ICCJ. Decizia nr. 165/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.165/2006
Dosar nr. 351/2005
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 186/2003 la Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul P.D. în calitate de asociat la SC F.L. SRL Matei a chemat în judecată pe pârâtul P.C.F. solicitând excluderea acestuia din societatea menţionată.
În motivarea cererii reclamantul a invocat încălcarea de către pârât a dispoziţiilor art. 22 din actul constitutiv al societăţii şi art. 217 din Legea nr. 31/1990; în sensul că a comis fraude în dauna societăţii.
Prin precizare de acţiune şi prin cerere reconvenţională s-a mai cerut:
- excluderea pârâtului din societate.
- încuviinţarea ca părţile sociale obţinute de pârât să revină reclamantului.
- revocarea pârâtului din calitatea de reprezentant al societăţii la punctul de lucru din str. Liviu Rebreanu.
- să se constate continuarea activităţii sub forma societăţii cu „răspundere limitată impersonală"
- să se dispună efectuarea menţiunilor privind modificarea actului constitutiv la registrul comerţului.
- să se constate drepturile şi obligaţiile pârâtului faţă de societate la data excluderii.
Prin sentinţa civilă nr. 2187 din 2 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată şi pe cale de consecinţă:
- s-a dispus excluderea pârâtului din calitatea de asociat al SC F.L. SRL şi revocarea din calitatea de administrator şi reprezentant al societăţii, inclusiv în ceea ce priveşte activitatea ce se desfăşoară la punctul de lucru, restaurant, situat în Municipiul Bistriţa.
- s-a încuviinţat ca părţile sociale deţinute de pârât pentru aportul său la capitalul social, respectiv cele 10 părţi sociale în valoare de 100.000 lei fiecare, să revină reclamantului, cu obligarea la plata contravalorii lor.
- s-a constatat că SC F.L. SRL poate funcţiona în continuare ca societate comercială cu răspundere limitată, având ca asociat unic pe reclamantul P.D., care deţine în întregime cele 20 părţi sociale, ce compun întregul capital social de 2.000.000 lei, în numerar.
- s-a dispus efectuarea menţiunilor privind modificarea actului constitutiv la registrul comerţului.
- s-a dispus ca hotărârea irevocabilă de excludere să fie depusă de reclamant, în termen de 15 zile la registrul comerţului Judeţului Bistriţa-Năsăud pentru a fi înscrisă şi publicată în M. Of. al României, Partea a IV-a, la cererea SC F.L. SRL.
- s-a obligat pârâtul la 388.574.000 lei cu titlu de despăgubiri către reclamantă.
- s-a anulat ca netimbrat, capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1.088.600.000 lei.
- s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională.
- s-a obligat pârâtul la 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că pârâtul reclamant, în calitatea sa de asociat şi administrator la unul din punctele de lucru a societăţii a comis acte de fraudă, în sensul întocmirii evidenţelor contabile duble cu scopul de a evita înregistrarea reală a veniturilor, însuşindu-şi o parte dintre acestea.
De asemenea, pârâtul a folosit personal fără contract de muncă şi a vândut mărfuri fără forme legale creând societăţii un prejudiciu de 388.574.000 lei.
Cererea reconvenţională, prin care se solicita excluderea reclamantului, pe motiv că a avut relaţii neprincipiale cu pârâtul reclamant a fost respinsă, nereţinându-se existenţa vreunei cauze de excludere prevăzută de Legea nr. 31/1990.
În termen legal, împotriva sentinţei, părţile au declarat apel.
Reclamantul pârât P.D. nu şi-a motivat apelul.
Pârâtul reclamant, a invocat netemeinicia sentinţei, invocând reţinerea greşită a stării de fapt, pe care s-a fundamentat sentinţa, ceea ce a condus la aplicarea eronată a dispoziţiilor legale prevăzute de Legea nr. 31/1990.
A susţinut că reclamantul nu are calitate procesuală activă iar pe fond a apreciat că atât excluderea cât şi pretinsa daună produsă societăţii au fost deduse de instanţă, pe baza unei expertize contabile greşite.
Prejudiciul a fost stabilit arbitrar, nefiind dovedită nici-o legătură de cauzalitate între activitatea sa şi pretinsa pierdere patrimonială suferită de reclamantul pârât.
S-a mai invocat că instanţa nu are abilitatea legală să dispună revocarea sa, aceasta fiind un atribuit exclusiv al asociaţilor.
