ICCJ. Decizia nr. 4757/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4757/2011
Dosar nr. 959/35/2009
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., anularea în totalitate a ordinului din 23 aprilie 2009 al A.N.S.V.S.A, reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior datei de 23 aprilie 2009 sau în funcţia corespunzătoare acesteia, cu toate consecinţele care decurg din aceasta, inclusiv a achitării pe seama acestuia de către intimată a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public, precum şi obligarea intimatei la plata pe seama reclamantului de daune morale şi cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin ordinul din 23 aprilie 2009 al A.N.S.V.S.A. s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului începând cu data de 23 aprilie 2009, prin eliberarea sa din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct economic al D.S.V.S.A. Bihor, în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009.
Reclamantul a criticat actul administrativ contestat ca fiind emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 97 lit. c) şi art. 99 şi art. 104 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi a invocat şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. III din O.U.G. nr. 37/2009.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 327/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea reclamantului P.I., şi, în consecinţă, a anulat ordinul din 23 aprilie 2009 al A.N.S.V.S.A. şi a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferente funcţiei de conducere, indexate, majorate şi recalculate (inclusiv a indemnizaţiei de conducere, a stimulentelor etc.) de la data lipsirii reclamantului de funcţia publică de conducere deţinută (23.04.2009) şi până la pensionare, plata sumei de 5.000 euro la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii efective, cu titlu de daune morale, precum şi a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în favoarea reclamantului, respingând celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond, evocând Decizia nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 37/2009, a apreciat, prin prisma dispoziţiilor art. 9 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, că decizia Curţii produce efecte cu privire la fondul litigiului din speţă, şi că, drept urmare, actul administrativ atacat, ordinul A.N.S.V.S.A. din 23 aprilie 2009 este nelegal ca urmare a constatării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia a fost emis.
Curtea a mai apreciat că prin probele administrate în cauză, respectiv actele medicale şi declaraţia martorei B.C., reclamantul a dovedit atât prejudiciul moral suferit ca urmare a atingerii aduse imaginii sale publice şi private prin eliberarea din funcţia publică de conducere cât şi prejudiciul moral cauzat de conduita abuzivă a autorităţii pârâte care a adus reclamantului o stare de şoc şi stres, ceea ce a dus la agravarea stării sale de sănătate şi pensionarea acestuia din motive medicale pentru pierdea capacităţii de muncă.
Capetele de cerere referitoare la reintegrarea în funcţia de conducere deţinută anterior datei de 23 aprilie 2009 sau a funcţiei corespunzătoare acesteia au fost respinse ca neîntemeiate pe considerentul că reintegrarea nu este posibilă, având în vedere pierderea totală a capacităţii de muncă a reclamantului confirmată de decizia asupra capacităţii de muncă din 9 septembrie 2010 emisă de C.N.P.D.A.S., Oficiul de Expertiză Medicală şi Recuperarea Capacităţii de Muncă a Judeţului Bihor.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta A.N.S.V.S.A., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului în întregime, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Autoritatea recurentă a susţinut, în esenţă, că ordinul contestat a fost legal şi valabil emis în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 37/2009, în vigoare la data emiterii actului administrativ, iar deciziile Curţii Constituţionale nu pot avea efect retroactiv.
A mai criticat dispoziţia instanţei de fond privind daunele morale, învederând că nu poate fi reţinută culpa sa, în condiţiile în care a acţionat exclusiv în sensul în care era obligată în vederea punerii în executare a unei legi.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă, intimatul P.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A susţinut că daunele morale acordate de către instanţa de fond reprezintă o sumă redusă în raport de prejudiciul moral suferit ca urmare a eliberării din funcţia de conducere şi refuzul autorităţii pârâte de a-l încadra într-un post vacant de execuţie, deşi asemenea posturi existau, iar intimatul înregistrase solicitări repetate în acest sens.
A mai arătat că circumstanţele menţionate au determinat pierderea capacităţii sale de muncă şi la necesitatea unui însoţitor permanent.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile recurentei şi legislaţia incidentă în speţă, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi va fi admis, în limitele şi pentru considerentele ce urmează.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ ordinul din 23 aprilie 2009 emis de către pârâta A.N.S.V.S.A., prin care în temeiul dispoziţiilor art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice reclamantului îi încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcţia publică, cu acordarea unui termen de preaviz de 30 de zile calendaristice.
Aşa cum a constatat şi instanţa de fond, actul contestat, emis, în esenţă, în baza O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate a legii de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 37/2009.
Viciul de constituţionalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza şi pentru executarea unor dispoziţii neconstituţionale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal şi nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziţii neconstituţionale.
Orice act administrativ adoptat în baza acestei ordonanţe este afectat de viciul de neconstituţionalitate al acestui act normativ şi, în consecinţă, corect a fost anulat de către instanţa de fond.
Menţinerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale.
Pe de altă parte, sentinţa de fond este criticabilă în ceea ce priveşte acordarea, intimatului-reclamant, de daune morale în cuantum de 5.000 de euro.
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond, Înalta Curte constată că reclamantul-intimat s-a aflat în concediu medical din data de 20 mai 2009 şi până la 30 septembrie 2009, fiind pensionat pe motiv de invaliditate în data de 26 octombrie 2009.
Aşa cum reiese atât din înscrisurile medicale, cât şi din declaraţia martorului audiat de către instanţa de fond, intimatul suferea de o serie de afecţiuni anterior emiterii ordinului contestat, afecţiuni în baza cărora a fost, de fapt, emisă decizia privind capacitatea de muncă a intimatului din 29 septembrie 2009.
Nici aspectul solicitărilor repetate de încadrare într-o funcţie de execuţie vacantă, de natură a evidenţia reaua-credinţă a instituţiei pârâte, nu a fost probat, fiind formulată, în esenţă, o singură asemenea cerere.
Astfel, deşi Înalta Curte nu contestă efectul psihologic al eliberării intimatului din funcţie în baza actului administrativ contestat, apreciază că acordarea drepturilor salariale aferente funcţiei de conducere, indexate, majorate şi recalculate (inclusiv a indemnizaţiei de conducere, a stimulentelor etc.) de la data lipsirii reclamantului de funcţia publică de conducere deţinută (23 aprilie 2009) şi până la pensionare reprezintă o compensaţie suficientă în speţă.
2. Soluţia instanţei de recurs
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Nefiind, astfel, aplicabile dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va respinge şi cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către A.N.S.V.S.A. împotriva sentinţei civile nr. 327/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa recurată, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3254/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3255/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
