ICCJ. Decizia nr. 4675/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4675/2011
Dosar nr. 3097/2/2010
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 307 din 19 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a hotărât admiterea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi a dispus anularea hotărârii emisă de pârât la 16 martie 2010.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la modul de determinare a salariilor pentru personalul conex, începând cu 12 noiembrie 2009, data la care a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 art. 4 alin. (1) lit. a)-lit. b) din anexa nr. VI, Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei prevede că „(...) procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor (...), personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică (...), beneficiază de următoarele sporuri: a) de risc şi suprasolicitare neuropsihică -25% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară; b) de confidenţialitate -5% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară”.
Alin. (3) lit. a)-lit. b) al aceluiaşi articol arată că „(...) de la 1 ianuarie 2010 personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de următoarele drepturi salariale: a) un adaos de 25% pentru noxe şi suprasolicitare neuropsihică şi respectiv 10% pentru asigurarea confidenţialităţii (...)”.
Reţine instanţa de fond că din dispoziţiile articolelor invocate, rezultă că aceste sporuri, respectiv pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru sporul de confidenţialitate, se acordă exclusiv procurorilor şi personalului auxiliar de specialitate, nefăcându-se nici o referire de personalul conex.
Mai mult decât atât, la art. 21 din anexa VI secţiunea a 4-a din Legea nr. 330/2009, se arată că salariile de bază pentru personalul conex se stabilesc conform coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi în anexa nr. VI/3 şi nu pe aceeaşi grilă cu personalul auxiliar de specialitate, de unde rezultă, în opinia instanţei de fond, fără putinţă de tăgadă faptul că legiuitorul a stabilit distinct grila de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex, respectiv anexa nr. VI/2 şi anexa nr. VI/3.
În situaţia în care s-ar fi dorit acordarea sporului de 50% şi personalului conex, legiuitorul ar fi precizat în mod concret acordarea dreptului solicitat, instanţa de judecată neputând să adauge la legea unică de salarizare a personalului din sectorului bugetar un drept pe care legiuitorul nu l-a acordat.
2. Cererile de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 307 din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi Consiliul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3, pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au susţinut, în esenţă, următoarele:
2.1. Prin recursul declarat recurentul Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov susţine că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea competenţei altei instanţe, în condiţiile în care faţă de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 competenţa de soluţionare a cauzei aparţinea, în raport de ierarhia emitentului actului administrativ contestat, Tribunalului Braşov.
Printr-o altă critică formulată susţine recurenta că Departamentul economico-financiar şi administrativ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nu are calitate procesual pasivă în condiţiile în care potrivit art. 92 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 doar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, prin reprezentantul său legal, procurorul general, poate sta în mod legal în judecată.
Pe fondul cauzei susţine recurentul că prin hotărârea din 16 martie 2010, a stabilit în mod legal drepturile salariale ale personalului conex din cadrul instituţiei.
2.2. Prin recursul declarat Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., susţine că instanţa de fond a omis să se pronunţe şi asupra precizării de acţiune formulată de reclamant, respectiv asupra solicitării de a se dispune şi anularea deciziei din 7 iulie 2010 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi restabilirea situaţiei anterioare emiterii acestei decizii.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, constată că se impune respingerea ambelor recursuri declarate în cauză ca inadmisibile, pentru considerentele arătate în continuare.
Obiectul acţiunii cu care a fost investită instanţa de contencios, în baza art. 27 alin. (2) din anexa nr. VII a Legii nr. 330/2009, de către reclamantul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, îl reprezintă anularea hotărârii emisă la 16 martie 2010 de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, potrivit art. 27 alin. (1) din anexa nr. VII a Legii nr. 330/2009.
Prin hotărârea din 16 martie 2010, contestată în cauză, a fost admisă contestaţia formulată de personalul conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi parchetele subordonate împotriva deciziei din 26 ianuarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin care au fost stabilite drepturile salariale pentru personalul conex, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 330/2009.
Înalta Curte subliniază faptul că procedura de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite personalului conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, începând cu data de 1 ianuarie 2010 în baza Legii nr. 330/2009, reglementată de art. 27 din anexa nr. VII a Legii nr. 330/2009, are un caracter special în raport cu procedura generală de contestare a actelor administrative, reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin urmare, dat fiind faptul că în alin. (2) al art. 27 din anexa nr. VII, reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei, a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, se prevede expres că hotărârile pronunţate în acţiunile care privesc soluţionarea contestaţiilor referitoare la modul de stabilire a drepturilor salariale cuvenite personalului conex, în baza Legii nr. 330/2009, sunt irevocabile, ambele recursuri declarate în cauză sunt inadmisibile, şi urmează a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Departamentul economico-financiar şi administrativ şi de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva sentinţei civile nr. 307 din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3756/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3758/2011. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