Examinând cererile de apel, secţia comercială şi de contencios administrativ de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 369 din 8 iunie 2004 le-au respins ca nefondate.
S-a apreciat că reclamantul pârât P.D. a introdus cererea de chemare în judecată în numele societăţii şi deci are calitate procesuală activă.
Obligarea pârâtului reclamant P.C.D. la repararea prejudiciului s-a făcut pe baza unei expertize contabile, prin care s-a stabilit judicios întinderea prejudiciului, probă necontestată de acesta.
În atare situaţie prin prisma art. 218 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 corect s-a dispus excluderea pârâtului reclamant din societate. Cum pentru motive întemeiate s-a dispus excluderea, judicios s-a dispus şi revocarea din funcţia de administrator şi reprezentant al societăţii.
S-au apreciat ca nefondate şi criticile privitoare la repartizare părţilor sociale deţinute de pârât şi la continuarea societăţii în forma solicitată de reclamant.
Instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 221 din Legea nr. 31/1990 constatând că societatea poate continua să funcţioneze ca societate comercială cu răspundere limitată, având ca asociat unic pe reclamantul pârât P.D. care deţine în întregime cele 20 părţi sociale ce compun întregul capital social de 2.000.000 lei.
Această situaţie a fost de fapt reglementată şi prin actul constitutiv al societăţii potrivit art. 30 alin. (2).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi.
Recurentul reclamant a depus recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pârâtul reclamant P.C.F., a declarat recurs împotriva deciziei criticând-o pentru nelegalitate, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă s-a invocat reţinerea eronată a calităţii procesuale active a reclamantului pârât şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale privind excluderea din societate, pentru motive de fraudare, ca urmare a unor concluzii eronate stabilite de expertiza tehnică efectuată în cauză.
S-a invocat şi inadmisibilitatea acţiunii nefiind realizată procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Cu privire la recursul reclamantului pârât, Înalta Curte, din oficiu a pus în discuţie nulitatea acestuia în raport de prevederile art. 302 C. proc. civ.
Potrivit acestui text „recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii".
Este de reţinut în cauză că, recurentul P.D. ca reprezentant al SC F.L. SRL Matei, a depus recursul direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, neconformându-se dispoziţiilor legale menţionate de a depune recursul la instanţa care a pronunţat Decizia respectiv la Curtea de Apel Cluj.
Consecinţa încălcării normelor imperative prevăzute de art. 302 C. proc. civ., este aceea de a se admite excepţia invocată din oficiu şi de a se constata nul recursul reclamantului pârât.
În ceea ce priveşte recursul pârâtului reclamant P.C.F. prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, urmează a se reţine că este nefondat.
Critica privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului a fost invocată şi în apel, instanţa înlăturând-o corect, pe motivul că acesta a acţionat în calitatea sa de asociat al societăţii SC F.L. SRL.
Aşa cum rezultă din lucrările cauzei, pe tot parcursul judecăţii la fond şi în apel, a fost citată şi societatea în cauză.
Prin art. 10 şi 12 din actul constitutiv al societăţii, s-a stabilit că administrarea şi reprezentarea societăţii a aparţinut ambilor asociaţi, deci şi reclamantului pârât.
Ori în această calitate s-a introdus cererea de chemare în judecată şi în atare situaţie confirmând soluţia respingerii excepţiei de către instanţa de apel, urmează a nu se reţine motivul de casare invocat.
Instanţele au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 217 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 în ceea ce priveşte stabilirea temeiului legal al excluderii pârâtului reclamant din societate şi al revocării din funcţia de administrator.
Frauda comisă a fost stabilită şi cuantificată corect printr-o expertiză tehnică contabilă necontestată.
Stabilirea condiţiilor şi a formei în care urmează să funcţioneze societatea s-a făcut prin coroborarea dispoziţiilor art. 30 din actul constitutiv cu cele prevăzute de art. 221 şi 224 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990.
Respingerea inadmisibilităţii acţiunii pe motivul nerealizării procedurii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., s-a întemeiat în mod fundamental, pe faptul că cererea de despăgubiri este una accesorie cererii principale, prin care se solicită excluderea din societate, cerere neevaluabilă în bani, pentru care dispoziţiile textului invocat, art. 7201 C. proc. civ., nu prevede necesitatea realizării concilierii directe, anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul pârâtului reclamant P.C.F., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva deciziei nr. 369 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P.C.F., împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2497/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1058/2006. Comercial → |
|---|
