ICCJ. Decizia nr. 4719/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4719/2011
Dosar nr. 3621/2/2011
Şedinţa publică de la 13 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., a formulat cerere de suspendare a executării procesului-verbal de constatare încheiat la data de 7 martie 2011 de A.P.D.R.P. şi comunicat reclamantei la data de 14 martie 2011, prin care s-a stabilit în sarcina SC S. SA un debit de 864.250 RON, reprezentând cheltuieli aferente proiectului „Investiţii pentru îmbunătăţirea prelucrării primare a lemnului, utilaje pentru gaterarea buştenilor, tocarea şi brichetarea deşeurilor în comuna V., judeţul Neamţ”, declarate neeligibile, împotriva căreia a formulat contestaţie în condiţiile art. 205 şi urm. din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind C. proc. fisc.
În motivarea acţiunii s-a arătat că la data de 30 octombrie 2006 s-a încheiat între reclamantă, în calitate de beneficiar, şi A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă, contractul-cadru din 30 octombrie 2006 (denumit în cele ce urmează contractul de finanţare), având ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil în condiţiile programului Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală-SAPARD, pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat „Investiţii pentru îmbunătăţirea prelucrării primare a lemnului, utilaje pentru gaterarea buştenilor, tocarea şi brichetarea deşeurilor în comuna V., judeţul Neamţ”.
Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 1.728.500 RON, din care 864.250 RON reprezintă finanţarea nerambursabilă acordată de A.P.D.R.P., obiectivul fiind realizarea unei linii tehnologice moderne pentru gaterarea buştenilor, precum şi a unei instalaţii de brichetare a deşeurilor rezultate din prelucrarea primară a lemnului.
În urma verificărilor de către A.P.D.R.P. a dosarelor cererilor de plată prezentate, au fost decontate ca eligibile cheltuieli în cuantum total de 864.250,000 RON.
S-a arătat de către reclamantă că deşi eligibilitatea cheltuielilor a fost stabilită de A.P.D.R.P. atât în cursul verificărilor ex ante, anterior încheierii contractului de finanţare, cât şi prin controlul efectuat în anul 2008, la data de 14 martie 2011, reclamantei i s-a comunicat de către A.P.D.R.P. procesul-verbal de constatare din 7 martie 2011, prin care s-a stabilit în sarcina acesteia un debit de 864.250 RON, reprezentând cheltuieli aferente proiectului „Investiţii pentru îmbunătăţirea prelucrării primare a lemnului utilaje pentru gaterarea buştenilor, tocarea şi brichetarea deşeurilor în comuna V., judeţul Neamţ”, declarate neeligibile.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 3770 din 27 mai 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., a suspendat executarea procesului-verbal de constatare din 7 martie 2011 încheiat de intimată, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a acestui act administrativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Actul a cărui suspendare a fost solicitată nu explică de ce s-a emis, iar din lectura conţinutului actului atacat nu a rezultat de ce s-au considerat cheltuielile neeligibile; intimata face referire constantă la pct. 16 dar acest punct condiţionează participarea la competiţia de ofertare sau acordarea de contracte de îndeplinirea obligaţiilor privind plata taxelor şi impozitelor de stat şi a contribuţiei la bugetul de asigurări sociale de stat.
S-a reţinut că nu au rezultat ce obligaţii legale sau contractuale, ce reveneau reclamantei, au fost încălcate de aceasta, iar la momentul stabilirii eligibilităţii cheltuielilor, intimata a apreciat că acestea sunt în regulă.
Intimata nu a definit conceptul cheie de „neregulă”, pentru a încadra în fapt şi în drept ceea ce a făcut reclamanta şi din acest motiv procesul-verbal apare a fi întocmit în contradicţie cu O.G. nr. 79/2003.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate faptul că în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2988/1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene: „Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate”.
