ICCJ. Decizia nr. 3758/2011. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3758/2011
Dosar nr. 17688/301/2009
Şedinţa publică de la 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamanta M.M.N.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi I.T.R.S.V. Ploieşti, obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 112.899,9 RON cu titlu de compensaţie aferentă anului 2007 reprezentând contravaloarea produselor nerecoltate din cauza funcţiilor de protecţie stabilite în recoltarea masei lemnoase de pe suprafaţa de 269 ha teren cu vegetaţie forestieră, actualizată cu rata inflaţiei, până la data plăţii efective şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a necompetenţei materiale a instanţei şi a netimbrării acţiunii.
Pârâtul I.T.R.S.V. Ploieşti a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 12301 din 12 noiembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată la 15 decembrie 2009.
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a invocat prin notele scrise depuse la 08 martie 2010 excepţia lipsei calităţii procesuale pasive motivat de faptul că, în temeiul art. 3 din H.G. nr. 1635/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Pădurilor şi prevederile art. 15 din H.G. nr. 5/2010 privind Organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a operat o subrogaţie legală în sensul că, Ministerul Mediului şi Pădurilor a preluat toate drepturile şi obligaţiile fostului Minister al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
S-a formulat cerere de introducere în cauză a Ministerului Mediului şi Pădurilor în temeiul art. 7 din O.U.G. nr. 115/2009.
Ministerul Mediului şi Pădurilor, introdus în cauză în calitate de pârât, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 2983 din 21 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Mediului şi Pădurilor.
A respins acţiunea formulată de reclamanta M.M.N.A. în contradictoriu cu pârâţii I.T.R.S.V. Ploieşti şi Ministerul Mediului şi Pădurilor, ca nefondată.
A dispus restituirea taxei de timbru de 600 RON şi a timbrului judiciar de 5 RON din dosarul Judecătoriei Sector 3.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut următoarele considerente:
1. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Curtea a apreciat-o ca fiind întemeiată având în vedere că potrivit art. 3 din H.G. nr. 1635/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Pădurilor coroborat cu prevederile art. 15 din H.G. nr. 5/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a operat o subrogaţie legală în sensul că, ministerul nou înfiinţat Ministerul Mediului şi Pădurilor a preluat toate drepturile şi obligaţiile Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale care a devenit astfel Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Astfel, conform dispoziţiilor legale mai sus menţionate „Ministerul Mediului şi Pădurilor se substituie în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din toate actele normative, contractele, convenţiile, înţelegerile, protocoalele, memorandumurile şi acordurile, precum şi în toate litigiile în care fostul Minister al Mediului şi fostul Minister al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru activităţile privind pădurile şi activităţile structurilor specializate în acest domeniu - sunt parte".
2. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Mediului şi Pădurilor, prima instanţă a apreciat că nu este întemeiată urmare a modificărilor legislative mai sus arătate aduse de dispoziţiile H.G. nr. 1635/2009 prin care a fost modificat cadrul procesual în sensul că, Ministerul Mediului şi Pădurilor se subrogă Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în toate drepturile şi obligaţiile, contracte, convenţii, înţelegeri şi în toate litigiile în care fostul Minister al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale este parte.
3. Relativ la excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Curtea a constatat că este neîntemeiată deoarece la dosarul cauzei sunt înscrisuri care demonstrează că reclamanta s-a adresat autorităţii publice încă din anul 2007 pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. g) din O.G. nr. 96/1998, înregistrând dosarul la I.T.R.S.V. Ploieşti cu nr. 1953 din 29 martie 2009.
4. Pe fondul cauzei, s-a reţinut că acţiunea este neîntemeiată.
S-a constatat că pârâtul I.T.R.S.V. Ploieşti a efectuat calculul contravaloric compensaţiilor ce i s-ar fi cuvenit reclamantei şi a înaintat către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa întreaga documentaţie care a fost avizată şi retransmisă conform adresei din 11 mai 2007.
Având în vedere Nota Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din 14 mai 2007, reclamanta a fost înştiinţată că documentaţia necesară trebuie completată conform adresei primite, fiind înştiinţată cu adresa din 10 iulie 2007.
