ICCJ. Decizia nr. 1285/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1285/2010
Dosar nr. 2970/118/2008
Ședința publică de la 20 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC D.R. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC. R.R. SA solicitând constatarea nulităţii a 29 de facturi fiscale emise pentru livrarea produsului calor economic 3, facturi la care acciza a fost stabilită nelegal la nivelul celei pentru motorină, obligarea pârâtei să emită facturi cu acciza aferentă produsului calor economic 3 şi la plata sumei de 354.515 lei plată nedatorată prin stabilirea cuantumului greşit al accizei.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 2671/ COM din 23 septembrie 2008, a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei pentru obligarea la plata sumei nedatorate, a admis acţiunea reclamantei constatând nulitatea celor 29 de facturi, a obligat pe pârâtă să emită facturi pentru produsul livrat cu acciza aferentă acesteia şi a obligat-o la restituirea sumei de 354.515 lei.
Instanţa de fond a reţinut că prin emiterea celor 29 de facturi au fost încălcate normele imperative relative la determinarea preţului, respectiv a art. 175 alin. (2) şi (3) C. fisc., Decizia nr. 65 din 19 februarie 2002 a Ministerului Finanţelor şi dispoziţiilor pct. 5 alin. (4) din normele de aplicare a C. fisc., acciza la produsul calor economic 3 fiind aceea aplicabilă produsului „păcură”.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia comercială nr. 221/ COM din 23 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul, considerând că produsul calor economic 3 a fost livrat de către pârâtă cu acciza care nu corespundea normelor de tarifare.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel a reţinut greşit incidente cauzei dispoziţiile pct. 5 alin. (4) al normelor aprobate de H.G. nr. 44/2004 şi art. 175 C. fisc., nesocotind Decizia nr. 65 din 19 februarie 2007 a M.F.P. care nu este o normă de interpretare unitară a H.G. nr. 44/2004, ci interpretează probleme de normă fiscală în vederea eliminării interpretării aferente a legii şi nu poate produce efecte retroactive.
Recursul este fondat:
Prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, stabilesc în competenţa instanţelor de contencios administrativ litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi celor care privesc taxele şi impozitele, contribuţii, datorii vamale şi accesoriile acestora, de până la 5 milioane lei, se soluţionează în fond de tribunalele administrativ - fiscale.
Faţă de obiectul litigiului ce priveşte accesoriile la taxele prevăzute în legislaţia fiscală, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva Deciziei nr. 221/ COM din 23 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, va admite apelul împotriva sentinţei nr. 2671/ COM din 23 septembrie 2008 a Tribunalului Constanţa pe care o va anula şi va trimite cauza aceluiaşi tribunal spre rejudecare ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC R. R. SA Constanţa împotriva Deciziei nr. 221/ COM din 23 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi în consecinţă:
Admite apelul pârâtei împotriva sentinţei nr. 2671/ COM din 23 septembrie 2008 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, pe care o anulează şi trimite cauza spre soluţionare Tribunalului Constanţa, ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 aprilie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 1866/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 183/2010. Comercial → |
|---|
