ICCJ. Decizia nr. 1782/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1782/2004
Dosar nr. 1549/2002
Şedinţa publică din 19 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 martie 2001, reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta, SC S.J. SA Tulcea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 36.928.493 lei cu titlu de daune interese moratorii.
Tribunalul Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 211 din 12 aprilie 2001, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 36.928.493 lei cu titlu de daune interese moratorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, în calitate de acţionar, are dreptul la plata dividendelor pretinse în baza art. 43 C. com., întrucât lipsa folosinţei de bani produce creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzii calculate pe durata întârzierii în executare, creditorul netrebuind obligat să facă dovada vreunui prejudiciu.
Apelul declarat de pârâtă, împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, care, prin Decizia nr. 933 COM din 8 noiembrie 2001, schimbă în tot sentinţa, în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, întrucât instanţa de apel a admis în mod greşit apelul pârâtei, motivând că, creditorul nu a făcut dovada prejudiciului suferit prin întârziere, iar debitorul nu a fost pus în întârziere, conform art. 1079 C. civ., printr-o notificare sau somaţie.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului şi menţinerea sentinţei civile nr. 211 din 12 aprilie 2001, a Tribunalului Tulcea.
Recursul este tardiv declarat, pentru următoarele considerente:
Prealabil analizei motivelor de recurs, Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia de tardivitate a declarării recursului.
Astfel, este de observat că Decizia atacată a fost comunicată recurentei la sediul indicat în acţiune şi prin întâmpinarea la apelul pârâtei (dosar apel) din Bucureşti, la data de 20 decembrie 2001, iar cererea de recurs a fost înregistrată pe 25 iulie 2003.
Din verificarea dosarului de apel nu rezultă ca recurenta-reclamantă să fi adus la cunoştinţa instanţei schimbarea sediului social, conform art. 98 C. proc. civ.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, ori, în cauză, acest termen a fost depăşit cu mult peste cel legal, aşa încât recursul declarat la 25 iulie 2003, de reclamantă, este tardiv şi va fi respins cu această motivare.
Curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 933 din 8 noiembrie 2001, a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2592/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1367/2004. Comercial → |
|---|