Prin urmare, a stabilit instanţa, reclamanta invocă propria culpă deoarece nu şi-a completat documentaţia pentru a-i putea fi acordate compensaţiile prevăzute de lege, astfel că, pentru anul 2007 nu au existat prevederi bugetare referitoare la compensaţii ce i s-ar fi cuvenit acesteia.
Curtea a constatat că reclamanta, de la 10 iulie 2007, când i s-a comunicat prin Nota din 14 mai 2007 a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale că trebuie refăcut calculul compensaţiilor, nu a mai făcut demersuri în vederea completării documentaţiei aferente anului 2007.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei, de restituire a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar achitate la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prima instanţă a decis restituirea acestora pentru considerentul că reclamanta a achitat taxele de timbru pentru cauza înregistrată pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, în cuantumul datorat.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat recurs reclamanta M.M.N.A., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că neacordarea despăgubirilor solicitate s-a datorat culpei acesteia, întrucât nu a completat documentaţia necesară.
Totodată, recurenta a susţinut că instanţa de fond a apreciat în mod eronat probatoriul administrat în cauză, fără a constata refuzul expres al pârâţilor de a-i plăti compensaţiile aferente anului 2007, astfel cum rezultă din adresa Direcţiei Generale Buget-Finanţe şi Fonduri Europene din 12 noiembrie 2008.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ..
Intimatul Ministerul Mediului şi Pădurilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat, susţinând în principal că nu are calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind ca fiind legală şi temeinică sentinţa pronunţată de către instanţa de fond.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În fapt, obiectul cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă l-a constituit obligarea intimaţilor-pârâţi la plata compensaţiilor aferente anului 2007 pentru suprafaţa de 269 ha pădure cu regim de protecţie socială;
Examinând probatoriul administrat în cauză de către instanţa de fond, instanţa de control judiciar constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, concluzia primei instanţe privind netemeinicia acţiunii reclamantei fiind întrutotul justificată.
Astfel, atât prevederile O.G. nr. 96/1998 (C. silvic în vigoare în 2007), respectiv dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. g) cât şi Legea nr. 46/2008, art. 97 alin. (1) lit. b) noul C. silvic privind acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.
Acordarea acestor compensaţii a fost reglementată prin H.G. nr. 1071/2006 prin care au fost aprobate normele metodologice pentru acordarea, utilizarea şi controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora şi prin Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 625/2006 prin care s-a aprobat metodologia de calcul a sumelor cuvenite drept compensaţii proprietarilor persoane fizice sau juridice care deţin păduri cu funcţii speciale de protecţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional (în vigoare la data formulării cererii de acordare a compensaţiilor de către recurenta-reclamantă), în vederea plăţii a compensaţiilor stabilite în conformitate cu normele metodologice mai sus menţionate - statul va aloca anual de la buget fondurile necesare.
Din perspectiva acestor dispoziţii legale, adresa emisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, din 14 mai 2007 cât şi adresa din 12 noiembrie 2008, prin care au fost respinse cererile recurentei-reclamante de acordare a compensaţiilor nu constituie un refuz nejustificat de soluţionare, astfel cum este acesta definit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Astfel, potrivit primei adrese (dosar Judecătoria Sector 3 Bucureşti), i se comunică recurentei-reclamante faptul că documentaţia înaintată şi calculul contravalorii compensaţiilor solicitate nu respectă prevederile H.G. nr. 1071/2006 şi ale Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 625/2006, iar potrivit adresei din 12 septembrie, documentaţia privind acordarea compensaţiilor aferente anului 2007 a fost restituită, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, întrucât compensaţiile respective vizau exerciţiu financiar 2007, iar cererea şi documentaţia întocmită au fost înaintate după închiderea acestui exerciţiu financiar, iar sumele respective se alocă de către stat prin ministerul de resort, anual, astfel cum se stipulează în dispoziţiile leale mai sus menţionate.
Prin urmare, pretenţiile recurentei- reclamante de acordare a compensaţiilor aferente anului 2007 după expirarea perioadei legale, nu sunt justificate, aceasta neputându-şi invoca propria culpă şi lipsă de precauţie în vederea completării în termen a documentaţiei necesare.
Având în vedere toate aceste considerente de fapt şi de drept, nefiind dat în speţă nici un motiv de nelegalitate care să atragă casarea sau modificarea sentinţei atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.M.N.A. împotriva sentinţei nr. 2983 din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4675/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4676/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