Or, instanţa de fond nu a constatat nereguli în sensul O.G. nr. 79/2003 sau al Regulamentului CE nr. 2988/1995 şi a apreciat că procesul-verbal atacat are serioase vicii de nelegalitate, motiv pentru care a procedat la suspendarea executării sale.
3. Recursul declarat de A.P.D.R.P.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta A.P.D.R.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 9 precum şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a prezentat cadrul în care s-a încheiat contractul de finanţare, precum şi efectele acestuia arătând, în esenţă, că în urma verificărilor D.L.A.F. s-au identificat nereguli în legătură cu atribuirea unor contracte către ofertanţi neeligibili, fiind încălcate prevederile pct. 16 din contract privind „Motivele de excludere a participării la contractele de achiziţii”.
Cu referire concretă la sentinţa atacată, recurenta a susţinut că:
3.1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină
Motivarea instanţei, afirmă recurenta, este superficială, neoferind nici un argument solid în susţinerea soluţiei adoptate. Instanţa pur şi simplu a omis să examineze condiţia pagubei iminente, cerută imperativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
3.2. S-a interpretat şi aplicat greşit legea în privinţa cazului bine justificat
La acest punct, recurenta insistă asupra faptului că în cuprinsul cererii de suspendare nu s-a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat. Noţiunea de „neregulă” nu era necesar să fie definită ori explicată, câtă vreme este reglementată în O.G. nr. 79/2003, Legea nr. 316/2001 şi Regulamentul CE nr. 2988/1995, dispoziţii legale care trebuie cunoscute şi aplicate de instanţa de judecată.
4. Apărările formulate de SC S. SA
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a arătat că procesul-verbal contestat nu cuprinde temeiul de drept care să justifice măsura stabilirii în sarcina beneficiarului a obligaţiei de a suporta sumele declarate neeligibile în baza notei de control D.L.A.F. şi, mai mult, niciunul din actele normative indicate în cuprinsul acestuia nu instituie o asemenea obligaţie. De asemenea, nu sunt identificate în concret faptele calificate ca nereguli.
Referitor la paguba iminentă, intimata precizează că valoarea ridicată a debitului stabilit în sarcina sa face ca o eventuală executare silită să îi afecteze întreaga activitate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă SC S. SA a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere de suspendare a executării procesului-verbal de constatare încheiat la data de 7 martie 2011 de către recurenta-pârâtă A.P.D.R.P. prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit de 864.250 RON.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care:
„În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond”.
Intimata a consemnat cauţiunea în cuantum de 86.425 RON, conform art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., dovada fiind ataşată la dosar.
Referitor la paguba iminentă
După cum rezultă din considerentele primei instanţe, prezentate la pct. 1.2. din decizie, dintre cele două condiţii legale impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea suspendării, a fost analizată doar prima, respectiv condiţia „cazului bine justificat”.
Prin urmare, primul motiv de recurs este fondat.
Curtea de apel a omis să examineze şi condiţia „pagubei iminente”, aşa încât pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie, se impune casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Referitor la cazul bine justificat
Prima instanţă a avut o „îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ” în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin prisma a două împrejurări:
(1) - neindicarea temeiului legal al emiterii actului şi referirea la un text inaplicabil;
(2) – nedefinirea conceptului cheie de „neregulă”.
Dacă în privinţa primului aspect, la o „pipăire” a conţinutului actului administrativ, în limitele procedurii sumare de faţă, constatarea instanţei este justificată, cel de-al doilea nu are nicio acoperire, câtă vreme, după cum bine afirmă recurenta, conceptul de „neregulă” are o definiţie legală care se regăseşte în mai multe acte normative, de exemplu în art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003.
Ca urmare, emitentul actului administrativ nu avea obligaţia de a defini „neregula”, iar instanţa nu poate circumscrie sintagmei de „caz bine justificat” această împrejurare.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (3) şi alin. (5) se va admite recursul, casându-se sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 3770 din 27 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3703/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3705/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
