ICCJ. Decizia nr. 4784/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4784/2011
Dosar nr. 4748/1/2011
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 3065 din data de 26 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de D.P. şi S.C. împotriva hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, şi, în consecinţă, a anulat hotărârea atacată în ceea ce îi priveşte pe cei doi recurenţi, a admis cererile acestora şi a obligat Consiliul Superior al Magistraturii să le recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respingând recursul declarat de H.C.C. împotriva aceleiaşi hotărâri, ca nefondat.
Pentru a respinge cererea acestei din urmă recurente, Înalta Curte a constatat că aceasta a fost numită în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinţi prin ordinul din 7 decembrie 2009.
Instanţa a evocat dispoziţiile art. 75 alin. (111) din Legea nr. 304/2004, introdus prin pct. 1 al art. unic din O.U.G. nr. 56/2009, dispoziţii incidente în cazul recurentei, potrivit cărora de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la un alt parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul D.I.I.C.O.T. îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţii.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurenta H.C.C., în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire formulată, revizuenta a susţinut că verificând soluţiile dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte hotărârea nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a constatat că majoritatea soluţiilor au fost admisibile cu excepţia celei a cărei revizuire o solicită, în sensul că recursurile formulate de cei 15 procurori au fost admise şi s-a dispus anularea hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască recurenţilor gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe perioada exercitării funcţiei în cadrul D.I.I.C.O.T., iar în cazul acesteia s-a dispus respingerea recursului ca nefondat.
Revizuenta apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., considerând că ne aflăm în situaţia existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, în una şi aceeaşi pricină.
Totodată, revizuenta a susţinut că prin admiterea recursurilor exercitate de alţi 15 procurori şi respingerea recursului formulat de aceasta a fost încălcat art. 14 din Convenţie, invocând în acest sens cauza Beian contra României.
Analizând cererea de revizuire de faţă, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Astfel cum este reglementată prin dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de aceste dispoziţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuentă drept temei al cererii de revizuire formulate vizează situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri definitive contradictorii, hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină, respectiv să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, hotărârile să fie date în dosare diferite şi să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru în cel de-al doilea proces sau dacă a fost ridicată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra acesteia.
Din perspectiva acestor dispoziţii legale imperative, Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7, întrucât nu este îndeplinită condiţia vizând existenţa triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, revizuenta invocând decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în cauze diferite privind alte părţi.
Astfel fiind, având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în condiţiile limitativ prevăzute de lege, de strictă interpretare, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 3065 din 26 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 10724/1/2010, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de către H.C.C. împotriva deciziei civile nr. 3065 din data de 26 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4633/2011. Anulare decizie si proces-verbal de... | ICCJ. Decizia nr. 3187/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
