ICCJ. Decizia nr. 1297/2010. Comercial

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1297/2010

Dosar nr. 3596/2/2009

Ședința publică de la 20 aprilie 2010

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa arbitrală nr. 33 din 26 februarie 2009, a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamanta CN C.F. C.F.R. SA împotriva pârâtei SC S.I. SA şi obligată la plata sumei de 30.283,94 lei reprezentând penalităţi pentru plata cu întârziere facturilor emise în baza contractului din 10 decembrie 2003 şi la 6.577,73 lei cheltuieli arbitrale.

Acţiunea în anulare formulată de pârâtă din cererea arbitrală, a fost respinsă prin sentinţa comercială nr. 130 din 29 octombrie 2009.

Instanţa de fond a reţinut că nu pot fi dovedite încălcări ale procedurii de desemnare a arbitrilor, iar dispoziţiile imperative ale legii nu includ procedura concilierii directe înaintea procesului arbitrai iar susţinerile colaterale privind prescripţia extinctivă nu sunt fondate petiţionara având nemulţumiri faţă de soluţia arbitrală care exced prevederilor art. 364 C. proc. civ.

Cu privire la necompetenţa curţii de apel, instanţa a reţinut că valoarea obiectului cererii la momentul învestirii determină competenţa materială a instanţei şi nu modificările ulterioare privind cuantumul valorii.

Împotriva sentinţei astfel pronunţate, SC S.I. SA a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând că instanţele, atât cea arbitrală cât şi cea judecătorească, aveau obligaţia să analizeze dacă penalităţile îşi aveau izvorul în contractul din 2005, cu atât mai mult cu cât factura refuzată la plată nu menţionează aplicarea vreunei penalităţi, iar în lipsa consimţământului convenţia privind penalităţile nu e valabilă.

Critica sentinţei curţii de apel are în vedere şi nemotivarea respingerii cererii privind constatarea întreruperii prescripţiei extinctive prevăzute laart. 16 lit. b) din Decretul nr. 617/1958.

Recursul este întemeiat şi va admis pentru considerentele ce se vor expune.

Prevederile art. 261 C. proc. civ. obligă la arătarea motivelor de fapt şi de drept care au creat convingerea instanţei asupra soluţiei pronunţate, adică pentru ce judecătorul a admis susţinerile uneia dintre părţi şi le-a respins sau înlăturat pe ale celeilalte, pentru ce a aplicat o normă de drept sau a dat o anumită interpretare raportului juridic.

Rezumându-se a analiza aplicabilitatea procedurii concilierii directe şi aceea a desemnării arbitrilor, instanţa de fond a considerat greşit că susţinerile relative la consimţământul valabil al părţilor ori la cauzele de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive sunt nemulţumiri legate de modul de soluţionare a litigiului de către tribunalul arbitrai, caracterizându-le drept susţineri colaterale nesusceptibile a fi analizate într-o acţiune în anulare.

Prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ. obligă instanţa să analizeze vreo încălcare, de către tribunalul arbitrai, a unei norme de ordine publică, a bunelor moravuri şi a dispoziţiilor imperative ale legii.

Atât motivele de prescripţie extinctivă cât şi cele relative la condiţiile esenţiale pentru realizarea convenţiilor intră în categoria normelor cu caracter imperativ, pe care instanţa de fond era obligată să le cerceteze.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul va casa sentinţa comercială nr. 130 din 29 octombrie 2009 şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţii de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC S.I. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 130 din 29 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V - a comercială, pe care o casează şi dispune trimiterea spre rejudecarea acţiuni în anularea hotărârii arbitrale aceleaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1297/2010. Comercial