate, cu consecinţa admiterii recursului formulat.
Examinând cauza şi cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Revizuienta A.R.R. a învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În susţinerea revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a susţinut că prin hotărâri pronunţate de Tribunalul Suceava, s-a soluţionat în mod contradictoriu aceeaşi pricină. Hotărârile indicate sunt: sentinţa nr. 287 din 17 februarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 7440/86/2008 şi sentinţa nr. 2043 din 10 iunie 2010 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2306 din 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava. Prin această ultimă decizie, s-a admis recursul formulat de reclamanta SC M.C. SRL şi s-a modificat sentinţa nr. 2043 din 10 iunie 2010.
Revizuienta a arătat că, instanţa a dat soluţii potrivnice atunci când într-un dosar a respins, ca inadmisibilă, acţiunea în contencios administrativ (sentinţa nr. 287 din 17 februarie 2009), iar într-un alt dosar a obligat-o la emiterea licenţei de traseu, în favoarea reclamantei SC M.C. SRL (sentinţa nr. 2043 din 10 iunie 2010 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2306 din 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava).
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de aceleaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
- să existe hotărâri definitive contradictorii;
- hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină;
- hotărârile să fie date în dosare diferite;
- în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei;
- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin sentinţa nr. 287 din 17 februarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 7440/86/2008, Tribunalul Suceava nu a soluţionat fondul cauzei, instanţa dispunând respingerea cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, deci această instanţă nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, hotărârea fiind dată asupra excepţiilor procesuale invocate în cauză.
Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca ambele hotărâri să fie pronunţate ori pe considerente procedurale, ori pe fond, pentru că dacă una este pronunţată în temeiul unei excepţii procesuale, iar cealaltă este pronunţată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.
Condiţiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.
În cauza de faţă, chiar dacă sunt îndeplinite unele dintre acestea, nu este îndeplinită condiţia ca hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină.
Aşa cum am arătat, această condiţie presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.
Conform art. 322 pct. 2 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Revizuenta susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra motivului de legalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., însă Înalta Curte apreciază că această susţinere este neîntemeiată şi nu poate fi reţinută deoarece din considerentele deciziei rezultă că instanţa s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de revizuentă sunt neîntemeiate şi nu pot fi rimite.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.R.R. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 2306 din 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3749/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3750/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
